|
|
|
|
|
|
|
#1
23.10.2016, 17:48:05
|
|||
|
|||
Mi-am dorit sa nu mai intru sa scriu aici, dar am citit zilele astea pe net despre niste proteste pe strazi in tara si nu inteleg ce se intampla.
Am inteles ca sunt pe mai multe teme, dintre care unele sunt legate de aspectul familiei moderne. De pe acest fir nu prea inteleg nimic, pentru ca nu inteleg cine si pentru ce militeaza, cu mici exceptii. Va rog sa lamuriti putin situatia. Ce se intampla la voi acolo? Ce doriti voi, ce doreste lumea? Mie mi se pare un subiect foarte delicat si derutant. Sunt multi oameni, ca si mine, care nici macar nu pot sa spuna o parere clara. Eu stiu ce spune biserica, dar exista si niste realitati. Iar cei care ar trebui sa explice lucrurile...tac. Acestia sunt medicii, biologii, psihologii. Va invit sa raspundeti la niste intrebari, ca sa vedem cat de clara este pozitia noastra, a fiecaruia: 1. Ce anume va deranjeaza concret la oamenii altfel? Parte privata, comportament, ideea in sine ca sunt asa, relatii interumane. 2. Cunoasteti personal astfel de cazuri? Ce anume le-ati spune in fata? Cum va prutati cu ei? Ce sa se faca totusi cu acesti oameni? Ce drepturi le acceptati si ce nu? 3. Daca intr-o zi vine la dumneavoastra fiul, fiica, in special, sau un alt apropiat si va marturiseste ca este altfel, cum reactionati? Este ce mai importanta si clara situatie. De aici va puteti verifica pozitia. Imaginati-va aceasta situatie. Se poate intampla teoretic. 4. Cum va explicati originea, provenienta? Cine este de vina? 5. Ce faceti daca aflati brusc ca o persoana pe care o admirati, indragiti, este altfel decat ati stiut pana acum? Il veti uri, condamna, sterge din lista de placuti voua? Ar mai fi intrebari. Acum am sa va spun pozitia mea. Sunt mai multe cazuri in care biserica cere ceva si noi totusi ne aflam intr-o realitate. Daca ar fi vorba de lucruri si de ales intre ele, ar fi mai simplu. Asta e bun, asta e rau, asta se poate modifica, sau nu etc. Dar cu oamenii cum sa facem? Nu putem sa-i aruncam la cos dupa cum ne convine. Nu se poate. Mai ales ca sunt probleme si discutii vechi de secole si milenii. Nu au aparut acum brusc. Traim cu ei, printre ei, fie ei de alte nationalitati, rase, confesiuni sau religii, sau de alte orientari sexuale. Maine-poimaine o sa fie opinii, dar deja sunt, impotriva unor boli sau handicapuri. Unde vrem sa ajungem totusi si cine suntem noi sa judecam si categorisim? Am participat la o discutie interesanta despre discriminari si toleranta si au mai fost cateva persoane care ca si mine se aflau in situatii delicate. Era o femeie tot ortodoxa (dintr-o tara ex-URSS) si spunea ca ea intelege niste lucruri dar isi pune problema ce-ar face daca ar veni copilul ei acasa si i-ar spune ca este altfel. Cum ar proceda cu el? De aici era o mare si deruta in ea. Si ea spunea despre ceea ce ii spune credinta ei. Si eu ma simt la fel. Nu-mi place actul in sine, nu-l inteleg. Sunt furioasa ca medicii si biologii si psihologii nu explica de unde vine lucrul asta. Care este cauza, daca se poate evita, daca se poate trata. Nimeni nu spune nimic. Nici eu nu stiu ce-as fi facut daca fiul fiica, sau altcineva din familie ar fi fost altfel. Am cunoscut persoane publice despre care mai tarziu am aflat ca sunt altfel, atat din tara cat si din alte tari. Si persoane care altfel au calitati deosebite, talente. Continua sa-mi placa, continui sa-i admir. Am incercat sa citesc biografii ale unor astfel de oameni, dar nici ei nu prea vorbesc despre acest aspect si cum au ajuns la el, cand si etc. Doar o exceptie - un sportiv care si-a schimbat sexul. El spune deschis totul. De ce, cand, cum etc. Aceste cazuri mi se par exagerate si cred ca se pot trata altfel. Cu astea nu pot fi de acord. Dar poate gresesc. Cu homosexualitatea este altceva. Ce ma deranjeaza la oamenii altfel? Sunt unii care sunt exagerati, care se comporta si doresc cu orice pret sa se prezinte altfel in public (ca aspect, imbracaminte). Ceea ce fac ei in casa lor nu ma intereseaza, la fel cum nu ma intereseaza nici ce fac heterosexualii. Ce stim noi, ce face fiecare acasa la el? Ce face cu sotul sau cu sotia in pat? Doar biserica vrea sa stie si sa reglementeze si la noi cei obisnuiti si nu mi se pare nici asta normal. Dar respect regulile. Ma deranjeaza ca se face asa o revolutie si se cer drepturi pe care nici ceilalti nu le au totusi. De ex. adoptia nu este clar lamurita nici pentru hetero, sau tratamentele medicale pentru a avea copii. Ma deranjeaza ca se pun presiuni pe noi si nu se accepta anumite reticente, limite etc. Nu stiu sa spun daca e bine sau nu sa se casatoreasca sau sa aibe copii. Daca sunt buni parinti sau nu. Mai ales problema cu copiii mi se pare grea. Nu din cauza calitatilor individuale, ci a structurii familiei care mie imi pune niste semne de intrebare. Iata ca sunt lucruri pro si contra. Daca vorbim de familie, ar trebui sa ne gan dim la toate felurile de familie posibile in ziua de azi si sa vedem ce facem cu ele. Exista familii cu un singur parinte si copil, oameni divortati (deci jumatati de familie), sau vaduvi, familii fara copii. Pe mine cel mai rau ma deranjeaza ca cel putin aici, in vest, nu stiu cum este in tara, familie este numita numai aia cu copii. Lasam la o parte sexul adultilor. O femei castorita cu un barbat, dar care nu au copii nu sunt considerati familie. Ei pe mine asta ma inebuneste. Cand e vorba de facut ceva pentru familie, e vorba numai de cei cu copii. Dar noi astia care nu am putut sa avem ce suntem? In concluzie Traim printre oameni. Nu putem sa ne izolam, sau sa omoram dupa diverse criterii placute sau dictate noua. Nu trebuie decat sa-i lasam sa existe si ei. Asta inseamna toleranta. Eu cunosc oameni de toate felurile: nationalitati, confesiuni etc.. Sunt oameni cu care ma inteleg. Ne respectam, ne ajutam. Nu am in cercul apropiat oameni de alta orientare sexuala. Am cunoscut unii si am vorbit cu ei si am inteles fiecare problema celuilalt. As ruga pe colegii care au studiat la facultate niste lucruri sa vin aici si sa explice, sa lamureasca oamenii. Ca in fond asta este problema, la fel ca si la alte lucruri. Ne-stiinta duce la conflicte. Ioan, Mihnea, cine mai este medic sau psiholog. Ce ati invatat voi la facultate si din carti despre cauzele homosexualitatii si a altor anomalii sexuale?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape 
|
|
#2
23.10.2016, 18:12:56
|
|||
|
|||
|
Eu am spus ce am avut de spus, Sophia. Credeam ca ai citit pozitia mea repetata cativa ani in sir.
M-am exprimat si ca psiholog si ca om crestin. Pe scurt: preventie, tratament, mila crestina, tact si diplomatie. Pe de alta parte, tinind cont ca sunt interese ca intre oameni sa apara mereu conflicte/dezordine/haos, eu tin la precizarea si respectarea clara a limitelor. Acolo unde nu e limita, e distrugere. In acest sens, impartasesc pozitia Patriarhiei, a Bisericii privind stoparea anumitor initiative care, de fapt, pulverizeaza limitele. Nu pot fi de acord cu tendintele de a impune punctul de vedere al celor "altfel", cum ii numesti tu. Nu vreau ca oamenii obisnuiti sa devina, treptat sau peste noapte, neobisnuiti - doar pentru ca asa vrea dorinta de putere a celui "altfel". Dar nici sa emanam idiotenii, si inca din postura preotului, legat de oameni dupa gratii, la zoo etc. Astfel de preoti ar trebui, dupa mintea mea proasta, caterisiti si trimisi la reeducare. Nimic nu e mai scarbos decat popa infatuat, neglijent si arogant cu alter. Unii ca acesta nu sunt aducatori de pace, ei sunt generatori de conflicte care aduc razboi fratricid si pacate inca mai mari. P.S. Recomand o carte, pentru a fi citita sau recitita: "Delirul", de Marin Preda. Ma tem ca suntem prinsi intr-una din filele ei, deocamdata...
|
|
#3
23.10.2016, 18:30:53
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ei bine protestarii de profesie si gura-casca de pe la Univ fac show mediatic. Ca cica jandarmii sunt brutalii si alte chesti d-astea.Adica o isterie -schizofrenica in masa Dar un conflict al tarilor de est cu Rusia ar afecta grav relatiile comerciale dintre Germania si Rusia.Cum Romania este enclva nemteasca , tot aceasta mascarda "de unire" are rolul de a tensiona relatiile ruso-germane si atunci e simplu:Ori nemtii ii potolesc pe "unionistii" lui Soros , ori o face Rusia in stil ei. Citat:
De fapt homosexualitatea /lesbianismul este o boala psihica care are la baza depresia.Este daca vrei o depresie rezultate din traume psihice cauzate de celalt partner de sex opus.Si ca orice boala se trateaza cu medicamente si cu terapie. Si pt asta nu trebuie sa fi medic ca sa observi chestiile astea.
|
|
#4
23.10.2016, 19:14:54
|
|||
|
|||
|
Copacel, cu tot respectul, nu exista date medicale/psihologice care sa arate ca printre complicatiile depresiei se numara si ...homosexualitatea...:) Etiologia tulburarilor sexuale nu are ca factor depresia.
In schimb, studiile asupra deviantelor sexuale arata o multime de alti factori care tin de: 1) predispozitii ereditare care pot favoriza tulburarea; 2) traume emotionale de diverse feluri in copilarie si adolescenta, pe fondul unor carente afective in mediul de viata; 3) model al comportamentului de sex-rol preluat de la persoane de sex feminin sau de la alti oameni cu inclinatii/practici homosexuale; 4) diverse tulburari de personalitate, altele decat tulburarea depresiva care nu este, propriuzis o tulburare de personalitate desi in unele tratate e inclusa ca atare, tulburari care pot prezenta drept complicatii diverse tulburari ale sexualitatii. Acestia sunt factorii de baza peste care se pot suprapune diversi "trigeri", cu rol declansator al conduitei deviante. Exista de asemenea date care arata ca multi copii si adolescenti practica, in joaca sau din teribilism, diverse comportamente de tip homosexual. Mai e si influenta unor genuri de muzica, a unor cluburi etc. Daca un act de tip homosexual (nu neaparat actul sexual propriu-zis) nu este inteles si retras la timp el se poate fixa, devine obisnuinta si treptat se instaleaza ca trasatura complexa de personalitate cu consecintele cunoscute. In anii 70 s-a pus accent, sub influenta unor studii de antropologie realizate de diversi cercetatori americani (mai ales), analizei unor factori culturali unde practicile homosexuale sunt valorizate pozitiv. E vorba despre subculturi unde e firesc sa fii gay sau lesbi etc. In fine, ar mai de spus cateva lucruri dar nu e locul si momentul. Cine doreste, poate cerceta studii de specialitate - se gasesc in biblioteci la medicina, psihologie, sociologie etc. Last edited by ioan67; 23.10.2016 at 19:17:01.
|
|
#5
23.10.2016, 19:25:41
|
|||
|
|||
|
Propun, daca nu cumva e prea tarziu deja, ca titlul topicului sa fie schimbat.
A spune despre Presedinte ca sustine (public, evident, de la inaltimea si responsabilitatea demnitatii sale de sef al statului) pacatul homosexualitatii si al mutilarii familiei este o afirmatie extrem de grava, precum si nefondata, arbitrara. Aceasta afirmatie ar putea avea consecinte foarte neplacute, in diverse directii... Nu voiesc sa fiu amestecat in chestiunea asta, pe care o resping din start asa cum am aratat pana acum si rog Adminul sa schimbe titlul topicului sau sa ia alte masuri, asa cum crede de cuviinta.
|
|
#6
23.10.2016, 20:22:39
|
|||
|
|||
|
Citat:
tulburare psihica si nu una a aparatului reproducător. Astfel de tulburări se nasc din ură la adresa sexului opus. O altă tulburare mentala sora cu lesbianismul este feminismul.O sora a homosexualităÈii / lesbianismului este onania.Iar bunica tuturora este pornografia. De altfel oamenii care sufera de astfel de stari sunt depresivi sau se afla intr-o depresie pe care fie o constientizeaza fie nu. Insa deficitul de serotonina sau al altui oricaui neurotransmitator se manifesta diferit in functie de persoana.Insa se pare ca o mare importanta este cauza care a favorizat aparitia acestui deficit de serotonina. Draga Ioane ar trebuie sa precizam tuturora, ca deficitul/surplus neurotransmitatorilor influenteaza direct modul cum gandeste creierului.Practic in termenii ce mai populari posibil astfel de dereglari modifica fizica cum creierul functioneaza partile afectate fiind fizic reprogramate de boala psihica. De aici rezulta un lucru foarte intersant si observabil : acesti bolnavi nu-si mai pot da seama ca sunt bolvani pt ca ei nu mai au aceasta capacitate dearece boala le-a reprogramat creierul.De aceea ei nu pot intelege nici daca ar mai vrea de ce homosexualitate/etc nu sunt normale, deoarece in creierul lor notiunea de normalitate le-a fost reprogramata. Last edited by Copacel; 23.10.2016 at 20:45:46.
|
|
#7
23.10.2016, 21:22:11
|
|||
|
|||
|
Ioan67 - nu stiu de ce te-ai infuriat pe mine.
Uite ca in mesajul tau se bat cap in cap doua chestii si tocmai de asta imi este greu sa-ti inteleg pozitia. In general mi-au placut mesajele de pe acest fir. "Nu pot fi de acord cu tendintele de a impune punctul de vedere al celor "altfel", cum ii numesti tu. Nu vreau ca oamenii obisnuiti sa devina, treptat sau peste noapte, neobisnuiti - doar pentru ca asa vrea dorinta de putere a celui "altfel". Dar nici sa emanam idiotenii, si inca din postura preotului, legat de oameni dupa gratii, la zoo etc. Astfel de preoti ar trebui, dupa mintea mea proasta, caterisiti si trimisi la reeducare. Nimic nu e mai scarbos decat popa infatuat, neglijent si arogant cu alter. Unii ca acesta nu sunt aducatori de pace, ei sunt generatori de conflicte care aduc razboi fratricid si pacate inca mai mari." Dar acum suntem pe linia buna, in sensul ca asta vroiam sa stiu concret. Tu spui ca sunt cauze psihice si de anturaj, de familie. De acord. Mihnea spune de ceva mental. Aici nu prea inteleg si nu sunt de acord. El spune ca nu se stiu cauzele totusi. Mai intreb acum: 1. Exista cauze hormonale? Sau dezechilibre hormonale in pantecele mamei? S-a cercetat asta? 2. Am vazut ca unele tulburari apar foarte devreme sau chiar de la nastere (sex nedefinit organic, sau incompatibilitate sex-corp). Si am vazut ca cea din urma se trateaza concret cu hormoni si operatii care sa duca la sexul opus. De ce? De ce nu se trateaza psihologic in sensul aducerii omului la acceptarea corpului sau. Mai stiu ca exista cazuri in care tulburari hormonale determina schimbari majore in organism, pana cand la unii se schimba si aspectul si capacitatile fizice. De ex. prea mult testosteron la femei (vezi unele sportive). Ioan spune de preventie, tratament etc. Exista vreun caz de vindecare totala si definitiva de homosexualitate? Tratament doar prin terapie psihologica? Intreb ca sa stiu ce cautam, ce cerem. Daca sunt lucruri care se pot trata si schimba e una, daca dimpotriva, atunci este alta situatie. Da, sunt de acord cu ceea ce ai insirat tu acolo drept cauze, dar atunci ar putea fi schimbati oamenii. Ei insa sustin ca nu, ca sunt asa nascuti. La alte intrebari nu ati raspuns. Inca o data. Eu inteleg ca noi cei hetero nu intelegem si suntem deranjati, dar daca exista situatia si nu se poate schimba, atunci trebuie sa invatam sa traim cu ea. Nici alte lucruri nu sunt acceptate si sunt criticate de cei care nu se afla in situatia respectiva. Si pe mine ma deranjeaza titlul firului. Iar pentru mine este ceva la mijloc. Nu-mi plac niste lucruri, dar nici nu ies in strada impotriva lor. Imi vad de viata mea. Daca este un pacat in credinta si de ce. Asta sa ne explice totusi preotii.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|
|
#8
23.10.2016, 21:53:37
|
|||
|
|||
|
Citat:
* Da, sunt multe cazuri de terapie cu succes. Atat psihologica, precum si duhovniceasca. Sunt oameni care au depasit alcoolismul, drogurile, prostitutia, necredinta etc. E posibil orice dar numai daca persoana in cauza intrezareste, cat de cat, o alta alegere decat cea pe care o practica. Si, mai ales, daca e dispusa sa ceara ajutor si sa se angajeze serios in schimbare.
|
|
#9
23.10.2016, 22:03:11
|
|||
|
|||
|
Citat:
E considerata la fel ca reeducarea, tortura, abuz, etc. Asa ca mai usor cu umanismele, ori nu esti la curent cu problema ori...altceva.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|
|
#10
24.10.2016, 04:30:10
|
|||
|
|||
|
Citat:
La un momment dat, daca ai sesizat, Mihnea vorbeste despre DSM. Acest manual este un ghid, destul de general (implicit schematic), cu valoare orientativa in teoria si practica psihiatrilor. Acolo apar, intr-adevar, categoriile nosografice (bolile, tulburarile) studiate si tratate de psihiatri. Si de la editie la editie se mai opereaza modificari, in functie atat de progresul taxonomiei medicale cat si de alte date furnizate din teren. E firesc, stiinta medicala nu e batuta-n cuie. Pe de alta parte, Mihnea opereaza o mica inexactitate si o face l amodul pompos. Dupa regula aia cu fudulia, n-o mai amintesc... Probabil nu stie ca tocmai in Franta exista un manual la fel de important ca DSM, cu valoare cel putin egala in lumea psihiatrilor... Exista de peste o suta de ani o "competitie" intre psihiatria americana si cea europeana. Sunt avantaje si de o parte si de alta, precum si unele minusuri. Si le evidentiaza reciproc, desigur...:) Scolile americana si europeana de psihiatrie au istoric propriu, traditie aparte, accente diferite. Asta depinde, printre altele, si de pacientii pe care i-au tratat, culturile europeana si americana avind o influenta majora atat asupra patologiei specifice cat si asupra conceptiei medicale. In orice caz, atat DSM cat si DIS nu sunt "Biblia" medicilor psihiatri, cu atat mai putin a psihologilor. Sunt doar repere comune in comunitatea stiintifica, pentru a nu deveni totul un fel de turn Babel. Dar Mihnea nu stie asta si e de inteles. Caci nu practica si nici nu a practicat ca psihiatru sau ca psiholog. * Acum, ca sa iti raspund la dilema precum ma pricep: 1) factorii care preseaza catre o tulburare psiho-comportamentala sunt numerosi si sunt conjugati in mod specific, personal, la fiecare pacient. Nu cautam "o cauza", deoarece complexitatea omului si a lumii nu poate fi redusa la un mecanism de tip mecanic in care o forta actioneaza asupra unui corp. E mult mai complex. 2) Un rol foarte important in tulburarile de comportament (aici comportamentul sexual) revine mediului, in special modelelor. Patternul comportamental se schiteaza in copilarie si adolescenta, urmind sa fie activat sau nu mai tarziu sub presiunea unor trigeri (factori precipitatori) din mediu. E posibil sa avem o homosexualitate latenta, foarte multi dintre noi, dar pur si simplu sa nu devenim efectiv homosexuali. E ca si cum am avea o pusca in incarcatorul careia sa fie munitie. Cat timp nu apasam pe tragaci, glontul nu porneste! La fel e si cu alte tulburari: poti sa ai un temperament coleric, de pilda, dar daca nu ai ghinionul unor situatii care sa precipite lucrurile ramai doar atat - om cu temperament coleric. Nu devii pacient maniaco-depresiv, care este o tulburare instalata mai ales la oamenii colerici din fire. Deci intre predispozitie si conduita efectiva e un raport genetic cu valoare relativa, nu absoluta. Genele predispun, nu hotarasc in mod absolut. 3) Dintre factorii de mediu un rol aparte il au modelele. Alti oameni, fie din familie fie dintre prieteni sau alte cercuri de semeni, pot fi "scheletul" sau "matricea" viitoarei tale conduite. Daca traiesti, de pilda, intr-o familie unde se practica violenta casnica si ai un grup de prieteni care se bat si se injura pe maidan si mai citesti carti cu scene de violenta iar eroul tau preferat e tocmai batausul-sef, daca mai vezi si filme cu justitiari care scot pistolul iute ca fulgerul sau dau din picioare mai repede decat da fluturele din aripi... e clar ca nu vei deveni un sfant al milei si intelepciunii. Ci un caftangiu usor de scos din pepeni. Mai sunt si exceptii, dar numai atat cat sa intareasca regula. 4) Invatarea sociala e un proces foarte complex. Incepe cu imitatia fata de cei din familie, cu insusirea normelor si valorilor impartasite/practicate acasa si continua cu mediul modelator de la gradi, scoala etc. Modelele sunt nucleul in jurul caruia se desfasoara invatarea comportamentelor si valorilor. Or, comportamentul homosexual este un fapt particular al relatiilor sociale, e o relatie interpersonala care implica si anumite reactii de grup. Deci in functie de grupul in care copilul si tanarul isi desfasoara viata, el va invata (prin mecanisme sociale, mai intai, dar filtrat la propria personalitate) cum sa se comporte in relatia sociala cu partenerul de sex opus. De aici provine si obiectia Bisericii si a altor instante civile in ceea ce priveste adoptia copiilor de catre homosexuali. Traind cu "parinti" homosexuali, in grupuri culturale de homosexuali, anticipam fireste ca actualii copii vor deveni viitorii homosexuali. Iar majoritatea oamenilor nu doreste asta, cel putin la noi. De aici tot felul de impotriviri, precum am vazut ca se intampla. 5) Unui copil cu inclinatii homosexuale mai accentuate (pot fi conduite mai evidente, nu e greu de constatat daca esti atent la copil) i se poate explica cu tact si pricepere ce este cu viata sexuala, cu dragostea, cu casatoria etc. La varste mici copiii pot si trebuie sa fie orientati in mod sanatos asupra principalelor comportamente care fac parte din viata omului. Daca ai un copil cu inclinatii homosexuale mai clare, ai inca timp si resurse sa ii prezinti problema, sa ii descrii alternativa, sa ii prezinti ce spune Scriptura (daca esti om credincios), legea etc. Daca vrei, poti sa il lasi liber sa faca ce vrea, cum am auzit ca fac altii. Daca vrei sa il orientezi in sensul valorilor tale, intervii cum poti mai bine si poti cere ajutor de la experti, de la preot etc. Fiecare face cum crede de cuviinta! Daca, insa, omul a ajuns adult si a ramas cu preferinta homosexuala, atunci din cate stiu eu e mai dificil sa aleaga calea heterosexualilor. Pur si simplu personalitatea lui s-a cristalizat si nu prea mai e mare lucru de facut. Dar am auzit ca s-a intamplat ca unii sa devina heterosexuali, altii s-au calugarit etc. Iar altii au ales sa se casatoreasca, sa faca chiar si copii si totodata sa practice vechea lor pasiune... Nu stiu, voia Domnului! In concluzie, chiar daca sunt tot felul de "cauze" amestecate in homosexualitate este posibil, cel putin in unele cazuri, sa se acorde asistenta, suport, ajutor. Trebuie doar bunavointa si competenta. Si har de la Domnul!
|
|
|
Mod hibrid