Sfintii Zilei

[cristiboss56]

Creştinii ortodocşi români îl cinstesc astăzi, 09 septembrie 2016, pe Sfântul Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău.

Sfântul s-a născut la începutul secolului al XVII-lea într-o familie de credincioși din satul Mesteacăn, din ținutul Neamțului. De mic copil, fiind luat de către părinți la sfintele slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a simțit că sufletul „i se întraripează cu dumnezeiescul dor, pentru care, luând binecuvântare părintească, a intrat din fragedă tinerețe în obștea acestei mănăstiri. A deprins viața monahală, apoi a primit îngerescul chip al călugăriei. Aici el a dat dovadă de multă dragoste și râvnă duhovnicească, devenind un ales lucrător al smereniei întru ascultare, al rugăciunii neîncetate și al postirii îndelungate. După puțină vreme a fost hirotonit, fără voia lui, diacon și preot, devenind în scurtă vreme un iscusit povățuitor de suflete. Dorul pentru o nevoință mai aspră l-a făcut să se retragă în pustnicie într-o peșteră de pe Măgura Tazlăului, unde s-a ostenit în privegheri de toată noaptea, răbdând și biruind frigul cumplit și ispitele diavolești. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor, el devine foarte căutat de către mulțimile de călugări și credincioși. Cuviosul a fost și un adevărat apărător și mărturisitor al dreptei credințe, păstrând aprinsă flacăra Ortodoxiei în tot ținutul Neamțului.

Urcând în scurt timp pe treptele sfințeniei, multora le aducea folos duhovnicesc prin viețuirea sa aleasă, prin rugăciunile și sfaturile sale, deoarece era binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor și s-a arătat făcător de minuni încă din timpul vieții.

A trecut la Domnul în jurul anului 1660, fiind înmormântat în pridvorul bisericii Mănăstirii Tazlău.

Încă din timpul vieții, poporul l-a socotit drept sfânt, lucru adeverit și de Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care l-a cunoscut și, apoi, i-a sărutat cinstitele moaște, după cum însuși mărturisește: „Apucat-am în zilele noastre părinți înalți la podvig (nevoință) și plecați la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani și pe Chiriac de la Tazlău”, iar în Patericul Sfinților moldo-români, din anul 1888, se scrie: „Asemenea, tot întru această vreme, s-a nevoit sihăstrește și alt preacuvios părinte Chiriac de la Schitul Tazlăul și tare mult s-a luptat împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți și desăvârșit i-a biruit”.

Drept mărturie a viețuirii sale sfinte și minunate este aceea că după moarte, trupul fiindu-i dezgropat, a fost găsit nestricat. Cu credință adâncă și cu nădejde vin și astăzi să se închine la mormântul său călugări și credincioși de pretutindeni.

A fost trecut în rândul Sfinților de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2008, având zi de pomenire la 9 septembrie.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a noua, pomenirea Sfintilor dreptilor Parinti Ioachim si Ana.

Praznuim in aceasta zi pe sfintii Ioachim si Ana, ca unii prin intermediul carora noi toti am aflat Mantuirea, pentru nasterea Preasfintei Stapanei Doamnei noastre de Dumnezeu Nascatoarea.

Sfantul Ioachim, fiul lui Barpatir, era din neamul regelui David, caruia Dumnezeu i-a randuit ca Mantuitorul sa se nasca din urmasii lui.

Sfanta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatalui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din tribul lui Iuda.

Prin post si rugaciune, dar mai ales prin randuiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la batranete, pe Fecioara Maria, Prea Sfanta Nascatoarea de Dumnezeu.

Sfantul Ioachim a murit la ani dupa ce au avut copila, in varsta de 80 de ani, dupa aducerea si intrarea fiicei lui in Templul de la Ierusalim. Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa sfantul Ioachim, ani pe care i-a petrecut in Templu cu fiica ei.

Sfintii Ioachim si Ana sunt adesea invocati in rugaciuni de cuplurile care nu reusesc sa aiba copii.

Iar la 25 iulie praznuim Adormirea sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Severian, care s-a savarsit legandu-i-se de picioare bolovani de piatra si apoi spanzurat pe zid.

Sfantul Severian (+ 320) a mucenicit pentru Hristos in cetatea Sevastia (Sebastia) din Armenia in zilele guvernatorului Licius, in anii cand crestinii erau persecutati de imparatul Licinius.

A fost descoperit crestin, pentru ca indemnase si pe cei patruzeci de mucenici de la Lacul Sebastiei (praznuiti la 9 martie) spre nevointa muceniciei.

Drept aceea, cateva luni mai tarziu (in luna septembrie a aceluiasi an 320) paganii l-au adus si pe el in fata judecatorului pentru a vina de a fi marturisit credinta crestina. L-au supus la multe chinuri, iar mai apoi l-au agatat pe zidul cetatii Sebastiei, si ingreunandu-i picioarele si grumazul cu bolovani mari de piatra, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Teofan marturisitorul, care a sihastrit mai inainte de Diocletian.

Acest sfant era din parinti elini; si apropiindu-se catre Hristos, fiind inca prunc, a vazut un copil patimind foarte rau de frig, si l-a imbracat cu hainele sale. intrebandu-l tatal sau: "Unde-ti sunt hainele, fiul meus" A raspuns: "Pe Hristos L-am imbracat". Iar tatal sau zise: "Cine este Hristoss De vreme ce noi cinstim pe Ermes si pe Apolon". Atunci copilul, lepadandu-se de tatal sau, l-a luat ingerul Domnului, si l-a suit in muntele ce se cheama Diavinon, si l-a dat in seama unui parinte sihastru, care petrecea viata calugareasca de saptezeci si cinci de ani. Si luandu-l acel parinte l-a invatat Sfanta Carte si viata calugareasca; si erau hraniti amandoi de un inger. Dupa cinci ani, raposand staretul, copilul a sihastrit in acea pestera cincizeci si opt de ani.

Dupa aceea, fiind povatuit de dumnezeiescul inger, a iesit din pestera, si incalecand pe un leu, a umblat saizeci de stadii, si a predicat pretutindeni credinta in Hristos. Dar fiind prins, imparatii Caros, Carin si Numerian au pus si i-au dat o suta de palme. Dupa aceea, supunandu-l la felurite chinuri, si vazand ca prin minunile ce facea el, venea catre Hristos multa multime si se boteza de dansul, s-au rusinat, si l-au lasat sa petreaca in sihastria sa. Si suindu-se iarasi la pestera in care locuise mai inainte, si petrecand acolo si alti saptesprezece ani in sihastrie, pana s-au facut toti anii sihastriei lui saptezeci si cinci, s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Hariton, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Parintilor celor ce s-au adunat in Efes la Sfantul si a toata lumea al treilea Sinod, in zilele imparatului Teodosie cel Mic, si au caterisit pe necredinciosul Nestorie, episcop de Constantinopol.

Acest Sfant si a toata lumea Sinod s-a adunat pe vremea imparatului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos 431, impotriva lui Nestorie patriarhul Constantinopolului, care despartea in doua pe unul Hristos, caci il zicea ca Hristos nu reuneste in El insusi in mod desarvarsit firea umana si firea dumnezeiasca, si il vedea deci pe Hristos a fi un simplu om divinizat, si nu Dumnezeu intrupat. Astfel, dupa invatatura acestui Nestorie, Preasfanta Maria, Mama lui Iisus, nu poate fi numita Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos).

Mai ales datorita harului apostolic si scrierilor inspirate de Duhul Sfant ale sfantului Chiril de Alexandria (praznuit la 9 iunie), Sfintii Parinti in numar de doua sute, reuniti in anul 431 la Niceea intr-un Sinod a toata lumea (ecumenic) sub conducerea sfantului Chiril, au zdrobit erezia lui Nestorie si au confirmat credinta primelor doua Sinoade Ecumenice, proclamand clar ca Domnul Iisus Hristos a asumat firea omeneasca in intregime, ca sa ne deschida noua posibilitatea unei adevarate uniri cu firea Sa divina (indumnezeirea).

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfintelor Mucenite si bine-biruitoare fecioare: Pistis, Elpis si Agapis si a maicii lor, Sofia.

Aceste sfinte au trait in Italia, pe vremea imparatiei lui Adrian (117-138).

Deci aducand pe Pistis, care era de doisprezece ani, si marturisind ea pe Hristos, au batut-o cu toiege, si i-au taiat sanii, din care in loc de sange a curs lapte, si dupa alte chinuri, i-au taiat capul.

Dupa aceea pe Elpis, care era de zece ani, au supus-o de asemenea la felurite chinuri, si la urma, prin sabie si-a primit si ea moartea.

Tot asa a fost chinuita si Agapis, care avea noua ani, si la urma i-au taiat capul.

Iar maica lor, Sofia, trei zile pe urma plangand pe mormantul lor, si-a dat sufletul catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Agatoclia.

Aceasta sfanta a fost slujnica a unui oarecare Nicolae, care era crestin.

Femeia lui, care era pavlichiana, ocara a facut Agatocliei timp de opt ani, batand-o peste grumaji cu pietre, gonind-o desculta prin locuri colturoase, zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier si arzandu-i limba.

Dar, vazand ca nu poate sa o intoarca spre voia sa, i-a turnat jeratec peste grumaz, silind-o astfel sa paraseasca viata aceasta.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Maxim, Teodot si Asclipiodota.

Acesti sfinti au fost batuti, li s-au taiat degetele mainilor si au fost bagati in temnita intunecata, pentru ca marturiseau pe Hristos. La urma le-au taiat capetele.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintei Lucia si a Mucenicului Geminian, fiul ei.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Teodota.

impaimparatind Alexandru la Roma cea veche, a fost trimis Simpliciu in Capadocia, si a fost clevetita catre dansul Teodota, care era din partile Pontului, femeie foarte bogata. Fiind adusa inaintea lui, si neputand sa o plece ca sa lase credinta in Hristos, au atarnat-o si i-au zgariat pantecele multe ceasuri; iar ea lauda pe Dumnezeu si rabda, parandu-i-se ca altcineva ar fi chinuit.

Dupa aceea, pogorand-o, au bagat-o in temnita si dupa opt zile s-a deschis temnita singura, iar pazitorii s-au spaimantat si degraba au vestit lui Simpliciu, dar el nu i-a crezut. A doua zi au adus-o pe sfanta inaintea lui, si vazand-o cu totul sanatoasa, neavand macar un semn cat de mic de rani pe trupul sau, a intrebat-o: "Cine esti tus" Iar sfanta i-a zis: "Ti s-a intunecat mintea, ca de-ai fi treaz m-ai cunoaste ca eu sunt Teodota". Acestea auzind Simpliciu, a poruncit sa fie incins tare un cuptor, in care au bagat pe sfanta.

A doua zi a trimis dregatorul pe doi popi idolesti si cu altii dimpreuna, ca sa risipeasca cenusa trupului sfintei. Acestia destupand gura cuptorului, au fost arsi amandoi de para focului, iar ceilalti au vazut pe sfanta intre doi tineri imbracati in vesminte albe, sezand si cantand; si a iesit sfanta din cuptor nevatamata, bucurandu-se si cantand.

Dupa aceea, plecand Simpliciu la Bizant (Constantinopol), a poruncit sa ia si pe sfanta legata sa o duca dupa dansul. Si abatandu-se el la Ancira, a cerut sa fie adusa sfanta, catre care a zis: "De nu te vei pleca mie sa jertfesti la zei, te voi ucide pe gratar incins". Iar ea zise lui: "De va intra si Doroteu, slujitorul zeilor, cu mine si va birui focul, voi jertfi si eu zeilor tai". Si a zis Simpliciu catre Doroteu: "Intra cu dansa avand pe zei ajutor". Dar intrand el cu sfanta, indata s-a topit de foc, iar sfanta a iesit nevatamata. De care lucru mirandu-se dregatorul, a poruncit sa fie legata iarasi sfanta, si dusa la Bitinia. Si cand a sosit la Niceea, a poruncit ca sa intre sfanta in capistea idolilor sa faca rugaciune.

Sfanta a primit aceasta cu bucurie; dar toti idolii au cazut si s-au zdrobit. Atunci cu manie a poruncit dregatorul ca sfanta sa fie intinsa in patru parti, si sa fie despicata cu fierastraul. Si facandu-se asa, fierastraul s-a tocit, neputand sa faca nimic, iar sfanta ramase libera, multumind Mantuitorului Dumnezeu. intunecandu-se mintea lui Simpliciu, a poruncit sa ucida pe sfanta prin sabie; si asa i-au taiat capul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor o suta de mucenici, si a Sfintilor Pilevs (Pileus) si Nil episcopii si a celor 46 de mucenici de la Palestina.

Cand s-a ridicat prigoana impotriva crestinilor din partea inchinatorilor la idoli, atunci au fost prinsi si acesti sfinti. Din Egipt, au prins doi episcopi, ce se numeau Pilevs si Nil, si doi boieri mari, ce se chemau Patermutie si Ilie, si altii impreuna cu acestia fiind la numar o suta; iar din Palestina au prins cincizeci. Sfantul Pilevs si sfantul Nil, asemenea si Patermutie si Ilie, si cei cincizeci din Palestina, toti acestia prin foc au savarsit marturisirea, si au luat cununile de la Domnul.

Iar pe cei o suta ce se trageau din Egipt, mai intai i-au orbit, scotandu-le ochii si taindu-le pulpele cele stangi ale picioarelor, dupa aceea i-au dat ca sa lucreze la metale. Si in sfarsit, le-au taiat capetele, luand si ei de la Dumnezeu cununile nevointei.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Haralambie si Pandoleon, cu tovarasii lor. A caror praznuire se face la mucenicia lor, care se afla la Defteron.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Iraclid si Miron, episcopii Tamasului de la Cipru.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a douazeci si una, pomenirea Sfantului Apostol Codrat.

Acesta fiind om vechi si mult stiutor a predicat cuvantul Domnului in Atena si in Magnesia; si luminand pe multi cu invatatura dogmelor i-a adus la lumina cunostintei lui Dumnezeu. Pentru aceea l-au alungat persecutorii de la turma sa din Atena; intai a fost improscat cu pietre si in foc ispitit, si apoi cu alte chinuri. Iar mai la urma a primit cununa muceniciei pe vremea imparatiei lui Eliu Adrian.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Prooroc Iona.

Acest Prooroc a fost fecior al lui Amati din Get, din Cariatmaus, aproape de Azot cetatea elinilor de langa mare. Si fiind aruncat de chit, a mers la Ninive de a propovaduit; si intorcandu-se n-a ramas in pamantul sau, ci luand pe mama-sa a locuit in Asur, cetatea celor de alt neam. Pentru ca zicea: "Asa imi voi ridica rusinea mea, de vreme ce am mintit, proorocind asupra Ninivei cetatii celei mari". Acesta este feciorul vaduvei, pe care l-a inviat proorocul Ilie; caci mustra atunci Ilie pe Ahav, si chemand foamete pe pamant a fugit si mergand la Sarepta Sidonului, a aflat pe acea vaduva cu fiul ei. Si a locuit la dansa, caci nu putea sa locuiasca cu cei netaiati imprejur; si a binecuvantat-o pe dansa pentru primirea ei de oaspeti. Acesteia i-a inviat feciorul care-i murise. Si sculandu-se Iona dupa foamete a mers la pamantul lui Iuda, si a ingropat pe mama-sa care murise, aproape de Balanul Deborei, si a locuit in pamantul Senaar, si a murit acolo si a fost ingropat in pestera lui Cenezeu, care fusese judecator unui trib, pe cand nu era imparatie. Si a dat semn in Ierusalim si in tot pamantul, cand vor vedea piatra urland cu jale cu viers subtire, si gandac din lemn graind catre Dumnezeu, atunci se va apropia mantuirea. Atunci vor vedea Ierusalimul stricat pana in temelie, si vor veni catre dansul toate limbile ca sa se inchine Domnului. Si vor cladi pietrele lui spre apusul soarelui. Si acolo va fi inchinaciunea Unsului, caci Ierusalimul s-a dat spre pustiirea fiarelor salbatice. Si atunci va veni sfarsitul a toata suflarea.

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului Parintele nostru Iona Savaitul.

Acest preacuvios preot a fost tata al Preacuviosului si Preafericitului Teodor, si al lui Teofan facatorul de canoane. Chipurile lor le-a scris Teofil luptatorul de icoane. Acest parinte Iona mergand la Lavra Sfantului Sava, si calugarindu-se, a dobandit smerenia desavarsita. Si facand multe bunatati, intru batranete bune s-a dus catre Domnul

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Eusebie.

Acest sfant a mers singur catre ighemonul Feniciei si i-a zis: "Pentru ce esti fara de minte, luptatorule cu Dumnezeu, de gonesti turma lui Hristoss" Si acela maniindu-se a poruncit sa spanzure pe sfantul si sa-l sfasie, bagand sare in traiste de par si legandu-le, strujea carnea sfantului foarte rau. Dar sfantul se bucura ca si cum ar fi patimit in trup strain. Atunci dregatorul aflandu-se in uimire, a dat porunca sa-i taie capul; si s-a suit la ceruri, slavind si binecuvantand pe Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici si frati buni, Eusebie, Nestavu si Zinon.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Parintilor nostri: Meletie si Isachie, episcopii Ciprului.

Acesti sfinti si fericiti parinti ai nostri au fost episcopi ai Bisericii lui Hristos, din Cipru. Erau cucernici si cu frica lui Dumnezeu. Lucru neincetat avea a invata pe popor dumnezeiestile cuvinte ale lui Hristos, si a-si imparti averea la cei ce aveau nevoie. Si asa facand in toata viata lor, prin felurite locuri, s-au mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Prisc.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor sase Mucenici, care erau pazitorii imparatului Maximian.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.