MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

32 - Ne otrăvim şi poluăm apa, cu fluoride, cloruri "testate" şi sigure şi alte chimicale, direct, ştiut sau indirect şi neştiut, punând în pericol pânza freatică prin tot felul de metode de minerit, în loc ca inginerii sau inventatorii să descopere metode cât mai bune pentru desalinizarea apei, la cei care n-au apă şi mor din lipsa apei sau a bolilor rezultate de acolo.

33 - În vaccinuri ajungem să punem substanţe periculoase, testate şi sigure mai mult sau mai puţin, iar dacă copii sunt afectaţi nervos sau mental, poate devin autişti sau altele asemănătoare, nimeni nu va plăti amendă sau închisoare pentru biologia acelui vaccin, poate distrugerea atâtor vieţi, ne pasă de scopuri tot mai puţin creştineşti.

34 - Ţinem cât mai bine sub control populaţia, mai ales în Africa şi Asia, fiindcă spunem că ajungem la suprapopulaţie, în loc să găsim soluţii pentru a nu mai polua şi pentru a crea ecosistemele dezvoltării umane, echitabile, necondiţionate, nepărtinitoare, juste, cu un prag cât mai mic între bogaţi şi săraci, fără a mai folosi şi exploata pe alţii pentru binele şi bunăstarea câtorva, să nu mai construim bogăţia pe sărăcia şi slăbiciunile năpăstuiţilor.

35 - Ne respectăm tot mai puţin libertatea dată de Dumnezeu, acceptăm şi aplicăm sisteme şi filosofii străine de Hristos, de libertate, dragoste, de virtuţi, sfinţenie şi mântuire.

36 - La nivel global, omenirea nu se încurajează cât mai viu unii pe alţii, în urmarea învăţăturii Evangheliei, a duhovniciei, vrem "binele" nostru, în definiţiile noastre, văzut de noi, pentru noi, îi ţinem ca prieteni pe cei ca noi, cât mai bogaţi, şi pe cei care ne apreciază, ne laudă, fiecare în parte să fie văzut cât mai bine de toţi cei din cercurile elitiste şi înalte, nu acceptăm critica, suntem indispuşi de orice este în contradictoriu cu preceptele noastre, îi respingem, îi îndepărtăm, căutăm să-i alungăm pe cei care nu sunt ca noi, iar restul, masele, sunt rotiţele în fabrici, filosofia de azi, e fiecare pentru el, egoism şi egocentrism, cum nu a mai existat vreodată în istoria umanităţii, care se răspândeşte ca cea mai incurabilă boală de pe pământ. De ce? De ce ne pasă tot mai puţin de Hristos şi de dragoste, de iertare, de rugăciune, de smerenie?

37 - Exploatarea omului de către om, a devenit mai activă ca niciodată. Să produci cât mai mulţi bani, întrun timp cât mai scurt, cu cât mai puţine repercursiuni în cât mai multe planuri. Dacă repercursiunile se măresc, dar şi banii produşi cresc, căutăm să afle cât mai puţini, nu ne mai pasă aşa mult de repercursiuni. Fiindcă un motto iubit: scopul scuză mijloacele. Aş adăuga eu: şi aduce iadul. Doamne, ai milă de noi.

38 - Epuizăm resursele planetei, toate zăcămintele şi minereurile, pădurile, peştii oceanelor, animalele de pe pământ, inconştient adesea săvârşim răul, de ce suntem atât de nemulţumiţi? De ce dorim atât de puţin să fim creştini, să ne pese de ceilalţi?

39 - Comandăm şi impunem legal, ca un lucru normal, ordine şi acţiuni anti-omenire, precum codex alimentarius, în alimente.

40 - Considerăm că este normal să modificăm genetic legumele, animalele, oamenii. Clonăm şi vindem animalele, pentru bogaţii care le-au avut ca animale de companie, şi care sunt atât de împătimiţi şi lipiţi cu inima de acele animale, încât plătesc sume colosale, pentru clonarea şi readucerea lor, când atât de mulţi alţii, oameni, nu animale, mor de foame. Investim şi dorim lucrul acesta, adesea în experimente genetice ţinute sub control, ascunse în laboratoare guvernamentale secrete, "pentru a ajuta şi a grăbi evoluţia omului". Vă daţi seama ce diabolism demonic este în spatele acestor gândiri, ideologii, filosofii, aplicate în sistemele de acţiune ale lor? În loc să dorim vindecarea de tot ce ne pierde timpul şi ne depărtează de lângă Hristos.

41 - Dacă avem de exemplu 200 sau 20.000 de hectare de pământ, nu suntem de acord să rămânem cu 10, dacă avem 2 copii şi să lucrăm pentru familia noastră acele 10 hectare şi restul de 190 sau 190.000 să le donăm la 19 sau 19.000 de familii, câte 10 hectare la fiecare familie cu 2 copii, sau 15 la 3 copii, 20 la 4 copii, cu hotărârea prin notarul public să nu le vândă niciodată, ci să le lase moştenire copiilor ce se vor căsători şi cu verificarea eventual amendarea familiei, care nu-şi lucrează pământul. E o soluţie a scăpării din sărăcia lucie, în care trăiesc peste 5 miliarde de oameni.

42 - Suntem ca în timpul comunismului: pe-atunci erau doar două opţiuni la votare, azi, spre exemplu în America, sunt tot două opţiuni. E firesc? Libertatea adevărată nu este asta, ci doar cea în Hristos. De ce nu există pe listele de vot şi monarhia? Şi orice sistem politic care construieşte şi întăreşte omenirea, nu care-o consumă şi-o ucide. Unde sunt filosofii, gânditorii, intelectualii? Care să schimbe politica de azi? Atâtea emisiuni la televizor, arată problemele, dar nu arată soluţiile. Nu sunt capabili? Nu vor? Ce se întâmplă, Doamne, cu omenirea şi cu pământul pentru care ai deschis Uşa, şi-ai arătat Calea, ai spus Adevărul şi ţi-ai dat Viaţa?

43 - Nu considerăm normal, ci antisocial ca un om să nu aibe şi să nu folosească telefon mobil şi maşină, de exemplu, dacă omul vrea să aibe şi să fie găsit numai telefon fix, considerăm o absurditate, o acţiune fanatică(?), ultra-conservatoare, tradiţionalistă, conservă, nu? Poate ne mai scapă să spunem că e faptă necreştină. Fără să ne gândim a urma mai vârtos lui Hristos. Hristos a fost şi El ultra-conservator, nu? Nu! El a fost normal. El este stasul normalităţii şi standardul umanităţii. Şi Apostolii. Şi Sfinţii Părinţi. Şi Sfinţii Mucenici. Şi oricine îi urmează.

44 - Până în secolul 8, existau în Biserică 12 Sfinte Taine, apoi s-au făcut 7, apoi prin lutheranism s-au făcut 2 taine, nădăjduiesc că nu va veni un timp când se va renunţa la orice taină, ci propun reîntoarcerea, reintroducerea celor 12 Sfinte Taine, deci şi celelalte 5 care au fost scoase: Înmormântarea, Călugăria, Sfânta Aghiasmă, Exorcizarea şi Ungerea unui Monarh (Rege) pentru conducerea ţării (adaptat azi, din lipsa monarhiei, alcătuirea de către imnografii Bisericii în dezlegarea Sfântului Sinod, a Sfinte Taine de Binecuvântare a Conducătorilor ţării sau continentului).

45 - Pentru părerea de rău că tot mai mult după căderea în păcat adamică, omenirea s-a lipit tot mai cu poftă de cele materiale şi tot mai lipsiţi de cele duhovniceşti, tot mai mult de cele ce sunt străine de Hristos, iar creştinii cei fără erezie, cei cu adevărat ai lui Hristos, pe care lumea îi urăşte, pentru neaccptarea nebuniilor lumii, sunt tot mai puţini, prin unele Sfinte Mănăstiri şi unele Sfinţite Apartamente... Tot mai puţini iubitori, jertfitori şi asceţi.

46 - Un subiect foarte actual, pentru creştinismul în modernism ce îl trăim (şi post-modernism), tot mai puţine fete şi băieţi se păstrează în feciorie (virginitate) până la căsătorie, iar cele care spun că sunt în feciorie, dacă li se cere să meargă să confirme asta la un medic ginecolog, care eliberează la cerere un certificat de virginitate, nu acceptă, sau spun că doar la ginecologul familiei vor să meargă, fiindcă cu acel ginecolog pot să vorbească de dinainte, în prealabil pentru ca dorinţa lor să fie aranjată după voia lor. Sau motivând că băieţii, cum pot dovedi fecioria lor? Pot face un jurământ foarte aspru, pe Sfânta Scriptură, pe Sfânta Cruce, pe Dumnezeu, ca în sala de judecată, ca la terminarea facultăţii de Teologie, ca în armată. E jurământ dăruit odată în viaţă, femeii cu care vor să-şi unească drumul spre mântuire, în Taina Căsătoriei. Dar asta să nu fie ca o justificare a căderii ei din feciorie.

47 - Tot mai puţine fete/femei, poartă capul acoperit în Sfânta Biserică, contrar învăţăturilor Sfântului Apostol Pavel: "orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă (cheală, dacă nu poartă capul acoperit). Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. (chel)" - 1 Corinteni 11, 5-6. De ce spune Sfântul Apostol Pavel asta, femeilor creştine? Pentru a arăta dorinţa lor de a primi un luptător pentru ele şi copii lor, pe bărbat, şi dorinţa lor de a-l asculta, pentru ca el să lupte mai bine pentru ele, şi pentru familia lui, pentru mântuirea lor. Iar dacă noi ca şi creştini, ne rugăm neîncetat, cum spune la 1 Tesaloniceni 5, 17, atunci nu oare şi femeia să aibe capul acoperit neîncetat? Spun ele, dar ce sunt maică, sunt monahie? Nu mai e la modă. Hristos e la modă? Nu am găsit o fată, femeie, să fie preoteasă, cu această conştiinţă de monahie, cu dorinţa şi ardoarea de a urma astfel pe Hristos.

Abea, abea acceptă femeile să poarte capul acoperit în Sfânta Biserică, dar înafara ei, nici în ruptul capului. De la noi, au preluat regula şi musulmanii apăruţi în anul 622, şi au dus regula asta la extrem, conduşi fiind de demoni, au obligat femeile să poarte hijabul, acea haină lungă largă, care-i acoperă şi tot capul, şi numai ochii i se văd, ba încă este un port că-i pune un fel de sită şi pe ochi. Hristos nu impune şi nu obligă pe nimeni cu nimic. Fiecare femeie poartă ce vrea, bărbaţii creştini nu vor dori femeile altor bărbaţi şi femeile creştine, nu vor dori bărbaţii altor femei, fiecare dându-şi silinţa să fie cât mai mult pe placul femeii lui şi femeia pe placul bărbatului ei, amândoi în Hristos Domnul. Nu suntem habotnici, fixişti, rigizi, suntem liberi, iubitori, dar cu cât iubim mai mult pe Domnul, ne silim la o măsură cât mai bună, pe placul Domnului, al Sfinţilor, al mântuirii noastre în Împărăţia Cerurilor. Acestea nu sunt glume, precum islamismul e o glumă ieftină şi foarte violentă, o imitaţie demonică a creştinismului.

[crincrin]

4. Demascarea şi combaterea „falşilor mistici”

Omul cu adevărat duhovnicesc nu-şi face şi nici nu încurajează la alţii reclama propriilor virtuţi; „poziţia sigură în spiritualitatea ortodoxă este cea din smerenie; aceasta este, de fapt, criteriul ei absolut. Cei care au fost şi au rămas în smerenie au putut să se bucure de daruri duhovniceşti reale, au putut să le păstreze şi au putut folosi şi pe alţii cu ele. Pe aceştia îi impune însuşi Duhul Adevărului, Duhul Bisericii întregi Care lucrează printr-înşii. Duh care respiră nevăzut şi discret prin toată lucrarea lor, iar sentimentele pe care le angajează în credincioşi nu cad sub cenzura îndoielii. Dacă un asemenea om are şi o vocaţie misionară, el o întreprinde cu sfat, fără grabă, desfăşurând-o progresiv, în timp, fără publicitate, fără „eu” la orice pas şi fără adunare de „partizani”[1].

De aceea, din momentul apariţiei unui nou „prooroc”, se cuvine ca Biserica, prin preoţii şi învăţătorii ei, să-l cerceteze şi să-1 caracterizeze în public imediat, după criteriile următoare:

1) în legătură cu persoana lui: dacă este sau nu sănătos la minte, smerit, evlavios, bun cunoscător al Ortodoxiei, lipsit de patimi;

2) în legătură cu mesajul lui: dacă nu e în contradicţie cu datele Revelaţiei dumnezeieşti, dacă nu are contradicţii interne, dacă nu inovează, dacă e moral, dacă e serios şi limpede;

3) în legătură cu urmările prezente sau eventuale pe care le-ar putea avea promovarea şi propovăduirea lui.

Biserica nu trebuie să tolereze sau să aştepte maturizarea cazurilor de fals misticism; extinderea unor asemenea cazuri poate genera secte şi chiar erezii. Nu trebuie îngăduit (atenţie!) ca turma lui Hristos să fie dezbinată!

Primul lucru care trebuie făcut după identificarea falsului este contracararea lui cu toate mijloacele misionare pe care rânduiala bisericească le prescrie. Tratativele politicoase şi aşteptarea ca aceşti „prooroci” să dea singuri faliment nu sunt indicate, întrucât le prelungesc autorizaţia de a înşela. Dialogul şi cateheza cu cei căzuţi în rătăcire sunt metodele principale pentru aducerea lor în perimetrul Ortodoxiei, metode trăite şi explicitate de Sfinţi. În general, într-o formă de fals misticism, inspirată sigur nu de Duhul Adevărului, oamenilor li se oferă noutatea, senzaţionalul, mirajul unor experienţe deosebite, accesul la unele „taine” descoperite doar câtorva „aleşi”, aflarea unor profeţii şi chiar exersarea unor „semne şi minuni paranormale”. Aceste experienţe, precum vedem, nu intră în viaţa normală a unui bun creştin ortodox, luminat, care-şi păzeşte sufletul pe drumul lin şi drept al sfinţeniei. Ele, de fapt, nu sunt cuprinse în cele nouă Fericiri ale Mântuitorului.

https://unsufletortodox.wordpress.co...silor-mistici/

[vsovi]

Dragul meu Emmilian,

Şi eu sunt un fel de călugăr... pentru că îl iubesc pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, pe Hristos, Creaţia, sfinţii, drepţii, îngeraşii, iubita-nevastă, toate făpturile necăjite sau fericite, familia, fraţii şi surorile în Dumnezeu şi tot Cuvîntul Duhului Sfînt, de la început şi pînă la sfîrşit şi toată creaţia afară de păcat. Păcatul nu-l iubim ci în contra lui, a păcatului viclean şi cu mîndria lui luptăm!

Deci mă bucur că vrei şi tu însfîrşit să-ţi călugăreşti viaţa. Mă bucur pentru tine şi pentru Dumnezeu. Cu răbdarea treci ''marea'', cu răbdările treci ''averile''!

Atîtea griji reale şi atîtea dureri ai luat asupra ta şi ai scris atît de mult şi de frumos şi de corect gramatical, n-am reuşit să citesc tot decît pe diagonală şi cu toate astea crincrin bagă înainte cu bolile psihice, cu falsul înduhovnicit şi cu alte psihologisme psihiatrologico-''duhovniceşti''... iart-o, iart-o iară.

Îmi dau seama că nu eşti bolnav psihic şi nici păcălit de satana fiindcă satana nu vrea să se facă călugăr ci un acoperit din serv-vicii sau om mare de tot, om de mare lucs... lucsiferic.

Nu te lua după cei ce te consideră nebun fiindcă tu nu eşti nebun ci ai citit foarte multe lucruri Duhovniceşti care sunt foarte bune şi Adevărate... însă nu întotdeauna le ştii aplica spre folosul şi mîntuirea ta şi a altora. Trebuie să perseverezi dacă vrei să cîştigi pe cineva de partea sfinţeniei.

Deci mă bucur că eşti pentru fecioria duhovnicească a rugăciunii şi trupească a comuniunii, pentru ascultarea dreaptă de duhovnicul Dumnezeu direct sau prin sfinţi şi pentru sărăcia curată de orice averi păcătoase şi deşarte.

Piatra cea mai de temelie a oricărui călugăr este nepăcătuirea ce vine de la Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos şi Cuvîntul lui Dumnezeu.

Iar această nepăcătuire se continuă prin Har pe tărîmurile cele fericite ale Virtuţilor.

Deci dragă Emiliane te cred că eşti deja un creştin ortodox cu viaţă călugărită foarte mult şi care vrei şi mai multă înduhovnicire... iar această extrem de multă duhovnicie este foarte bună şi pentru tine şi pentru cei din jur... aşa că nu te sfătuiesc şi nu te îndemn la altceva decît ca, odată ajuns călugăr, să studiezi tu viaţa celor 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi să le pricepi mesajul Dumnezeiesc şi astfel călugăria ta va putea să înceapă să se lămurească... să se limpezească şi să se desăvîrşească.

Mă bucur deci că Dumnezeu este şi cu tine! Eşti pe drumul cel bun, pe Calea cea strîmtă care duce la Mîntuire şi în Rai încă de aici!

Dacă-ţi mai aminteşti de mine vreodată, mă iartă şi roagă-te pentru mine ca să fie Voia Domnului cu noi toţi!

Sper că nu te superi iară ca să începi să arunci iar josnicii despre unii sau despre alţii. Eu te-am iertat.
Mie mi-eşti drag din pricina Domnului Iisus aşa că îţi doresc binele şi-ţi mulţumesc pentru încercarea ta de a ne transmite şi nouă din multa duhovnicie cu care te-ai însufleţit.

Greu însă îi este unui bogat care se auto-îndreptăţeşte băgîndu-se în seamă ca să urmeze Mie.... adică Lui Dumnezeu. Trebuie multă lepădare de sine şi de necredeinţă! E posibil şi toţi sfinţii stau mărturie Vie că Viu e Domnul!

[vsovi]

În prealabil postat de vsovi

Dragul meu Emmilian,

Şi eu sunt un fel de călugăr... pentru că îl iubesc pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, pe Hristos, Creaţia, sfinţii, drepţii, îngeraşii, iubita-nevastă, toate făpturile necăjite sau fericite, familia, fraţii şi surorile în Dumnezeu şi tot Cuvîntul Duhului Sfînt, de la început şi pînă la sfîrşit şi toată creaţia afară de păcat. Păcatul nu-l iubim ci în contra lui, a păcatului viclean şi cu mîndria lui luptăm!

Deci mă bucur că vrei şi tu însfîrşit să-ţi călugăreşti viaţa. Mă bucur pentru tine şi pentru Dumnezeu. Cu răbdarea treci ''marea'', cu răbdările treci ''averile''!

Atîtea griji reale şi atîtea dureri ai luat asupra ta şi ai scris atît de mult şi de frumos şi de corect gramatical, n-am reuşit să citesc tot decît pe diagonală şi cu toate astea crincrin bagă înainte cu bolile psihice, cu falsul înduhovnicit şi cu alte psihologisme psihiatrologico-''duhovniceşti''... iart-o, iart-o iară.

Îmi dau seama că nu eşti bolnav psihic şi nici păcălit de satana fiindcă satana nu vrea să se facă călugăr ci un acoperit din serv-vicii sau om mare de tot, om de mare lucs... lucsiferic.

Nu te lua după cei ce te consideră nebun fiindcă tu nu eşti nebun ci ai citit foarte multe lucruri Duhovniceşti care sunt foarte bune şi Adevărate... însă nu întotdeauna le ştii aplica spre folosul şi mîntuirea ta şi a altora. Trebuie să perseverezi dacă vrei să cîştigi pe cineva de partea sfinţeniei.

Deci mă bucur că eşti pentru fecioria duhovnicească a rugăciunii şi trupească a comuniunii, pentru ascultarea dreaptă de duhovnicul Dumnezeu direct sau prin sfinţi şi pentru sărăcia curată de orice averi păcătoase şi deşarte.

Piatra cea mai de temelie a oricărui călugăr este nepăcătuirea ce vine de la Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos şi Cuvîntul lui Dumnezeu.

Iar această nepăcătuire se continuă prin Har pe tărîmurile cele fericite ale Virtuţilor.

Deci dragă Emiliane te cred că eşti deja un creştin ortodox cu viaţă călugărită foarte mult şi care vrei şi mai multă înduhovnicire... iar această extrem de multă duhovnicie este foarte bună şi pentru tine şi pentru cei din jur... aşa că nu te sfătuiesc şi nu te îndemn la altceva decît ca, odată ajuns călugăr, să studiezi tu viaţa celor 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi să le pricepi mesajul Dumnezeiesc şi astfel călugăria ta va putea să înceapă să se lămurească... să se limpezească şi să se desăvîrşească.

Mă bucur deci că Dumnezeu este şi cu tine! Eşti pe drumul cel bun, pe Calea cea strîmtă care duce la Mîntuire şi în Rai încă de aici!

Dacă-ţi mai aminteşti de mine vreodată, mă iartă şi roagă-te pentru mine ca să fie Voia Domnului cu noi toţi!

Sper că nu te superi iară ca să începi să arunci iar josnicii despre unii sau despre alţii. Eu te-am iertat.
Mie mi-eşti drag din pricina Domnului Iisus aşa că îţi doresc binele şi-ţi mulţumesc pentru încercarea ta de a ne transmite şi nouă din multa duhovnicie cu care te-ai însufleţit.

Greu însă îi este unui bogat care se auto-îndreptăţeşte băgîndu-se în seamă ca să urmeze Mie.... adică Lui Dumnezeu. Trebuie multă lepădare de sine şi de necredeinţă! E posibil şi toţi sfinţii stau mărturie Vie că Viu e Domnul!

Întîi de toate hai să încercăm să lepădăm grijile deşarte, pe grijile cele multe ale mîntuirii hai să le lăsăm în seama Domnului şi mai ales hai să încercăm să nu mai păcătuim, să nu mai greşim şi să nu mai facem niciun rău.

Deci hai să facem primul lucru, să respectem pancarta pusă de Dumnezeu în RAI pe care scrie: Interzis păcatului!

Hai să nu mai păcătuim! Hai să ne rugăm, să ne respectăm şi să nu mai păcătuim. Atît! Iubire Curată... ce vine din Credinţă... ce vine din Iubire Sfîntă. Hai să fim drepţi!

[AlinB]

O lunga lista de motive care nu prea au legatura cu calugarie.

[GMihai]

În prealabil postat de AlinB

O lunga lista de motive care nu prea au legatura cu calugarie.

Pai nu, dar oricum, dintre ele se poate decela resortul real: n-a gasit o fata care sa fie de acord sa-i aduca certificat de virginitate de la ginecolog.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de CristianR

Cred că ar fi trebuit să intitulezi topicul „Motivele pentru care vreau să mă călugăresc”. Pentru că nu te călugărești singur; nu depinde numai de tine, ci de un stareț, poate și de un episcop, după o vreme de noviciat, nu? Abia apoi vei vedea, atât tu, cât și mai-marii mânăstirii, dacă ești potrivit pentru călugărie.

Nu există noviciat. Există măsură. Pe care fiecare o dă. Pentru Hristos. Sau pentru orice altceva.
Cine l-a călugărit pe Sfântul Ilie Tesviteanul? Pe Sfântul Ioan Botezătorul?
Dar pe Sfântul Vasile cel Mare cine l-a călugărit? Nimeni. A plecat direct în pustie. Cine-a călugărit-o pe Sfânta Maria Egipteanca? Nici o stareţă, niciun episcop, ci dragostea de Hristos a călugărit-o.
Cine l-a călugărit pe Sfântul Antonie cel Mare? Pe Sfântul Pimen cel Mare, Sfântul Pahomie cel Mare? Domnul !

Pomeneşte-mă.

În prealabil postat de GMihai

Pai nu, dar oricum, dintre ele se poate decela resortul real: n-a gasit o fata care sa fie de acord sa-i aduca certificat de virginitate de la ginecolog.

Conştiinţa, în toate, arată fiecăruia ce iubeşte.

[AlinB]

În prealabil postat de GMihai

Pai nu, dar oricum, dintre ele se poate decela resortul real: n-a gasit o fata care sa fie de acord sa-i aduca certificat de virginitate de la ginecolog.

Ar fi chiar simplu sa fie asa.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de GMihai

Pai nu, dar oricum, dintre ele se poate decela resortul real: n-a gasit o fata care sa fie de acord sa-i aduca certificat de virginitate de la ginecolog.

Am leşinat de râs. :)))))
Pe bune, thread-ul ăsta e o încântare, patologii din ce în ce mai diverse (nu vorbesc de dumneavoastră).

[AlinB]

În prealabil postat de vsovi

Întîi de toate hai să încercăm să lepădăm grijile deşarte, pe grijile cele multe ale mîntuirii hai să le lăsăm în seama Domnului şi mai ales hai să încercăm să nu mai păcătuim, să nu mai greşim şi să nu mai facem niciun rău.

Deci hai să facem primul lucru, să respectem pancarta pusă de Dumnezeu în RAI pe care scrie: Interzis păcatului!

Hai să nu mai păcătuim! Hai să ne rugăm, să ne respectăm şi să nu mai păcătuim. Atît! Iubire Curată... ce vine din Credinţă... ce vine din Iubire Sfîntă. Hai să fim drepţi!

sectarismul e pacat vsovele.