Întrebare

[florin.oltean75]

În prealabil postat de sophia

Iar nu-(mi) functioneaza citatul.
Multumesc Cristian, acel citat l-a spus parintele, dar trebuie sa vad contextul.
Sincer, nu reusesc sa inteleg sensul. De ce sa urasti?
Si de ce daca iubesti pe cei dragi, nu-l mai iubesti pe Iisus sau credinta.
Chestiile astea ori-ori ma inspaimanta.

Si El spune de fapt atatea alte lucruri care nu suna atat de dur. Cum a ajuns Luca la asa ceva?

Omul este o reflexie a Lui Dumnezeu. Prin om straluceste Dumnezeu.

Omul poate fi iubit cu adevarat, integral, numai atunci cand este iubita Lumina dinlauntrul lui, cea care ii da viata.

Invatatura indeamna sa privim in profunzime, sa nu ne limitam la identitatea aparenta.

Daca se concepe un Dumnezeu separat de inima omului, mintea noastra se imparte, se tulbura sub presiunea unei false alegeri.

Mama ar trebui urata si Dumnezeu iubit ... ca sa fii demn/demna de Dumnezeu- conform invataturii. Insa aceasta este o interpretare literala, lipsita de adevaratul inteles, criptat sub forma unei afirmatii surprinzatoare, bulversante.

De fapt, Dumnezeu ne invata sa iubim esenta care este El Insusi, caci numai asa iubirea noastra se revarsa peste toate si cuprinde toate.

Daca ne limitam la aparente, dragostea noastra nu va cunoaste desavarsirea.

Ura este indreptata impotriva perceptiei care se limiteaza la aparenta, cea care nu sesizeaza existenta Lui Dumnezeu in tata, mama, copii, frati, surori, in sinele insusi, in orice faptura.

Atunci insa cand reusim sa-L vedem pe Dumnezeu, cand El se descopera in toata splendoarea, tatal, mama, copiii, fratii, surorile, orice faptura ne apar Extraordinari, nu obisnuiti, caci prin ei straluceste Tatal.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Indeamna sa privim adanc, catre Sursa, catre Izvorul Insusi in tata, mama, copii, frati, surori, sinele insusi. In oameni, Dumnezeu nu este abstract, ci viu si prezent.