se cade?

[AndreiB]

sora, arunci usor, in stinga si-n dreapta cu tot felul de afirmatii... si ce repede de la particular ajungi la general.

am vrut initial sa analizez unele paragrafe din cearsaful expus aici, dar m-am razgindit.
si nu pot sa nu observ ce repede esti inteleasa de altii, si aparata, si aplaudata, si...
va rog, mai rasfirati, sa mai putem si noi respira, dupa citirea acestor elucubratii.

[omulet]

Poate ar fi o idee buna sa nu judecam ceea ce n-am trait/experimentat.

Pt. Juli: nu putem sa-l invocam pe diavol ca scuza pt. pacatele noastre (sau ale altora). Acesta este pacatul FUNDAMENTAL al lui Adam si Eva! Nu cred ca tu, daca ti-ar bate cineva copilul, l-ai scuza zicand "diavolul e vinovat".

[vsovi]

imi explici ce intzelegi prin elucubratzii? stimate AndreiB :|:|:|

[AndreiB]

iata definitia din dex:
elucubratie:Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [Var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration.
sau: 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală şi multă răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (Peior.) Combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. [Gen. -iei, var. elucubraţiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration]. [/b]
pot adauga si multa ura in postarea sorei Ory.
alte nedumeriri, stimate vsovi?

[Juli]

În prealabil postat de omulet

Pt. Juli: nu putem sa-l invocam pe diavol ca scuza pt. pacatele noastre (sau ale altora). Acesta este pacatul FUNDAMENTAL al lui Adam si Eva! Nu cred ca tu, daca ti-ar bate cineva copilul, l-ai scuza zicand "diavolul e vinovat".

Dar cum sa interpretam pacatele altora: noi suntem buni (ca asa suntem noi, de la noi putere) si altii sunt rai...mie mi se pare cel mai scurt drum spre a judeca pe altul (judecata=mandrie). Ma scuzi Omulet, eu sunt o persoana foooaaarteee mandra, bolnava de mandrie si ma tratez cu astfel de "pastile" pe care nu le-am gasit in "farmacia" mea ci prin cartile pe care le mai citesc.

Deci eu, pentru mine, prefer sa cred ca raul vine de la diavol, precum binele vine de la Dumnezeu (copil nu am, dar oricum nu era vorba despre copii aici...).
Iertare!

[costel]

Juli, diavolul doar ipiteste, fapta pacatoasa imi apartine. Daca eu ma imbat, nu e de vina cel care a produs bautura.

[Juli]

Si daca nu ar exista ispita (de la diavol), nu ar exista caderea in pacat..:)
Cred ca m-am departat de la subiect.
Observ ca oamenii au pareri diferite si e normal, insa eu nu vreau sa ajung sa judec oamenii, sa ii osandesc si de aia le privesc caderile astfel (caderile mele intra in alta categorie, mai aspra :D) Mai ales pe calugari, care, cu toate caderile lor, se roaga neincetat pentru noi...

[Juli]

Un P.S., deja a inceput sa-mi para rau ca vorbesc, iertare...
De fapt toti avem dreptatea noastra (iar eu din mandrie mi-o sustin pe a mea).
Sa imi aduceti aminte sa nu mai vorbesc (scriu, ma rog...)

[omulet]

Stii Juli, este o povestioara despre un monah ucenic care in Postul Mare, facandu-i-se tare foame, a mers in chilia lui si a incercat sa coaca un ou la lumanare. Cand facea el lucrul asta, iata ca duhovnicul sau intra in chilie. Il vede si il intreaba "ce faci frate?", la care ucenicul pleaca privirea in pamant si spune "diavolul m-a indemnat". Si imediat, duhovnicul, care vedea duhurile, numai ce-l vede pe diavol razand si zicandu-si "ha, ha, ha, ce ingenios e ucenicul asta, nu mi-ar fi trecut prin cap ca s-ar putea coace un ou la lumanare".

omulet: monahul il alungase in apoftegma, la care faci tu referire, pe diavolul vinovat de desfrau, dar mai ramasese pacatul mancarii fara de masura, care era vinovat de raul pe care il suferea acel om.

Dar iata inca odata un pasaj din Sf. Nifon, care ne lamureste interventia diavolilor in viata noastra:

"
- Pentru numele Domnului, frate, i-a zis el, ce ti s-a intamplat de esti asa de trist si plangi nemangaiat, in fata intrarii? Spune-mi, te rog, pentru ca tanguirea ta imi frange inima.

- Cinstite Nifone, eu sunt ingerul lui Dumnezeu. Precum stii, fiecare crestin, la botez primeste de la Dumnezeu un inger pazitor al vietii lui. Am fost randuit si eu pazitor unui om; acesta insa, ma amaraste, pacatuind necontenit. Uite, acum se afla in casa de desfranate si pacatuieste cu o femeie de pe drum. Vazand aceasta cadere a lui, cum sa nu plang pentru chipul lui Dumnezeu cazut in asa intuneric?

- Dar de ce nu-l indemni sa fuga de pacat? L-a intrebat iarasi Nifon.

- Din nefericire nu pot, i-a raspuns ingerul, nu pot sa ma apropii de el, caci din ceasul in care a inceput sa faca pacatul, s-a facut rob diavolilor si eu nu mai am nici o putere asupra lui.

- Dar cum nu mai ai nici o putere? Nu ti-a incredintat Dumnezeu mantuirea lui?

- Asculta-ma, robule al lui Dumnezeu. Domnul a creat pe om cu voie libera si l-a lasat sa mearga pe calea pe care o vrea el. I-a aratat si calea cea stramta, i-a aratat-o si pe cea larga si i-a spus: stramta si cu intristare este calea ce duce la viata si, mare-i poarta si larga-i calea care duce spre pieire. I-a arata inca si sfarsitul fiecarei cai: una se bucura de putina placere trecatoare si ajunge in iadul cel vesnic; iar cealalta are putina osteneala, dar castiga vesnica odihna in vecii vecilor. Ce indemn sa-i dau omului pe care mi l-a incredintat Dumnezeu, de vreme ce Insusu Hristos, Domnul nostru, cu gura Lui ii indeamna pe toti, invatandu-i si rugandu-i sa fuga de faptele cele necurate?

- Si de ce ridici mainile spre cer, suspinand cu amar?

- Am vazut pe diavoli in jurul lui cantand din gura si din chitare, batand din palme si razand batjocoritor de el. Ma doare inima vazand pe acei blestemati triumfand. De aceea, ma rog lui Dumnezeu sa mantuiasca faptura Sa de batjocura intunecatilor draci si sa-mi dea bucuria intoarcerii lui. Ma mai rog sa ma invredniceasca sa-I predau acest suflet neintinat si curatit prin pocainta.

Acestea a zis ingerul si a disparut din fata noastra. Apoi am plecat si noi. Pe drum, Cuviosul Nifon, mi-a zis ca nu exista fapta mai murdara decat desfranarea. Cu toate acestea, daca nelegiuitul se pocaieste, Preabunul Dumnezeu il primeste mai repede decat pe toti nelegiuitii si pacatosii, pentru ca patima aceasta se inradacineaza in firea omului si, pe deasupra si diavolul o atata mai mult cu tot felul de ispite. Pentru a birui cineva aceasta patima, trebuie sa se nevoiasca mult cu priveghere si post. Apoi a adaugat:

"Am vazut candva un om mergand pe calea cea larga a pacatului. Atunci mi s-au deschis ochii sufletului si am vazut in jurul lui vreo treizeci de diavoli: unii bazaiau ca mustele in fata lui, altii tiuiau in urechile lui ca tantarii, iar ceilalti il legasera de picioare si de gat si il trageau cu sila incoace si incolo. La aceasta priveliste mi s-au umplut ochii de lacrimi si ma gandeam ce sa insemneze funiile cu care il trageau pe om. Mi-a descoperit atunci Dumnezeu, ca fiecare funie corespunde unui fel de pacat. Diavolii, care zumzaie in urechi, il afunda in deznadejde, iar cei cere ii bazaie in fata, il fac sa fie nerusinat si obraznic.

Deodata vad, urmandu-l de departe, pe ingerul sau, tinand in mana ceva ca un toiag de lemn, care la un capat avea un crin minunat. Mergea cu capul plecat, trist, adanc deznadajduit. Toata intristarea lui era din pricina acelui om. Il vedea cu totul in gura iadului, pentru ca era robit de tot felul de patimi. Am ridicat si eu mainile si ochii la cer, sa rostesc cateva cuvinte de rugaciune spre folosul lui. Dar viclenii diavoli, ca tantarii s-au repezit asupra mea intepandu-mi mainile, socotind ca astfel ma vor putea impiedica sa ma mai rog pentru el."