Avort - pro sau contra?

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

@CristianR - nici asta cu binele si raul nu este o masura absoluta.
Pentru unul binele este rau si invers. Si mai poate fi si la mijloc.
Dumnezeu ne-a invatat sa nu facem rau altuia, in nici un fel.

Scrie omul din suflet niste experiente prin care a trecut personal sau a vazut suferinta la altul si il faceti albie...in numele lui Dumnezeu.
Si asta este bine si ortodox la voi?

Sigur că adesea luăm ca bine ceea ce este rău și invers. Așa se întâmplă când ne luăm pe noi înșine ca măsură a adevărului, a binelui, când ne raportăm la noi înșine. De aceea avem nevoie să cunoaștem ce ne învață Dumnezeu că este bine, rău, adevăr sau minciună.

A spune că ceva nu este adevărat din pricină că nu ne place, că ne este greu să-l împlinim nu este un argument.

Pe cine am făcut „albie de porci” și care sunt cuvintele prin care am făcut asta, te rog? Ca să înțeleg și să cer iertare dacă este adevărat.

[DragosP]

Sophica, avortul, ÎN ORICE CIRCUMSTANȚĂ E CRIMĂ!
Pricepe asta și apoi putem continua discuția.

[Yasmina]

Si cum respectam noi poruncile daca gasim tot felul de amendamente dupa care sa ne ascundem ?
Porunca spune: "Sa nu ucizi!" ori avortul este o ucidere.
Totul este atat de clar 1,2,3.
Nu mai exista exceptii si "depinde". Ca ne apucam noi acuma sa ne punem in papucii unui copil malformat vezi Doamne...

De unde stim noi ca traieste nefericit? Nefericit din punctul nostru de vedere,pt ca noi urmarim faima, succesul ,vrem sa ne pizmuiasca oamenii pt ce copii extraordinari de reusiti am zamislit,ori daca este malformat ne face de rusine.
Dai vai,cica spre binele lui mai bine il omoram "sa nu se chinuie"...
Acel "sa nu se chinuie" intordeauna se traduce prin "sa nu ne chinuie pe noi"!
Daca este mort am scapat si de grijile multe si de rusinea ca nu avem un copil sa ne mandrim prosteste!
Ca astia sunt oamenii; mereu ma intreb ce-o fi gasit oare Dumnezeu la noi de ne iubeste atat de mult?

[Florinvs]

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Aceste cazuri ar fi

- In cazuri de legitima aparare, când pentru a respinge un atac neprovat la viata sau integritatea fizica a unui om sau a unei persoane foarte apropiate de acel om, acel om este obligat sa ia viata unui agresor

- Atunci când o instanta de judecata pronunta o pedeapsa de condamnare la moarte, pentru infractiuni sau fapte antisociale deosebit de grave (as fi de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea -cum de altfel exista si in alte state- SUA, Rusia, Turcia, etc- pentru infractiuni precum pedofilie, viol, proxenetism, trafic de droguri, trafic de organe, furturi din sistemele de siguranta a circulatiei in transporturi, tradare de tara, terorism, trafic de armament).

- Atunci când un politist sau jandarm este obligat sa foloseasca armamentul din dotare, pentru capturarea sau imobilizarea unui infractor, care nu sta la somatia regulamentara.
Aici foarte corect procedeaza politia americana.

- Atunci când un cadru al armatei participa la un razboi de aparare a patriei. De exemplul cred ca toti romanii poarta o cinste si un respect deosebit pentru ostasii romani, care si-au dat viata pentru patrie, in razboiul de independenta din 1877-1878, in primul razboi mondial 1916-1918, in campania din Ungaria din 1919 si pe campurile de lupta ale celui de-al doilea razboi mondial (atat pe frontul de est, cat si pe cel de vest)

- In cazurile de razbunare indreptatita.
Daca cineva iti omoara sau violeaza sotia , partenera sau copilul, atunci omeneste vorbind, nu stiu cine ar rezista sa nu i ia viata celui care a facut acele lucruri.

Un exemplul in acest sens (de razbunare indreptatita), este o situatia povestita de un fost sef de post de jandarmi din Basarabia, in perioada când URSS a ocupat Basarabia.
Acel om era in 1940 sef de post de jandarmi intr-o comuna din nordul Basarabiei, si era coleg de serviciu cu bunicul de pe tata.
In 1940, când trupele sovietice au intrat in aceea comuna, acel om se afla in sudul Basarabia, cu unitatea de jandarmi, iar familia lui ramasesera in aceea comuna din nordul Basarabiei.
Dupa intrarea trupelor sovietice din comuna, niste derbedei din sat (asa-zisi partizani comunisti), i-au rapit familia jandarmului, si au predat-o trupelor sovietice, care au deportat-o in Siberia, de unde nu s-a mai intors.

In 1941, când trupele romane aliate cu cele germane au eliberat Basarabia, Ion Antonescu a dat ordin ca jandarmii sa se reintoarca la vechile posturi (erau niste conturi de reglat)

Reintors in comuna, jandarmul a facut investigatii, si a aflat cine erau cei care i rapisera familia in 1940.
I-a chemat la postul de jandarmi, unde indivizii, luati la intrebari, au recunoscut repede ce facusera in 1940.
Apoi jandarmul i-a incolonat, i-a dus pe malul Nistrului, unde a descarcat pistolul-mitraliera in ei, si le-a aruncat cadavrele in Nistru.

In 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia, s-a aflat de fapta jandarmului, care a fost arestat, sub acuzatia ca asasinasera asa-zisi partizani sovietici!
A fost condamnat la inchisoare, si a fost eliberat in 1964, când Gheorghe Gheorghiu Dej a dat decretul de eliberare a detinutilor politici.


Asadar acestea ar fi cele 5 situatii, in care, in cazuri extreme, este foarte dificil sau imposibil sa nu iei viata cuiva.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Dupa definitia comunista a omului, tovarase?

Si cele cate milioane de oameni ucisi de comunisti cum ramane, si aia erau "foarte dificil de ne-omorat"?

[CristianR]

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Omenește, da. Și ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte dacă nu putem fi mai mult decât oameni (măcar de n-am coborî mai jos de atât, cum se întâmplă adesea când e vorba de a omorî); că nu putem să răsplătim răului cu bine, așa cum ne învață El. Așa cum e dumnezeiește, iar nu natural.

Dar ăsta ar fi un subiect diferit, pentru că situațiile pe care le descrii mai jos nu presupun uciderea unui prunc fără nicio putere de a se apăra și care ne „agresează” doar pentru că îndrăznește să existe; ca urmare a faptelor noastre, totuși.

[Mihnea Dragomir]

Pe acest topic, dar si cu orice alt prilej in care vine vorba de legitimitatea avortului, citesc si aud ca argument situatia in care continuarea sarcinii ar pune in primejdie viata mamei. Cei care invoca asemenea posibilitate au discursul setat pe schema: "In general vorbind, avortul este ilegitim moral. Daaaar, daca a nu recurge la avort ar insemna moartea mamei, atunci avortul devine legitim".

Obiectez. Obiectez cu faptele. Nu am intelnit niciodata, in 30 de ani de cariera, vreun caz in care neefectuarea avortului ar fi dus la moartea mamei. Nici nu am auzit de astfel de cazuri. Si atunci ma intreb: de unde vin asemenea idei ? Sa fie "constructii medicale teoretice" in lipsa de spete reale ? De fapt, cine a auzit, in anturajul sau, de astfel de cazuri este invitat sa le descrie. Subiectul ma intereseaza mult. Multumesc.

[sophia]

Mihnea, eu am citit in presa despre cazuri extreme in care se punea cumva problema de a face o alegere, un sacrificiu.
Exista situatii in care de ex. o femeie sufera de o boala grava si trebuie sa fie tratata si ea este insarcinata ( de ex. chemioterapii etc.), sau apar alte probleme grave.
In general in astfel de cazuri mamele se sacrifica. Uneori totul se termina cu happy-end, desi sincer nu inteleg cum, cand o mama (si medicii) isi face problema cand este insarcinata, si pentru o aspirina.
Nu sunt medic si m-ar interesa si pe mine sa stiu cum sunt tratate mamele in acest caz. Cum se iau deciziile?

Eu stiu in schimb multi medici care fac anumite recomandari. Este de datoria lor.
Pana la urma mama decide si sunt convinsa ca decizia aia nu se ia usor.
Nici o mama pe lumea asta n-ar vrea sa renunte la copil.
Dar parintii (ca si tatii sunt implicati acolo) sunt absolut singuri in fata unei decizii de viata si de moarte. Cine le garanteaza pentru viitorul copilului, al lor etc.?
Cine ii ajuta? Cine ii sfatuieste concret?
N-am auzit de nici o consiliere de acest fel, fie ea prin psiholog sau alti competenti.
Este o raspundere. Cine si-o asuma? Oare preotul isi asuma asa o raspundere cand sfatuieste in asa o situatie?
Eu cred ca numai mama isi ia raspunderea, numai ea decide. Pentru ea si copilul ei. In multe situatii: de a pastra un copil, de a-l da in adoptie, sau la un camin, sau, sau.
Pe hartie medicii scriu ceea ce stiu ei din meseria lor.
Sunt datori sa-ti spuna riscurile.
Fiecare gravida are de facut anumite investigatii pentru a determina riscul anumitor boli: rubeola, hepatita, HIV, si nu mai stiu ce.
Pentru ce?

In general cred ca trebuie analizat fiecare caz in parte si sfatuit si ajutat concret de oameni competenti.
Aici vad ca aruncam pe toti in aceeasi oala si...le dam foc. Nu e normal.
Si parintii sunt tot oameni si pot avea insisi probleme mari.

Nu pot sa nu ma gandesc la cei care lasa oameni sa moare pentru ca nu permit medicului sa intervina cu tratament (de ex. transfuzii de sange)...

Nimeni nu doreste avortul! Toti isi doresc familii normale si sanatoase.
Si nu e vorba, asa cum scriu unii in bataie de joc, ca altii au o parere prea buna despre ei, ci dimpotriva.
E vorba de o responsabilitate. Si aia vine de cand iei decizia sa ai relatii care se pot incununa cu un copil.
Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea. Nu numai cei care nu au probleme si au copii si sanatosi si cei mai cei. Vad ca aia se inghesuie aici sa dea sfaturi.

A fost candva aici o femeie amarata cu o fata care s-a chinuit si a si murit. Atunci sa fii citit ce era in familia aia.
Aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15080

[Iorest]

.................................................. ..............

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Aceste cazuri ar fi

.

Sa ne rugam la Dumnezeu sa nu ne gasim in cazurile respective.