|
|
|
|
|
#11
26.10.2016, 17:06:43
|
|||
|
|||
Iar eu anticipez ca dupa ce Igor nu va mai primi atentie fata de aceasta ultima manevra histrionica, una care a atins dimensiunile gigantice ale Muntelui, el va reintra in joc sub alta forma, pentru a capata iarasi atentia cuvenita oricarui tribun.
Atentie fara de care tribunul nu isi poate justifica existenta si din aceasta pricina risca sa intre in faza depresiva a evolutiei sale cicloide... Poem cu ciclotimie sporita (din volumul "Temperamentul nebunatic si sfinteniile sale de comedie"; colectia Minge; aia lovita bine) Cand in sus si cand in jos Igor calarea frumos pe-o camila prin desert; cand livid cand rosu-fiert! Legana spre zari albastre precum magii catre astre cand in sus si cand in jos gandul: Mecca? sau Athos?... Si deodata-un glas subtire ii sopteste cu iubire: nu vrei tu sa sezi frumos, sa nu mai umbli barbos, ci s-o mangai pe mamica si s-o bucuri pe bunica? Uite, ti-am gasit o fata!, harnicuta si curata, cu serviciu, cu gropite si cu sapte alunite! Haide, lasa tu camila si alearga iarasi...mila! Ca un alt Sebastian Coe du-te frate, acasa! Go! Astfel Igor, mangaiat, indreptat si imbunat s-a intors la insurat. Si am auzit ca maine o sa-si faca rost de-o... paine! Alba, mare, rumenita Nicidecum una cernita, O s-o rupa, frate-n doua Si o sa ne dea si noua! La anu si la multi ani! 
|
|
|
Threaded Mode