MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Aşa spunea taică-meu: cunoaşteţi lungul nasului :)
Frumoasă pledoaria, iuliu.
Mulţumesc sincer.
Totuşi, niciodată nu m-am considerat învăţător, doar mărturisitor, cum suntem chemaţi de Hristos, toţi, care ne numim creştini, să mărturisim pe Domnul înaintea oamenilor, fără să ne ruşinăm şi va mărturisi şi Domnul pentru noi înaintea Tatălui.

Tocmai de aia mă călugăresc, printre multe alte motive, că văd că nu sunt bun să învăţ pe alţii şi trebuie să mă opresc. Până nu e prea târziu. Nu pot şi nu trebuie să devin preot. Nici ca monah, nici preot de mir. Fiindcă nu dau randament, nu sunt bun de preoţie. Mă văd pe mine că nu ştiu să fiu preot. Nu sunt bun, nu sunt capabil, nu pot, efectiv şi simt asta, mă văd că sunt dezastru şi numai rău aş face ca preot, vai mie, de nicio slujire în Sfântul Altar, de nicio ghidare, nicio învăţare. Şi-atunci decât să fac rău oiţelor, Doamne fereşte, mai bine să mor de mii de ori. Deci nu sunt bun de preot, categoric.
Şi fiindcă şi sufăr cumplit, din toată nimica, nu de răutatea oamenilor faţă de mine, că o merit din plin, nu-i răutate, e pedagogie, sunt trimişi de Domnul să mă vindece, dar sufăr cumplit de răutatea ce şi-o fac unii altora, nu pot efectiv, să particip la aşa ceva...
Dar îl rog pe Domnul, cum am spus, să mă lase şi să mă ajute să reuşesc să devin creştin. Atât vreau: să fiu creştin. Să fiu pe placul Domnului, că pe placul oamenilor văd că nu pot fi, ştiu că sunt foarte mândru şi nu vreau să fac rău altora, destul şi prea mult smintesc.
Îmi doresc o chiliuţă mică, undeva, în isihie şi liniştire, să mă vindec de mândrie, cu rugăciune, ducându-mi zilele şi poate se va milostivi Domnul, măcar în ceasul morţii să reuşesc să fiu creştin, să nu mai smintesc, să nu mai fac rău. Mult rău am făcut şi fac tuturora.
Iar dacă va veni cineva, ispitit şi căzut şi trimis de satana, să mă caute la chilie, să caute un cuvânt de înţelepciune de la mine, o să-l alung, să nu-l smintesc, are destui episcopi, preoţi, diaconi, aceia să-i fie învăţători şi Părinţi, nu eu, stricatul în toate, care nu caut decât vindecare şi mântuire, nu să învăţ pe alţii.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă.

[iuliu46]

Bre Emilian, un calugar bun nu are o parere asa de grozava despre el, spune 2-3 fraze si se retrage, nu scrie pagini intregi. Aia face ori cineva care se crede invatator ori profet. :)

[AlinB]

Omul vroia sa devina actor, n-a renuntat la visul lui :)

[CristianR]

Am regăsit o bună postare a fratelui Mihail cu privire la călugărie, care ar putea să-i fie de folos și lui Igor. Se află aici.

[vsovi]

E foarte bine să scrii foarte mult, cît mai mult tot aşa cum e foarte bine să imiţi cît mai mult viaţa călugărilor şi a sfinţilor părinţi. Asemănarea prin imitaţie e o cale foarte bună, dacă nu o faci ironic, dacă nu o faci ca să primeşti slavă de la oameni, dacă nu o faci ca să joci un rol ce ascunde în el false trăiri.

Eu mă bucur sincer (dorindu-ţi mîntuirea) şi apreciez că scrii foarte frumos, foarte duhovniceşte, patristic, monahal, mă uimeşti atunci cînd se poate vedea că ai citit cărţi duhovniceşti, că ai înţeles multe lucruri şi trăiri şi simţiri pe care vrei să le urmezi întocmai.

Deci e foarte bine că vrei să-ţi călugăreşti viaţa vrînd să lupţi sub comanda Domnului împotriva păcatelor şi mîndriei.

Problema ta este că eşti deprimat, fricos şi necredincios în ascuns... iei tu ca să acoperi carenţe mai puţin nocive ca ale mele, iei tu asupra ta toate grijile gLumii şi le transformi într-un coşmar amarnic.

Eu sunt mai fricos, mai necredincios şi mai păcătos ca tine şi mă mir de Dumnezeu cum de mă poate răbda cînd eu nu mă mai pot răbda de multă vreme. Răbdarea Lui infinită mă îndeamnă să mă rabd şi eu pe mine... să mă rabd mai ales pe mine... să mă rabd dar să nu mă împac cu păcatul şi să nu mă împrietenesc cu gîndul mîndriei necredincioase. Păcătuiesc mult prea mult pentru un sărman, mai mult ca toţi. Deci mă mir că mă rabdă iertîndu-mă deşi îi mărturisesc şi vede mereu la mine lucruri şi fapte de neiertat... pentru care zic şi eu ca David: ''Merită să moară!'' (Chiar merit să mor!)

Tu ai luat deja hotărîri măreţe vrînd să ai o chilie, vrînd să ai unde să te rogi, ca să mai citeşti şi să ai de cine să asculţi... vrei practic ceva bun... pentru tine dar tu nu ştii că un călugăr se duce la luptă? Vin diavolii, vin viciile, vin neascultările şi toate necredinţele şi moartea şi toate toate te duc în nepăsarea cea mai negră şi amară şi te crezi ca în sînul lui Avraam cînd defapt o să-ţi dai seama că defapt ai ajuns BOGATUL LAZĂR! BOGATUL NEMILOSTIV!

Un Călugăr nu dă bir cu fugiţii, nu-şi caută chilia ca scăpare ci PE DUMNEZEU...

Unui Călugăr îi e suficient Domnul Iisus Hristos ca şi Chilie!

Dacă vrea să asculte de cineva, să facă ascultare, atunci ascultă de oricine cu discernămînt, cu smerenie... şi nu are neapărată nevoie de un mare duhovnic foarte îmbunătăţit ci ascultă ca un copil de stareţul cel mai rău şi urît şi pe îla îl caută de stăpîn ca să-şi încredinţeze faptele bune aceluia... dar şi pe acela nu-l ascultă orbeşte ci tot cu discernămînt, cu mult discernămînt dar nu cu necredinţă ci cu inima deschisă, sinceră, curată înaintea lui Dumnezeu.

Deci ceea ce mă mir este cum de ai fost tu pînă acuma altceva decît un călugăr?

Dar ai fost, şi eşti deja călugăr fiindcă citind vieţile sfinţilor şi cărţi filocalice nu se poate să nu fi deja făcut după chipul şi asemănarea lor doar prin faptul că trăind prin lectură ceea ce au trăit ei ai şi devenit demult un călugăr.

Probabil că te supără trăirile călugăreşti în timp ce nu eşti un călugăr propriuzis şi din pricina asta te simţi că înşeli, că trădezi, că porţi viaţa monahală în suflet aşa cum poartă un student la medicină halat alb ca medicii, sau un hoţ haine de poliţist sau un mirean haine de preot...

Nu ai de ce să te tot lamentezi şi să te plîngi mereu de parcă ai greşi Domnului sau cuiva cu ceva prin faptul că ţi-ai călugărit viaţa încă de mic... viaţa interioară. E cel mai bun lucru înaintea lui Dumnezeu să iei asta în serios, viaţa sfîntă, dreaptă, Adevărată.

Problema e că în lupta asta te pui tu pe tine căpetenie, te pui tu pe tine strateg... te bagi tu la înaintare şi porţi tu lupte mult prea mari pentru tine şi atunci te răneşti atît de rău încît sfîrşeşti prin a te plînge, a te lamenta şi în a-ţi arăta public lamentările şi luptele crezînd că sunt de folos.

Eu cred că sunt de folos, dar nu aşa cum crezi tu că ar fi de folos. Sunt de un real folos toate scrierile tale.

Deci dacă vrei să ajungi călugăr, atunci caută o mînăstire unde au internet şi acces la net şi scrie-ne şi nouă pe forum ca să ştim de tine... că am impresia că tu nu călugăria o cauţi ci sinuciderea.

Ca sfat îţi spun de la Trîmbiţa AB, a treia Apocaliptică, îţi dau sfatul să cauţi mereu sinuciderea... dar nu aia rea ci BUNA MURIRE!.. căci asta e Calea Împărăţiei!

Eu am impresia că tu n-ai de lucru şi te doare prea tare că eşti şomer. Şi eu am fost multă vreme. Nu-ţi fă probleme că stai pe spatele cuiva... încît să te deprimi. Toţi stăm pe spatele lui Dumnezeu, unii e drept că mai şi lucrează. Posteşte mai mult şi fă şi tu cîte ceva şi nu te îngrijora! Nu de muncitori are nevoie Dumnezeu ci de credincioşi! Dar să ştii că Domnul îi iubeşte pe slujitorii şi lucrătorii care se străduiesc să facă mereu binele şi numai binele aşa cum se jură unii că vor spune adevărul şi numai adevărul.

Dar te întreb: Eşti decis să juri? Să votezi? Păi Domnul a zis ''voi să nu juraţi ci ceea ce este Da să fie DA şi aşa să fie Aşa şi ceea ce este NU să fie NU şi tot ce trece de asta vine de la cel rău'', adică vă ispeteşte satana să vă juraţi grozăvindu-vă şi crezînd voi că veţi putea. ''Fără Mine nu puteţi face nimic... '' dar asta este un ţel, un ideal, căci dracul şi omul poate face orice, absolut orice... şi cel mai trist lucru e că poate face şi roade bune şi roade rele... chiar în acelaşi timp! Deci ''Pomul bun nu poate face roade rele tot aşa cum pomul rău nu poate face roade bune'' şi asta e diferenţa între Dumnezeu şi păcat! Omul însă şi dracul le poate face pe toate după minteres. Minteresul poartă fesul... şi e turcesc, e păgîn şi eretic dar nu-l deosebeşti şi pare ortodox, pare creştin.

Eu sunt călugăr mirean dar dacă m-aş face călugăr în mînăstire nu aş vota ca jurămînt... mi-e frică apoi să nu mă înghită iadul care o să mă tîrască de jurămintele mele direct în cel mai adînc tartar. Ţie nu ţi-e frică?

[Igor_Paslusnik]

Iuliu, paginile nu sunt pentru mine, sunt un ajutor pentru cei ce vor să se călugărească. De altfel aici pe forum, n-am venit pentru mine, şi în călugărie, nu mă duc pentru mine. Omul decând devine creştin, cel puţin teoretic, ar trebui să înceteze să mai existe pentru sine, ci pentru ceilalţi.

Cristian, am citit cu atenţie. Mulţumesc pentru jertfa şi dragostea ta. Intenţiile lui MihailC., sunt bune, spre mântuire, dar modul cum pune problema, cum priveşte lucrurile, nu ca exprimare, ci ca ideologie, ca filosofie, nu-mi place deloc, mintea lui e ca un mecanism de avertizări, parcă e un matematician care schimbă macazul şi devine profesor de retorică, simt printre rânduri, în ce citesc, că expune problemele fără să aducă nicio soluţie, nicio rezolvare, iar unele probleme sunt inexistente, doar imaginate de el.
Nu vreaa să despic firul gândirii lui, că trebuie să apelez la critică, cu ajutor scripturistic şi patristic, şi va trebui să arăt neputinţele lui, spre vindecare, primul pas este asumarea sau recunoaşterea existenţei unor neputinţe ce trebuiesc vindecate, de aceea trebuie amintite, vorbit despre ele, de ce există, de unde vin, rădăcina, tulpina, frunzele, fructele şi astfel, pe mine mă voi pune apoi în slavă deşartă, şi nici nu mă ajută la mântuire, voi fi privit ca un arogant, cum sunt privit de fiecare dată când vreau să ajut, şi da, sunt foarte pătimaş, vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie şi apoi nici pe el nu-l va ajuta cu nimic, fiindcă nu-şi caută şi nu doreşte o măsură mai bună.
Oricum are intenţii bune, dar atât poate el, atât vrea el, asta-i măsura lui şi aceste sfaturi le-a dat. Ultimul a fost cel mai frumos, să se ducă sora aceea, la duhovnic.
Deci chiar şi monah dacă ajungi, sau pustnic, diacon, preot, episcop, fiecare îşi dă măsura lui în Hristos, la fel cum un medic îşi dă măsura lui în medicină, avocatul în drept canonic, juridic, bucătarul în nebuniile şi grandomaniile culinare, etc.
E prea mult de scris şi sunt foarte obosit, în plus şi mai ales, cei ce vor să se călugărescă, au Noul Testament, au Sfinţii Părinţi, Sfintele Canoane/Dogme, duhovnicul, conştiinţa lor, dacă în iubirea lor, nu îşi dau o măsură "din slavă-n slavă" în Hristos, eu, beşică de puroi, cu ce să ajut? Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

"vsovi", mulţumesc pentru osteneală, te minţi singur şi confunzi călugăria cu căsătoria, eşti uşor de amăgit, mai ales când refuzi, respingi: smerenia, dragostea, iertarea, mulţumirea şi peste toate, loveşti Biserica lui Hristos, oiţele şi mântuirea lor, ca şi pe-a ta.

Iertaţi-mă.

[iuliu46]

Igor asta ti-am spus si eu ca nu ai scris pentru tine ci ai scris ca un invatator sau profet. Pentru ca asta te crezi, tu vrei sa fii vedeta. Crezi ca stii foarte multe si ca altii au de invatat de la tine.

Dar daca feedback-ul pe care il primesti nu este pe masura asteptarilor, nu crezi ca este posibil sa nu fii chiar potrivit pentru a fi invatator ? De asta ti-am spus ca ai nevoie sa te smeresti un pic si sa intelegi ca nu iti este potrivit rolul de vedeta.
Nu doar tu trebuie sa revii cu picioarele pe pamant. Si altii si chiar si eu avem momente in care ni se urca gargaunii la cap si ne credem mai destepti decat suntem si in masura sa le spunem celorlalti cu ce se mananca orice pe lumea asta. Toti trebuie sa intelegem ca nu suntem chiar asa de destepti si ca nu ar fi rau sa ne dorim o statuie mai mititica, nu cea mai mare din tara macar daca nu din lume. :)
La tine e doar mai evidenta dorinta asta de a face lucrul pe care ( in opinia mea) nu esti potrivit sa-l faci ( sa-i inveti pe ceilalti ). Cred ca mai mult pacatuiesti incercand sa faci asta pentru ca s-ar putea sa obtii exact efectul contrar - sa-i faci pe oameni sa se departeze de ortodoxie mai degraba decat sa se apropie.

Sa stii ca apa este necesara vietii si daca nu bei apa mori. Dar mori si daca bei mai multa apa decat trebuie - mori mult mai repede decat daca nu bei apa deloc. In cateva ore creierul s-ar putea sa cedeze.
In opinia mea, asta faci tu. Crezand ca esti potrivit sa-i potolesti omului setea, il indopi cu apa. Eu zic sa te gandesti bine la ceea ce faci si sa te gandesti daca nu-i mai bine sa iti cauti un loc mai modest. Cred ca sunt destui oameni cu har care pot potoli setea celor care cauta apa de baut. Recunosc ca nici eu nu ma numar printre ei dar nu am scris niciodata in felul in care o faci tu, nu m-am crezut niciodata potrivit pentru rolul acesta.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

... vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie ...

Daca prin erezie intelegem sa vorbim in cuvinte diferite decat cele din cateheza, atunci poate fi asa precum zici. Nu cunosc foarte bine invatatura de credinta, nu am studiat la modul impecabil (precum colegul Catalin, de exemplu, care umbla cu cateheza pe paine in loc de unt si gem), nu sunt sigur ca mi-am insusit nici macar intelectual putinul pe care l-am studiat etc. Dar am inteles, cu vremea, ca erezia apare tocmai la aceia care cred (nu stiu in ce baza definitiva) ca ei au inteles bine Cuvantul iar ceilalti nu au inteles...
Ereticii, cred eu, au intotdeauna convingerea ca invatatura lor formala, livresca, in orice caz nedeplina (si cine poate fi sigur sub soare ca detine Invatatura deplina?) tine loc de cinste - indiferent de roadele acesteia in vietuirea lor concreta.

Acuma, sa cunoastem Cuvantul... ehe, e lucru mare.
A desparti invatatura de credinta de toata vietuirea crestina cred ca este, deja, inceputul ereziei.
Oare cuvantul drept, in duhul Evangheliei, poate fi asteptat de la unul care desparte, fie si pe ici pe colo, vorba de fapta? Oare de la un neintelept ori de la un om nedeplin imbunatatit putem astepta cuvant deplin spre invatatura crestineasca? Te intreb si ma intreb.

Asa incat, tocmai siguranta asta a ta ca, pacatuind neincetat si felurit nu te abati, totusi, de la invatatura dreapta... mie imi da serios de gandit. O fi posibil, nu zic nu, dar cum se poate asta, totusi?...
Sa fie Evanghelia doar un text pe care il poate baga in gusa orice neispravit? Si gata, dupa ce l-a ingurgitat, s-a facut bun invatator? (intreb asta asa, de principiu, nu neaparat cu referire la tine)

Igor, fara a stapani fenomenul dar fiind mereu in cunostinta de cauza, am zis repetat pe forum ca noi cei de azi suferim de livresc si rationalism, printre altele...
Adica avem asa o credinta intelectualizata, de te doare mintea. Doctori suntem!, docenti in invataturi deastea telectuale, insa cand e vorba sa distingem dreapta de stanga ne incurcam lesne... Cu atat mai rusinos si pagubos cand nici macar nu banuim ca asa ni se intampla...
Ce sa fie asta, daca nu tocmai dovada concreta, practica, a ereziei! Crezi ca eretic e doar acela care nu stie Crezul pe de rost? Iar cel de-l stie, totusi, crezi ca e scutit de erezie?...
Aminteste-ti, intrucat ai citit mai multa Patristica decat mine, ca inceputurile ereziei au stat mereu intr-o vietuire precara/ intr-o practica nedesavarsita, intr-o poticneala efectiva ici sau colo.
Voim invatatura dreapta? Vrem sa fim siguri ca nu suntem in erezie? Atunci sa luam aminte cum vietuim, mai intai. Proba bunei si temeinicei invataturi este dovedita prin dreapta vietuire. De esti sigur ca o ai pe aceasta, atunci te felicit: probabil ca poti fi bun invatator crestin.

P.S. Eu stiu ca sunt invatator prost tocmai pentru ca imi scrutez vietuirea si asta imi e reper bun. Ca mai fac pe aici galceava, e altceva. Nu am pretentia ca sunt invatator, decat in unele mici chestiuni, pe care le-am asimilat binisor. Si, inca, nici acolo nu am certitudine deplina, iti marturisesc! Fac valva doar din neputinta de a-mi controla pohta de galceava, asta-i tot. Dar constiinta limitelor mele grozave o am. Si nu ma mandresc deloc cu asta...
Deci iti propun sa te intrebi serios: oare chiar poti afirma cu siguranta deplina ca nu esti pandit de erezie si ca te-ai inaltat suficient de sus si de stabil asupra eresurilor?...
Gandeste-te bine! Daca binevoiesti.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

Frate drag, dar cum crezi ca vei inmulti comoara sfintilor, ca apoi pe toata sa o daruiesti (nobil gand!), fara a trece mai intai prin ce-ti pare ca ai gasit la Mihai?

Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?

Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine? Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...
Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta.. Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu.
Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.
Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?

[vsovi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

......vreau să ajut, şi da, sunt foarte pătimaş, vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie şi apoi...... nici pe el nu-l va ajuta cu nimic,

"vsovi", mulţumesc pentru osteneală, te minţi singur şi confunzi călugăria cu căsătoria, eşti uşor de amăgit, mai ales când refuzi, respingi: smerenia, dragostea, iertarea, mulţumirea şi peste toate, loveşti Biserica lui Hristos, oiţele şi mântuirea lor, ca şi pe-a ta.


Iertaţi-mă.

Vezi, de asta îmi răspunzi atît de arogant şi de aici derivă toate răspunsurile tale la adresa mea... din faptul că tu crezi că tu nu faci păcatele ereziei ci doar eu şi dacă crezi aşa atunci musai eu fac ce spui tu: am bolduit în textul tău.

Dragul meu:
-nu mă mint,
-nu confund,
-nu sunt uşor de amăgit,
-nu refuz, nu resping,
-nu lovesc în Biserca ortodoxă şi nici în mîntuirea oiţelor ei sau a mea ci sunt un ortodox practicant de peste 25 de ani şi sunt ortodox de cînd m-am născut şi am fost botezat.

Astea cu ereziile şi altele sunt aiurelile tale pe care mi le tot repeţi mereu ca o moară stricată pentru faptul că tu nu poţi crede şi în NIP şi în Cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice. Nu eu sunt vinovat de neputinţa şi necredinţa ta!

Tu practic refuzi să citeşti şi să vezi şi să crezi Adevărul şi pentru asta te crezi neeretic. Deci de asta nu ai cum fii un creştin ortodox ci un ortodox infailibil inchizitorial şi oricît te-ai călugări nu vei face altceva decît să te adînceşti în starea asta negativistă, totalitară, exclusivistă, ''neeretică'' ducînd o luptă cu Dumnezeu şi cu păcătoşii şi oamenii Lui fără să-ţi dai seama. Te crezi neeretic în timp ce osîndeşti şi minţi şi emiţi despre mine astfel de răutăţi ca mesajul neruşinat şi dispreţuitor şi josnic pe care mi l-ai adresat.

Dacă mă gîndesc bine, tu faci defapt exact ce spui că fac eu fără să fii conştient de asta, fără să-ţi dai seama confundînd tu Biserica Cerească Neeretică Biruitoare cu cea pămîntească Luptătoare... din care eşti căzut ori de cîte ori... ştii tu.

Deci dragul meu:
-te minţi singur că eu mint sau că te mint,
-confunzi şi dezbini crezînd că eu confund călugăria cu căsătoria,
-eşti foarte uşor de amăgit şi răzgîndit pentru că eşti prea fricos,
-tu refuzi, tu respingi medicamentul celor 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice adică dreapta Credinţă mucenicească şi eroică, o preferi pe aia fricoasă şi obedientă
-tu loveşti în permanenţă în Biserca Ortodoxă şi în mîntuirea oiţelor ei sau a mea negînd că sunt un ortodox practicant şi că Cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice sunt de la Dumnezeu prin necredinţa ta lipsită de orice temei.


Deci dragul meu prieten... de ce nu vrei să citeşti tu Trîmbiţările?
Decît să citeşti oare mai bine te crezi alături de sfinţii păriniţi în Biserica Biruitoare de unde, necrezîndu-te deloc eretic prin intermediul lor şi nu al tău, osîndeşti tu ca un inchizitor dicatatorial care habar nu are ce face decît că mereu se jigneşte de mesajele ăstora ca mine pe care nu-i auzi ci susţii că ei ar fii eretici sau sectanţi sau draci sau ce ştiu eu cum ne mai vezi tu din turnul babilonic în care te-ai suit?

Oare de ce minţi tu mereu despre mine că mint?

Oare minciuna la tine nu e păcat? Şi unul foarte mare! De ce calci tu peste ortodoxia mea?

Deci te rog spune cinstit: Ce anume te face să spui minciuni despre mine în loc să crezi că nu te mint?

Eu ţi-am spus mereu dar nu crezi: Nu sunt eretic, nici sectant, nici îndrăcit ci mirean, călugăr, preot ortodox, căsătorit şi nu confund deloc călugăria cu preoţia sau cu căsătoria! Ok? Tu te sperii de ele făcînd pe smeritul!

E trist să te văd cum te pune dracul să repeţi iar şi iar toate mitocăniile necredinţei tale despre mine. E foart trist să asist la minciunile tale despre mine şi despre cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice. E TRIST... şi pentru mine dar mai ales pentru tine... eu ascultînd de Dumnezeu mă bucur şi sunt fericit citind cum minţi la adresa mea dar ştiu că tu suferi şi nici nu-ţi dai seama de unde îţi vine suferinţa şi de aia mă doare şi pe mine căci eu nu pot să nu te iubesc pentru Hristos! Te iubesc şi vreau să te vindec de erezie!

Păi de acolo vine durerea ta: că minţi fără pic de jenă cu aroganţă auto-îndreptăţindu-te mereu pînă cazi lat de trufie jignit şi orice ar zice cineva tu contrazici la adăpostul răstălmăcirilor tale cu care te mîndreşti aşa pe nesimţite.

Eu te iubesc sincer şi din iubire nu te mint şi nu te jignesc ci văzînd cît de multe ai citit din pricina seminarului şi a facultăţii te-am rugat să încerci să citeşti şi Trîmbiţarea celor 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi apoi crede-mă că Dumnezeu te poate face să dai lecţii tuturor... cu condiţia să te smereşti şi să nu ai impresia că tu nu faci la fiecare postare şi la fiecare propoziţie foarte multe păcate foarte eretice.

Iubeşte-L pe Dumnezeu şi Citeşte ce te-am rugat, dar nu aşa pe sărite ci din scoarţă în scoarţă. Aşa cum poţi scrie atît de mult atunci crede-mă că şi poţi citi şi mai mult.

Eu te sfătuiesc deci să citeşti şi apoi să ai dreaptă măsură! Deocamdată tu ţi-ai luat liniarul de lemn în mîini şi l-ai ridicat asupra tuturor şi ai început să loveşti toţi interlocutorii sfîrşind prin a-ţi cîrpi singur una peste ceafă şi zici că e din vina mea.

Dacă vrei să iubeşti cu Adevărat atunci mai întîi ar trebui să înveţi Cine este Adevărul ca să-L urmezi. Eu te iubesc. Tu însă minţi. Minţi mult prea mult!.. despre mine!.. şi aşa cum minţi despre mine tot aşa minţi şi despre Dumnezeu. Iar mincinoşii care mint despre Dumnezeu sunt defapt nişte ERETICI!

Te rog deci să părăseşti inchiziţia ortodoxă fiindcă asta e cea mai mare EREZIE: Erezia tuturor Ereziilor! Pentru că: ''N-am venit să dau cu toiagul ci să caut oaia pierdută... Milă voiesc şi nu j-er-t-fe!''

Deci scoate-ţi erezia din mila ta! Nu mai păcătui... din milă!

Sper că eşti în stare să pricepi dragostea ca de la un ortodox la un alt ortodox. Deci nădăjduiesc!
Iartă-mă că eu sunt păcătos şi nu eretic. Tu eşti din păcate foarte ertic şi mai eşti şi foarte exigent ca un eretic.

Un orotodox veritabil nu se acuză decît pe sine de erezie... şi aşa e normal căci doar:

''Cine e ca Dumnezeu?'' Cine Îl cunoaşte pe Fiul decît Tatăl şi cei cui vrea Tatăl să-L arate pe Fiul? Şi cine îl cunoaşte pe Tatăl decît Fiul şi cei cărorea vrea Fiul să-L arate pe Tatăl? Iar Duhul ia de le Fiul şi ne dă tuturor celor ce-L urmăm, trimis de Tatăl prin Fiul.

Deci cine crede că are supremaţia cunoaşterii Lui Dumnezeu se află într-o cruntă eroare numită erezie!

Iartă-mă şi roagă-te pentru un biet păcătos.