Reteta cu fructe de mare

[sophia]

Mierea este totusi facuta de albine. Ele prelucreaza nectarul cules din flori cu substante din corpul (saliva lor). Asa ca strict luat nu ar fi de post.
Uleiul este total vegetal.
De ce este interzis in post?

Eu nu fac parastase in post, tocmai pentru ca nu se poate.
Totusi se spune ca se fac in post.
Si oamenii aduc produse facute si cu ulei.

Multa lume consuma ulei in post, nu in zilele cu dezlegare.
Inainte se spunea ca numai la manastiri este interzis si uleiul in post.
Acum m-am uitat si eu pe net si am gasit un singur preot care mai spune asa. Peste tot se spune ca uleiul nu este de post. Inseamna ca s-au mai schimbat niste lucruri.
N-am vazut/auzit pe nimeni sa tina post fara ulei.

In fine. Fiecare face cum crede.
In toate produsele de post este ulei.

Am comparat cu hrana veganilor pentru ca mie mi se pare ca postul este totusi un regim vegan si pentru ca am vazut ca Yasmine este foarte impotriva uleiului.

Am impresia ca se cade iar in extrema.

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Uleiul este total vegetal.
De ce este interzis in post?

Se recomanda, celor care vor sa tina un post mai aspru, mancare fara ulei deoarece aceasta este de obicei mai gustoasa, mai "buna". Or, cum postul nu e pentru a ne face placerile culinare ci pentru a rabda nitel unele lipsuri (lucrul acesta fiind ajutator in rugaciune si meditatie), iata ca se recomanda sa renuntam la ulei. Adica la mancaruri gustoase.

Asadar nu e vorba de o explicatie substantialista, de vreun talc al distinctiei vegetal-animal, ci de problema "indulcirii" noastre in post.

Pe de alta parte, eu unul cuget si asa (nu stiu cat de bine, nu am discutat cu un preot despre asta): uleiul contine anumite substante organice care sunt materia arderilor metabolice (acizi grasi etc.). Or, postitorul nu prea are nevoie de arderi intense, de energie exterioara (trupeasca), postul fiind o lucrare sau o munca duhovniceasca.
A manca si a bea lucruri care sporesc energia trupului (ulei,carne, vin etc.) intra in contradictie cu postul.

Esenta postului e rugaciunea, reculegerea, interiorizarea, plangerea pacatelor proprii, curatirea, deschiderea inimii si mintii pentru a primi harul dumnezeiesc... Alimentatia trebe sa ajute si ea la aceasta nazuinta si lucrare, nu sa o impiedice.

[sophia]

În prealabil postat de ioan67

Se recomanda, celor care vor sa tina un post mai aspru, mancare fara ulei deoarece aceasta este de obicei mai gustoasa, mai "buna". Or, cum postul nu e pentru a ne face placerile culinare ci pentru a rabda nitel unele lipsuri (lucrul acesta fiind ajutator in rugaciune si meditatie), iata ca se recomanda sa renuntam la ulei. Adica la mancaruri gustoase.

Asadar nu e vorba de o explicatie substantialista, de vreun talc al distinctiei vegetal-animal, ci de problema "indulcirii" noastre in post.

Pe de alta parte, eu unul cuget si asa (nu stiu cat de bine, nu am discutat cu un preot despre asta): uleiul contine anumite substante organice care sunt materia arderilor metabolice (acizi grasi etc.). Or, postitorul nu prea are nevoie de arderi intense, de energie exterioara (trupeasca), postul fiind o lucrare sau o munca duhovniceasca.
A manca si a bea lucruri care sporesc energia trupului (ulei,carne, vin etc.) intra in contradictie cu postul.

Esenta postului e rugaciunea, reculegerea, interiorizarea, plangerea pacatelor proprii, curatirea, deschiderea inimii si mintii pentru a primi harul dumnezeiesc... Alimentatia trebe sa ajute si ea la aceasta nazuinta si lucrare, nu sa o impiedice.

Eu inteleg ce spui tu si mi-e greu sa ma opun unor reguli ale bisericii, dar sincer, explicatiile nu stau in picioare.

Ultimul tau aliniat este important si asta nu este luat in considerare niciodata. Se pune foarte mult accent pe lista de alimente care trebuie sa lipseasca si se uita de restul.

Spuneam ca din punct de vedere practic explicatiile nu stau in picioare. Sunt niste lucruri foarte subiective.
Tu (si altii) se leaga de gustul mancarii, ca e mai gustoasa mancarea cu ulei.
Daca ar fi asa, atunci ar trebui ca in post sa scoatem orice condiment (sare, piper, otet, mustar etc.) pentru ca toate dau gust mancarii.
Pe urma este o chestie de gust.
Pentru unii este gustoasa si painea goala, si atunci o scoatem in post de tot?
Mie nu-mi place painea decat in anumite conditii.
Unul gaseste placere in painea cu marmelada, in covrigi, in grisine sau sticksuri, in mamaliga, altul dimpotriva.

Mie nu-mi plac grasimile de nici un fel. Dar fara ele nu prea poti sa gatesti nimic. Consider uleiul ca pe ceva necesar gatitului, dar nu ca pe o placere.

La fel cu vinul. Unii nu pot trai fara el. Se spune ca e bun si la bolnavi.
Altii nu-l sufera si nu-l pot bea. Sunt una dintre aceste persoane.
Si se face atat de mult caz de el. Se vorbeste de el in mod special in biserica, se aduce la parastas. De ce? (Ma refer la vin ca aliment si nu la rolul lui in Sf. Euharistie).

Ma iau din nou de fraza asta:

"Esenta postului e rugaciunea, reculegerea, interiorizarea, plangerea pacatelor proprii, curatirea, deschiderea inimii si mintii pentru a primi harul dumnezeiesc... Alimentatia trebe sa ajute si ea la aceasta nazuinta si lucrare, nu sa o impiedice."

Mi se pare foarte corecta. Dar e posibil ca ultima parte sa nu fie valabila, ca prea multe renuntari sa te opreasca din telurile de dinainte.

Mai spun o data ca eu constat ca s-au schimbat niste lucruri.
M-au invatat diverse femei sa postesc si din copilarie chiar. Dar nimeni nu a scos uleiul din post.
In schimb nu se stia de dezlegari la ulei si vin. Se tinea postul constant.

Stiu dintotdeauna ca mancaruri tipice de post sunt: cartofi prajiti, zacusca, salata de vinete, ghiveci de legume, tocana de cartofi, halva.
Toate astea au grasime (ulei) in ele. Nu mai spun de salate (cu salata verde, rosii, castraveti etc.).

In general omul mananca de nevoie, pentru a se hrani.
In multe produse exista grasimi (vegetale). In cei mai simpli si nenorociti biscuiti exista ulei sau margarina pentru ca altfel nici nu poti sa-i faci. Si ei te ajuta sa te hranesti in post.

Ma intreb ce-ti mai ramane sa mananci daca scoti tot ceea ce ar putea sa placa. Ce ar trebui sa mancam?
Si fructele sunt gustoase si un castravete cu sare pe el si cu paine.
Si marmelada si mierea sunt bune...

Si, da, exista diferenta intre alimentatia la manastire si cea lumeasca.
Constat ca acum am ajuns mai "catolici decat Papa".

Am gasit doua chestii foarte interesante:

http://www.teologie.net/data/pdf/ierompetru_posturi.pdf

http://www.doxologia.ro/intreaba-pre...fintelor-pasti

La ultimul link raspunde un preot exact la intrebarile si framantarile mele de acum.

Dupa ce am citit aseara firul asta de discutie n-am mai dormit. Sa afli dintr-o data ca toata straduinta ta de zeci de ani de zile a fost in zadar, nu este de colo...

[sophia]

"Sfântul si Marele Post, care se mai numeste si postul patruzecimii, Păresimile, Postul Paștilor, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtășirea cu Sfintele Taine. El închipuiește postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Tine sapte săptămâni. Stă în legătură cu Paștile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecărui an.
În acest post nu mâncăm : carne , ouă , brânză . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mâncăm deci numai bucate fără unsoare (ULEI) , legume si poame.
MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN : Sâmbăta si Duminica , în ziua de (24 Februarie/9 martie) aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul , la (9/22 Martie) Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor .
MÂNCĂM PESTE : Buna-Vestire – (25 Martie/7 aprilie) si în Dumininica Floriilor.
Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare si în săptămâna Patimilor.
Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post : Luni si Marti se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine si apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese se mănâncă la fel, Vineri si Sâmbătă e post desăvârsit.
Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn si să bea vin în Postul Mare.

P.S. Acestea sunt regulile de mănăstire, creștinii pot mânca ulei pe parcursul întregului post. Dumnezeu să vă Binecuvinteze și Doamne ajută."

(Sursa: http://csf.md/intreaba-preotul/ )

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

P.S. Acestea sunt regulile de mănăstire, creștinii pot mânca ulei pe parcursul întregului post. Dumnezeu să vă Binecuvinteze și Doamne ajută."

Nu, alea sunt regulile pentru orice ortodox.
Altfel nu văd de ce, în caledarul meu editat de arhiepiscopie scrie "dezlegare la ULEI şi vin".

[sophia]

Vad ca nu functioneaza citarea. Vroiam sa-l citez pe Dragos.

Vezi ca acolo n-am scris eu, ci un preot ortodox. Am dat si sursa de unde am citat.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Vezi ca acolo n-am scris eu, ci un preot ortodox. Am dat si sursa de unde am citat.

Și ce dacă? Eu ți-am zis ce scrie într-o publicație oficială a unei arhiepiscopii.

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Vad ca nu functioneaza citarea. Vroiam sa-l citez pe Dragos.

Vezi ca acolo n-am scris eu, ci un preot ortodox. Am dat si sursa de unde am citat.

Sophia, am citit si eu linkul, nu vad nimic ciudat pe acolo... Dimpotriva, imi intareste gandul, acela despre indulcirea simturilor in post. Adica nu, nu facem asta, ca nu ajuta la starea de reculegere, la deplangerea mortului interior.... Si nici la invierea lui nu ajuta.

*
Intrebari din astea de cusurgiu (chiar daca nu esti) oare de unde vin? Eu cred ca mai intai vin dintr-o prea multa atentie acordata regulilor, normelor stricte. Dintr-o raceala a mintii lasate slobode peste campiile calde ale inimii... E inclinatia noastra spre formalism, spre surogat, spre iesirea laudabila din legatura cu Domnul in baza unor carcoteli. Care par, nu-i asa, "logice".
Mintea voieste sa se instapaneasca asupra inimii prin socotelile ei lumesti. Iar lumea e mereu isteata, nu-i asa? Da, e isteata, dar piere ca floarea campului. In timp ce invataturile Parintilor, practicile vechi ale credinciosilor, sunt perene.... Ele vin din cunoastere, din acea teorie si practica daruite credinciosilor de catre Duhul, prin milenii.

*
Daca vrem sa abordam viata si credinta ca pe un puzzle, atenti sa gasim mereu piesa lipsa or prost aranjata, n-o sa ne iasa nimic. Acest puzzle nu se rezolva dupa reguli formale, ci dupa o inclinatie iubitoare. Ea, inclinatia asta, te poarta peste toate neintelegerile si nepotrivirile si iti arata noima ascunsa a lucrurilor. Fara aceasta inclinatie nici nu poti sa te rogi.
Starea speciala a spiritului nostru, care e rugaciunea, ne ajuta inca si mai mult cand postim. A te ruga cu infrangere, a fi in receptivitate fata de soapta Cerului (zic soapta, intrucat cunosc ca nu prea obisnuieste sa urle), iti aduce multe folosuri printre care si masura potrivita in post. Dar a nu fi in rugaciune si totusi a te apuca de postit - valeu ce risipa! Ce zadarnicie! Ce nonsens... Si inca, ditamai pericolul! Cum sa postesti fara infrangerea inimii? Vrei sa-ti plesneasca sufletelul?...:)

*
Parintele zice acolo sa nu fim perfectionisti, extrem de pretentiosi cu regulile si mai zice ca nu-i nimic daca ai mancat nu stiu ce - cata vreme gandul tau a fost unul curat, de apropiere smerita inaintea Domnului.
Postim cum putem. Si tocmai pentru ca nu putem cum ne-ar dicta nu stiu ce exigente descoperim, iata, cat suntem de neputinciosi... Iar asta cu atat mai mult ne ajuta sa ne tinem la smerenie si sa pricepem, a cata oara, Doamne, ca fara Tine nimic suntem. Nimic cu ifose tantose, desigur...

*
In concluzie, lupta cea buna se pare ca nu e a triumfatorilor, ci a invinsilor. Dar a unor invinsi care se recunosc asa cu ajutorul luminii blande a Parintelui, lumina care le sopteste ca vor primi, de fapt, cununa invingatorilor....
Poetul pe care-l poarta CristianR la semnatura (nu ca pe scalpul unui invins la curea, ci mai degraba ca pe colierul nepretuit dimprejurul inimii oferit in dar de un frate, spre aducere-aminte si imbarbatare) zice ca vom muri. In splendoare. Da, asa se cuvine sa fie lupta cea buna si rasplata: splendide!
Iar pentru asta nu e nevoie decat de putina punere in paranteza a ifoselor rigoriste ale mintii carcotase, razvratite.

Sa cercetam, asadar, cu dragoste! Cu infrangerea inimii... N-o sa ne mai arda de bagat bete-n roate si drumul se va deschide iarasi, nesfarsit, inainte. Si apoi vom zice inca mai insufletit, dii calutule! Tronca-tronca, schiopa-schiopa .... si asa mai departe, pana cand nu mai simti decat leganatul pe aripi, al ingerilor....:) (ma rog, marfarul de clasa a treia, in care deapana poezele Daniel Turcea si CristianR...:))

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

La ultimul link raspunde un preot exact la intrebarile si framantarile mele de acum.

Dupa ce am citit aseara firul asta de discutie n-am mai dormit. Sa afli dintr-o data ca toata straduinta ta de zeci de ani de zile a fost in zadar, nu este de colo...

Nu înțeleg ce ți-a provocat insomnii. Faptul că este îngăduit și uleiul? Cu sau fără ulei, n-ar trebui să ne închinăm postului. Să ținem posturile așa cum le-a rânduit Biserica, dar cu accent pe ale sufletului. Hristos a spus: „Pe acestea să le faceți iar pe celelalte să nu le lăsați!”. Nu lași rânduiala, că are importanța ei, dar pui accent pe dragostea de Dumnezeu și de oameni. Și mai rău să-ți pară pentru un păcat sau o vorbă rea decât pentru că ai pus ulei în mâncare.

Postul e un tren. Te urci în el pentru că vrei să ajungi Acasă. Dacă ți-e foarte dor de Cel care te așteaptă, iei un TGV; dacă ți-e mai puțin, iei un accelerat sau un personal. Tot acolo vei ajunge, dar mai încet. Unii nu vor cu trenul și o iau cu bicicleta sau pe jos. Vor ajunge și mai târziu, bineînțeles. Dar dincolo de vehiculul pe care ți-l alegi, cel mai mult contează să fii cu inima și cu gândul la Cel către care te îndrepți și să vezi în ceilalți călători dacă nu chiar chipul Lui, măcar pe unii asemenea ție.

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Postul e un tren. Te urci în el pentru că vrei să ajungi Acasă. Dacă ți-e foarte dor de Cel care te așteaptă, iei un TGV; dacă ți-e mai puțin, iei un accelerat sau un personal. Tot acolo vei ajunge, dar mai încet. Unii nu vor cu trenul și o iau cu bicicleta sau pe jos. Vor ajunge și mai târziu, bineînțeles. Dar dincolo de vehiculul pe care ți-l alegi, cel mai mult contează să fii cu inima și cu gândul la Cel către care te îndrepți și să vezi în ceilalți călători dacă nu chiar chipul Lui, măcar pe unii asemenea ție.

Maestre, te-a buit poezia?....:)
Frumos maestre, frumos de tot!