Citat:
În prealabil postat de Urbanophon
Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.
Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?
|
Eu am intarziat sa uit un ŽŽporumbelŽŽ mai mult de sapte ani. Nu doream sa-l port in suflet, dar el era acolo si a stat acolo pana Dumnezeu mi-a scos altul in cale. Un vultur!
Din experienta mea pot sa spun ca Dumnezeu nu se joaca cu zarurile si ca atunci cand iti ia ceva iti da ceva mult mai bun! Trebuie doar sa ai rabdare. In momentul in care o sa ai rabdare si sa hotarasti sa astepti atat timp cat vrea Dumnezeu, atunci apare alta...porumbita! :-)
O zi buna!