Gânduri sincere... comune şi simple, curate şi vii... !

[Iorest]

.................................................. ..............

[Igor_Paslusnik]

Frate Iorest, ispitirile canonice, mi le îngăduie Hristos, prin demoni, lume şi însumi trupul meu, în fiecare minut al vieţii, de la naştere până la adormire. Cu cât biruim în Domnul, mai mult mai devreme şi mai potrivit mântuirii, cu atât mai bine, dar Domnul primeşte oricât Îi dai, fiecare cât poate şi cât vrea, la măsura lui, numai să nu stricăm Biserica cu erezii, păgânism sau ateism, căci "vai de cel prin care vine sminteala". Nu zbor niciunde, ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc. Nu vreau să te conving de nimic şi nu vreau şi nu pot să dovedesc nimic nimănui. "Nu ştiţi că nici voi nu sunteţi ai voştri?"
Iar dacă era să am nevastă şi copii, aveam demult, dar dorirea inimii mele e alta, simţirile sunt altele, iar frăţia ta eşti un pic habotnic, şi prea le vezi toate pesimist, fiindcă te vezi bătrân şi înţelept şi nu-i bine, nu spun că nu eşti, dar să nu-ţi atribui ceva ţie, ci toate lui Hristos şi să fi mai îngăduitor şi să porţi din neputinţele altora. Iar acela din Sfântul Munte Athos, care a ieşit şi are nevastă şi copii, Dumnezeu să-l ierte şi să-l ajute şi pe el şi pe familia lui, cu pocăinţă Dumnezeu îl iartă şi-l ajută în viaţa nouă aleasă, numai să dorească pe mai departe vindecarea şi pe Domnul. Iar eu dacă merg acolo, merg acolo să rămân acolo, să adorm acolo, dacă vrea să se milostivească Dumnezeu de mine, se va milostivi, dacă vrea să mă strivească în iad, mă va strivi, toate le primesc, fiindcă cele rele le merit, cele bune, sunt date pentru a fi dăruite altora, întotdeauna.
Vindecare şi mântuire îţi doresc. Pomeneşte-mă şi iartă-mă.

[iuliu46]

Daca ajungi in Athos poti imparti aceeasi chilie cu monahul Ioan.

[iuliu46]

Igor nu ne spuneai tu mereu ca vrei sa te insori sa-ti faci o casuta undeva intr-un sat si sa devii preot ? Ca asa imi aduc aminte, ca ne spuneai ca e simplu sa-ti faci o casa undeva la tara si ca tu asta o sa faci. Acum dintr-o data ne zici ca ai fi putut face toate astea daca ai fi vrut, dar tu ai visat de cand erai mic sa te duci la munte. :)

[Igor_Paslusnik]

Frate Iuliu, nici eu nu ştiu ce va fi, niciodată nu vei fi pregătit şi capabil nici de preoţie, nici de călugărie, nici de marea taină de a fi creştin.
Dar în preoţie nu-mi permit luxul să fac compromisuri, să am jumătăţi de măsură, dacă nu ard ca un stâlp de foc, mai bine nu mă fac preot, că mă joc cu mântuirea mea şi a altora şi dacă-i pierd, din mâinile mele se va cere sângele lor, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, la "Tratatul despre Preoţie". Iar ca să ard ca un stâlp de foc, am nevoie şi de sprijin, de o fată care doreşte să ardă şi ea ca un stâlp de foc, să ne aprindem şi să ne întrecem unii pe alţii tot mai mult în a urma lui Hristos şi Sfinţilor Lui. Deci fată aşa cum doresc, râvnitoare în a fi pe placul lui Hristos şi râvnitoare a fi preoteasă şi în feciorie, nu am găsit. M-am oprit de destul timp din căutat. Înţeleg că Domnul mă cheamă la altceva.

Nu-mi doresc decât să fiu creştin. Nu monah, nu preot sau altceva. Dacă reuşesc să fiu creştin, am reuşit tot. Iar printre cei din oraş, să fi creştin, e tot mai greu. Iar chemarea isihiei, a ascezei, a jertfei şi nevoinţei pentru Hristos şi omenire, e tot mai mare...

Nu ştiu să explic altfel, sunt om prost, chiar sunt.

Iar acel monah Ioan, îl văd un om minunat, iar din poză, pare destul de... hotărât. Sper să aibe şi dragoste şi tot ce-i mai trebuie pe măsura hotărârii. Cumva simt că l-ai dat exemplu nagativ, să-ţi baţi joc de el, să nu mai faci aşa ceva.

Pomeneşte-mă şi iartă-mă.

[iuliu46]

Pai spune ca nu ai gasit, nu ca nu ti-ai dorit. Am incercat, nu s-a putut, incerc sa pornesc pe un alt drum. Nu ca ar fi floare la ureche dar tie iti doreste altceva inimioara.

[Igor_Paslusnik]

Dar n-am spus că nu mi-am dorit. Da, mi-am dorit şi îmi doresc o soţie, care să-L iubească pe Hristos şi Biserica, mult mai mult ca mine. Îmi doresc să fie cât mai mulţi oameni, care să-L iubească pe Domnul mai mult ca mine, cât mai mult să-L iubească şi cât mai mulţi să fie aceia.

Nu mi-e frică de nici una, nici de căsătorie, nici de călugărie, ştiu că trebuie să aleg una, şi ştiu că ambele duc la mântuire, numai să fie cât mai autentic trăite în Hristos, în mărturisire, în măsura isihiei, în toată virtutea, în luminarea ereziilor, în îngrijirea şi paza de păgânisme şi ateisme şi mai ales cum spune Sfântul Apostol Pavel: "în lupta voastră cu păcatul, încă nu v-aţi împotrivit încă până la sânge" - Evrei 12, 4, deci asceza, dragostea, rugăciunea, nevoinţa... Măsura...

Să avem o măsură cât mai mare, fie căsătoriţi, fie călugăriţi, să ne dăruim cât mai mult, să ne pese cât mai tare pentru neputinţele şi suferinţele aproapelui nostru, văzute şi nevăzute şi atunci, vom avea o şansă la mântuire...

Hristos în mijlocul nostru.

[Iorest]

.................................................. ..............

[Copacel]

În prealabil postat de iuliu46

Daca ajungi in Athos poti imparti aceeasi chilie cu monahul Ioan.

https://www.youtube.com/channel/UCtW...sort=dd&view=0

[Igor_Paslusnik]

Iorest, şi toţi,

Ştiţi care trebuie să fie scopul oricărui dialog, chiar şi în contradictoriu, şi chiar şi arătarea, asumarea şi trăirea, unei filosofii, ideologii, teorii ?

Un singur scop: contruirea reciprocă şi ajutorul reciproc. Chiar dacă nu asumat, fiindcă poate-i neacceptat, neînţeles, dar măcar cunoscut.
Să învăţăm unii de la alţii.
Când unul din cei ce dialoghează e setat psihic că nu are nimic de învăţat de la celălalt, fie el creştin, eretic, ateu, gnostic, filosof, păgân sau ce-o fi, atunci nu este dialog, ci o dispută, premergătoare chiar şi violenţei, Doamne fereşte. Deci pierderea timpului.

Dacă voi, care citiţi, nu vreţi şi nu aveţi ce să învăţaţi de la mine, nu-mi mai răspundeţi, nu mă mai băgaţi în seamă, ignoraţi-mă şi rugaţi-vă pentru neputinţele mele, că sunt mari şi multe, iar dacă mă iubiţi, mă citiţi, luaţi ce-i bun, şi căutaţi să-mi dăruiţi şi voi, mie păcătosului şi tuturor, mierea înţelepciunii şi dragostei voastre, căci tot ce primiţi bun, este numai pentru a dărui altora, printre altele, asta înseamnă înmulţirea talantului, să aduni cât mai mult, ca să poţi dărui cât mai mult.

Cu cât iubim mai mult pe Hristos, cu cât avem mai multă dragoste faţă de toată creaţia, cu atât vedem mai mult bine în celălalt, fie el şi eretic sau ateu, cu atât vrem să-l ajutăm mai mult, în măsura în care primeşte, îl îngăduim mai cu drag, îl sprijinim în măsura în care putem, mai cu sârg şi dor, şi aşa se naşte dialogul şi mântuirea.

Aşa ne sprijinim, ne întărim, ne suntem de folos unii altora spre redobândirea stării primordiale.
Doar aşa şi numai aşa. Altfel, cădem în ispitiri şi păreri de sine şi mândrie şi slavă deşartă. Şi nu, nu vrem aşa ceva, că nu mai putem fi de folos altora.

Iar eu spun aşa:

Să ne dea Domnul Dumnezeu, tuturor care vrem să primim, belşugul acestor 5: dragoste, smerenie, rugăciune, discernământ şi asceză.
Acestea, eu de acestea am nevoie şi de nimic altceva nu mai am nevoie, decât de acestea 5.
Avându-le pe acestea, e tot ce am nevoie ca să reuşesc să fiu creştin, întro măsură, de care se va milostivi Domnul.

Aşa reuşim să biruim şi ispitirile şi ereziile, şi întunericul ateismului şi păgânismului şi al doririi deşertăciunilor materiale, bogăţiilor şi legării inimii de stricăciuni, aşa reuşim să ne vindecăm şi poate să vindecăm şi pe alţii, întro măsură, nădăjduiesc, tot mai mare şi aşa putem merge pe cărarea strâmtă îngustă şi grea, care duce la mântuire şi care puţini o află.

Sfântul Acoperământ al rugăciunilor Maicii Domnului, prăznuit astăzi, să ne acopere în lucrarea mântuirii noastre.

Iertaţi-mă.