Steaua Mărilor

[Mihnea Dragomir]

Una dintre cele mai frumoase rugaciuni mariane, in orice caz cea mai des folosita, daca ar fi sa facem abstractie de "Ave, Maria!", care deschide acest topic, este "Salve, Regina!". Iat-o, aici, cu o traducere personala (varianta literala)


Salve Regina, mater misericordiae
Salut, Regina, maica indurarii
Vita, dulcedo et spes nostra, salve!
Viata, dulceata si speranta noastra, salut!
Ad te clamamus exules filii Hevae
La tine strigam surghinuitii fii ai Evei
Ad te suspiramus, gementes et flentes
La tine suspinam, gemem si plangem
In hac lacrimarum vale
In aceasta vale a lacrimilor

Eia, ergo, avocata nostra,
De aceea, asadar, avocata noastra
Illos tuos misericordes oculos ad nos converte
Acei ochi induratori ai tai intoarce-i spre noi
Et Iesum, benedictum fructum ventris tui,
Si pe Isus, frunctul binecuvantat al pantecelui tau
Nobis post hoc exilium ostende.
Noua, dupa acest exil, arata-ni-l.
O, clemens! O, pia! O, dulcis virgo Maria!
O, blanda! O, devotata! O dulce fecioara Maria!

Cine a alcatuit aceasta minunata rugaciune ? Nu mai stim sigur, orgoliul de a semna compozitiile liturgice, ca si cele iconice, nu caracterizeaza decat timpurile recente. Dupa parerea unora, autorul ar fi Adhémar de Monteil, un episcop franc(ez) care a fost si seful spiritual al primei cruciade. Dupa parerea altora, autorul ar fi Petru de Monsoro, alt episcop, de asta data de Compostella. Singurul lucru pe care il stim sigur este ca ultimul vers (O, clemens, o, pia, o, dulcis virgo Maria) este un adaus aparatinand Sfantului Bernard. Mai stim ca cel mai timpuriu manuscris care se gaseste si astazi si care contine rugaciunea aceasta e un antifonar cistercian datand din anul 1175 si este o copie a unuia mai vechi, care s-a pierdut. Iata ca aceasta floare inchinata Doamnei noastre de "surghinuitii fii ai Evei" isi pastreaza acelasi parfum si dupa aproximativ 1000 de ani!