se cade?

[omulet]

Ancah, eu din acea istorioara am inteles ca nu trebuie sa dam vina pe diavol, ci sa vedem cauza pacatului si sa o inlaturam.

Tot dind vina pe diavol, in veci nu vom deveni mai buni!

[ory]

Nu oameni buni,nu doresc sa evidentiez judecata asupra pacatelor oamenilor,respectiv monahilor,ci doresc sa exprim dupa opinia mea,psihologia "contorsionata" a acestor oameni,contorsionare datorata insasi specificului religios pe care il adopta acestia,si care nu poate face fata sensului vietii real dat pamantenilor.Nu pacatele reprezinta reala lor problema,ci adoptarea unui stil evident dezechilibrat asupra conceptiei despre viata si relatia dintre oameni,fiindca in mod paradoxal acestia nu reusesc sa fie atat de aproape de Dumnezeu,cat aproape de o confuzie care se observa in felul lor din multe puncte de vedere,fizice si morale.Si nu cred ca datorita confruntarii directe cu diavolul acestia tind tot mai mult spre pacate,dupa cum se scuza de la sine prin statutul propriu,ci tocmai datorita adoptarii unui stil de viata neconventional,care aduce de la sine o ideologie hazardata.
Amintea mai sus Vsovi despre psalmul pocaintei(ps 50),este un psalm foarte elocvent si acolo spune clar:"jertfa Lui Dumnezeu,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi..." Credeti ca este neaparat nevoie de izolare pentru a incerca sa te apropii de Dumnezeu,si pana la urma chiar si aceasta izolare poate fi benefica atingandu-si scopul sublim de apropiere fata de Dumnezeu,insa daca nu se simte si nu se dovedeste a atinge acest scop,tinzand tot mai mult spre cadrul lumesc,astfel gresind neincetat intre oscilatia sihastra-sociala,atunci de ce sa ne mai mintim si de ce sa ne amagim sub diferite pretexte incapatanandu-ne sa ramanem acolo cu o viata absolut dezodonata si neconforma principiilor ei?De ce sa ne resemnam cu pacatul mereu progresiv care tinde sa hraneasca niste patimi firesti ce nu pot fi inlantuite?De ce sa ne jucam de-a sihastria intr-un suflet si-un trup schimonosit de puterea dorintelor pamantesti?
Bine-nteles,se cunosc raspunsurile vagi ale atator teorii cu privire la viata monahala si luptele acesteia,dar niciodata nu vor exista raspunsurile concrete si obiective in priviinta acestora,pentru ca nu pot fi definite,in atata dezechilibru nu poti gasi ratiunea decat printr-o teorie plauzibila.
De ce s-a elaborat principiul conform caruia daca parasesti viata monahala este pacat,UN MARE PACAT!!!,concluzionandu-se in jurul acestei teorii tot felul te conceptii groaznice despre maleficul ce impresoara o astfel de peroana!!Acestea sunt aberatii!,un om care paraseste manastirea poate fi mai constient de implicatiile acestei vieti spirituale,sa aleaga din neputinta de-ai face fata,sa nu se minta pe sine si pe Dumnezeu,preferand astfel o viata sociala normala si absolut decenta,avand in frunte pe acelasi Dumnezeu.Cine spune ca odata cu parasirea vietii monahale i-L parasesti si pe Dumnezeu?Dumnezeu este in inima,si-l gasim in interiorul nostru mai cu precadere,decat intr-un mediu ostil si impopotonat cu ziduri stralucitoare si legi la fel de stralucitoare...in aparenta.
Nu contest nici pe departe existenta si notiunea vietii monahale,ci contest ceea ce se arata aceasta,initial conceptul este extraordinar de frumos si de intelept,astazi insa aceasta a devenit o lume sociala imbracata in straie negre,si daca s-a impotmolit si nu-si mai gaseste sensul real,atunci cu siguranta s-au infiltrat multe erori ori atata ignoranta,si trebuiesc facute rectificari in cadrul acesteia,fiindca nu este de-ajuns sa-l invocam doar pe Dumnezeu in dezordinea noastra.
Semnul alarmant nu o reprezinta pacatele in sine si neputinta omeneasca care a fost intotdeauna aceiasi,ci usurinta si nepasarea cu care aceasta isi arata trasaturile,invaluite intr-un amalgam de motive care le determina;educatia(precara),necredinta,rautatea,ma terialismul si cea care le-ncununeaza pe toate libertatea care face posibila dezlantuirea acestor factori nocivi,libertate fizica si interioara deopotriva.Efectiv ne permitem sa gresim,ne permitem sa ne batem joc,in acest fel,de cei din jur si chiar de propriul statut,cand aceasta permisivitate ar trebui sa reprezinte un obstacol greoi intre ideologia crestina si cea fara Dumnezeu.
Din,sa spunem 5 manastiri de maici,cred ca imi ajung doar degetele de la o mana sa pot enumera cate maici le vezi dupa chip,dupa atitudine si dupa vorba ca sunt asa cum trebuie,ca emana iubire in virtutea crezamantului ce-i scoate-n evidenta haina vrednica.Mama mea este o femeie batrana si credincioasa,simpla si modesta,dar implicata deseori in vizite si poposiri in manastiri de maici.Insa cu cata ura si cu cat dezgust a fost tratata de majoritatea(in special de "sus"),nu va puteti inchipui,si credeti-ma,toate acestea pe motive banale,pe seama unor invidii si dezolari specifice.
Si ma intreb de ce?Ce interes au acei oameni,dedicati castitatii si saraciei,sa emane atata ura si tulburare omeneasca?Nu va-nchipuiti cata tulburare!!!Nu este ispita,este doar firea rautacioasa a omului care nu poate nici prin presupusa credinta sa fie mai bun,sa fie mai onest,sa fie doar om,dar nu sa invoce atat cuvantul Lui Dumnezeu,ca-ntr-o ironie in care nu se ansambleaza niciodata scopul cu mijloacele.
Cunosc un calugar simplu,de multi ani prin manastire,cu multi frati si surori prin manastire...si de altfel cu multi frati la parinti.Are credinta,in felul lui...dar un fel ciudat!Cand a plecat un calugar din manastire,l-a vazut odata pe strada si a spu celui de langa el;"uite-l pasta arata ca un vrajmas(adica imbracat in mirean),asta este drac!!!".Ok!,dupa catva timp a plecat o sora de-a lui din manastire care era calugarita,a plecat fiindca s-a indragostit de un barbat si dorea sa-si intemeieze o familie.Cand a auzit fratele acesteia,calugar credincios "din cale-afara",nu mai putea de suparare,cum putea sa faca sora lui un asemenea de mare pacat.Atunci a tipat in stanga si-n dreapta si a spus;"eu ma duc la ea,acolo unde o gasesc si o omor,ai bag cutitul in ea,macar sa nu mai traiasca si sa nu mai faca pacate cu golanul acela!!!"(ea avand deja un copil in pantece).Ei bine,nu a gasit-o pe sorasa ca s-a refugiat de familia ei "dreptcredincioasa" care nu suporta rusinea ce le facuse.Dupa inca un timp un alt frate al acestui calugar,mirean,de altfel,dar crescut cu frica de Dumnezeu,a violat si ucis o fata dupa care a aruncat-o sub un pod,intr-un sat....ca aproape toate aceste specimene sunt de pe la sate.Acest frate al lui,calugar,NU A SARIT IN SUS DE SUPARARE PRECUM FACUSE CU SORASA "CEA PACATOASA",ba mai mult decat atat a incercat oarecum sa-l inteleaga pe acesta,mai ales ca se afla sub influienta alcoolului,si chiar sa-l ajute dupa putinte sa scape de puscarie.Trebuie sa specific faptul ca acest calugar este si ceva prieten cu "alcoolul".Ei,acum ganditi-va si voi cam la ce nivel poate ajunge credinta uneori!,sau mai bine spu,parerea ca exista credinta in acest sens.Si nu este o poveste citita,cunosc personajele foarte bine.Este dureros,dupa cum spunea cineva intr-un topic,ca asa zisa credinta oamenilor nu poate sa inlature atata rautate,ca nu poate sa vindece atata durere provocata de oameni catre oameni,si astfel tind sa cred ca mai degraba educatia si spiritul etic o poate face,intelegerea si compasiunea omului decent si echilibrat.
Acest stil de credinta amintit mai sus nu reprezinta unul izolat,ci el este intalnit deseori in viata si sufletele oamenilor care pentru o credinta aberanta,calca in realitate prncipiile credintei adevarate,care propovaduieste mai presus de toate IUBIREA.
De ce manastirea,prin educatia ei EXCLUSIV dogmatica nu reuseste sa faca vietuitorii acesteia niste oameni bazati pe o conduita moral crestina???Poate tocmai pentru ca aceasta educatie este Exclusiv dogmatica,ci nu multilaterala,dezvoltand o relatie armonioasa intre psihologia omului,intre aspectul fizic al vietii si spiritualitate.Ciar si educatia religioasa este mai mult impusa spre cercetare individuala si nu dezvoltata temeinic ca o baza reala.
Viata monahala reprezinta,pana la urma o varianta de casatorie,respectiv casatoria cu Hristos,in conformitate cu acea calitate pe care o dovedeste viata dedicata Lui.Ca si-ntr-o casatorie,daca nu exista compatibilitate,respect si incredere,daca nu exista o oarecare armonie intre indeletnicirile si conceptiile partenerilor,casatoria se destrama.
Si inainte de toate,sa nu uitam ca acesta casatorie sociala reprezinta o taina,in timp ce calugaria doar o ierurgie.
Majoritatea crestinilor pun accent pe faptul ca aceasta viata monahala,fie ea si neconforma cu principiile initiale,nu trebuie judecata pentru ca in definitiv calugari SE ROAGA.Pai normal ca se roaga,aceasta este un fel de job al lor,vrei sa mearga acolo si sa nu faca nimic!!Eu sunt mamica,cresc copii(si e tare greu),am responsabilitati,m-am invrednicit de curatie,intr-o oarecare masura,prin imensa durere a nasterii,durere care nu poate fi explicata in cuvinte.Cat despre adevarata rugaciune in duh,mai ramane de vorbit,oricum eu o apreciez oricum ar fi ea.Mai este si ascultarea,sau cum se spune "sfanta ascultare",care in toata aceasta metamorfoza cntemporana,a suferit si ea schimbari.Intr-o manastire de 100 de calugari,cam 50 dintre acestia,adica aceia mai prosti,pardon,mai "credinciosi",muncesc de rup,ducand in spinare pe ceilalti 50 care trandavesc de n-au aer,dar ei sunt mai privilegiati fiindca au "grade superioare",si nu ma refer la episcopi,sau ei trandavesc pentru ca sunt smecheri si nu poate sa le conteste nimeni valoarea dobandita...pe diferite cai.Poate,Doamne iarta-ma!,acestia fac rugaciuni si canon...de fapt canonul s-a cam demodat,si burtile au cam crescut de abia le mai pot cara cu ei,posesorii acestora.Mai e de vina si alcoolul,din pacate,cel mai bun prieten al multora din haina neagra,fiinte asuprite de straie pe care nu reusesc sa le defineasca.In societatea civilizata,in societatea mireneasca oamenii au responsabilitati,oamenii trebuie sa munceasca pentru a-si castiga painea,oamenii sunt marginalizati si decazuti,daca nu doresc sa se conformeze datoriilor ce le revin fiecaruia,acolo insa poti sa traiesti si fara sa te ostenesti prea mult,si esti chiar si respectat.
Este o realitate dura,dar este o realitate,iar pe mine ma sminteste cel mai mult,nu curvia,si nici alcoolismul sau trandavia,ci RAUTATEA SI NEPASAREA,lipsa acuta a compasiunii,compasiune ce ar trebui sa impresoare orice suflet,gingas suflet creeat de Dumnezeu.
Este o vorba;"de la cap se-mpute pestele!",ar trebui ca de sus sa existe o strategie de eradicare a acestor fenomene care nu mai au multe in comun cu conceptul de viata monahala,ar trebui sa existe niste proiecte in educarea si intelegerea firii omenesti,pentru a putea mai cu sarguinta ca aceasta sa se adapteze mediului respectiv,ar trebui sa existe practic ore de educatie morala si crestineasca,nu doar sa se impuna prin perceptia fiecaruia,de la sine inteleasa,ar trebui ca oamenii sa fie cantariti,analizati si catalogati in categorii specifice,cei care se incapatineaza sa se adapteze sa fie eliminati din timp,pentru a nu le pierde si acestora,in zadar din posibilitatile ce le-ar putea avea pe plan social.Ar trebui sa fie invatata iubirea,cu pasiune si devotament fata de cuvantul celui care a propovaduit-o si s-a sacrificat pentru ea.Nu cu o slaba sensibilitate,cu teorii a caror esenta nu intrevede intruparea.Iubirea trebuie invatata cu duh,trebuie pusa in aplicare,trebuie cantarita pentru a se putea dovedi innaltatoare.
Dar cum sa invete un episcop,pe turma lui despre iubire,cand el insusi nu-si poate stapani ura,cand el insusi instiga la rautate asupra "pacatosilor neputinciosi",care au avut indrazneala sa se desprinda de mediul in care nu s-a regasit,de manastire,cand conceptia lui despre manastire poate imbraca usor forma resemnarii.
Cat despre perioada "stransului de bani in lume" creeata de neajunsurile calugarilor,NO COMMENT,datorita ei monahicismul a suferit diferite transformari negative,transformari ignorate,neasumate,transformari pe care cei care au initiat(respectiv conducatorii)aceste practici se fac ca nu le observa.Asta-i viata!!!!Poate intr-o zi oamenii care vor dori sa imbratiseze viata monahala(am spus oamenii,NU COPII)o vor face cu mai multa convingere si intelepciune,dar si cu mai multa credinta CONSTIENTA,iar cei care vor considera ca nu se mai regasesc in viata monahala,vor pleca de-acolo cu mai multa intelepciune asupra intelegerii realitatii,cu mai multa responsabilitate,dar si cu simtul continuarii apropierii de Dumnezeu in limita traiului social.

În prealabil postat de omulet

Ancah, eu din acea istorioara am inteles ca nu trebuie sa dam vina pe diavol, ci sa vedem cauza pacatului si sa o inlaturam.

Tot dind vina pe diavol, in veci nu vom deveni mai buni!

Daca dam vina pe diavol, nu inseamna ca ne disculpam. Actiunile se fac prin noi, dar instigator e diavolul, asa cum Dumnezeu e autorul lucrilor bune pe care le facem.
Nu poti merge la tribunal sa spui "diavolul a furat si a mintit", dar daca ai furat sau ai mintit, stii ca ascultand de diavol ai facut acest lucru, si totodata neascultand de glasul constiintei, care e de la Dumnezeu. Atunci vei intelege ca e vorba de un pacat, pe care trebuie sa-l indrepti, spunand adevarul, dand inapoi ce ai furat, etc.

[AndreiB]

ory, tu esti ratacita si din aceasta cauza postarea ta inpresionanta, in forma de cearsaf, este rautacioasa de la cap la coada.
Nu pacatele reprezinta reala lor problema,ci adoptarea unui stil evident dezechilibrat asupra conceptiei despre viata si relatia dintre oameni,fiindca in mod paradoxal acestia nu reusesc sa fie atat de aproape de Dumnezeu,cat aproape de o confuzie care se observa in felul lor din multe puncte de vedere,fizice si morale.Si nu cred ca datorita confruntarii directe cu diavolul acestia tind tot mai mult spre pacate,dupa cum se scuza de la sine prin statutul propriu,ci tocmai datorita adoptarii unui stil de viata neconventional,care aduce de la sine o ideologie hazardata.

ory, monahismul isi are propriile reguli, astfel incit toti traitorii respecta reguli care sint nu ale unor oarecare, ci ale unor Sfinti Parinti.
mama draga, pentru ca tot spui ca esti ce esti, una este sihastria, si alta este manastirea in care laicii au voie sa intre.
un exemplu de manastire cu un regim aparte este manastirea Frasinei, in care este oprita intrarea partii femeiesti tocmai pentru a nu exista situatii pe care tu le amintesti, insa, cu rea vionta, tu generalizezi ceva ce ti s-a intimplat tie, nu si altora sau multora.
ory, noi ar trebui, nu?, sa te credem pe cuvint cind spui ce spui despre acesti calugari, frati si surori. se poate sa fi existat un asemenea caz, insa nu mai generaliza.
si in pateric exista cazuri de calugari care au cazut si au reusit sa se ridice, si nu te pune tu in locul Judecatorului, lasa-L pe El sa judece faptele oamenilor, nu o fa tu!


De ce manastirea,prin educatia ei EXCLUSIV dogmatica nu reuseste sa faca vietuitorii acesteia niste oameni bazati pe o conduita moral crestina Poate tocmai pentru ca aceasta educatie este Exclusiv dogmatica,ci nu multilaterala,dezvoltand o relatie armonioasa intre psihologia omului,intre aspectul fizic al vietii si spiritualitate.Ciar si educatia religioasa este mai mult impusa spre cercetare individuala si nu dezvoltata temeinic ca o baza reala.
sora ory, bine a spus Mintuitorul: Nu toti cei ce vor spune Doamne Doamne se vor mintui... ai grija sa nu fii si tu in aceasta categorie

daca tu nu ai fost,NU esti si NU vei fi o vietuitoare intr-o astfel de manastire, DE CE VREI TU SA II SCHIMBI REGULILE?

Mai este si ascultarea,sau cum se spune "sfanta ascultare",care in toata aceasta metamorfoza cntemporana,a suferit si ea schimbari.Intr-o manastire de 100 de calugari,cam 50 dintre acestia,adica aceia mai prosti,pardon,mai "credinciosi",muncesc de rup,ducand in spinare pe ceilalti 50 care trandavesc de n-au aer,dar ei sunt mai privilegiati fiindca au "grade superioare",si nu ma refer la episcopi,sau ei trandavesc pentru ca sunt smecheri si nu poate sa le conteste nimeni valoarea dobandita...pe diferite cai.Poate,Doamne iarta-ma!,acestia fac rugaciuni si canon...de fapt canonul s-a cam demodat,si burtile au cam crescut de abia le mai pot cara cu ei,posesorii acestora.Mai e de vina si alcoolul,din pacate,cel mai bun prieten al multora din haina neagra,fiinte asuprite de straie pe care nu reusesc sa le defineasca.In societatea civilizata,in societatea mireneasca oamenii au responsabilitati,oamenii trebuie sa munceasca pentru a-si castiga painea,oamenii sunt marginalizati si decazuti,daca nu doresc sa se conformeze datoriilor ce le revin fiecaruia,acolo insa poti sa traiesti si fara sa te ostenesti prea mult,si esti chiar si respectat.
Este o realitate dura,dar este o realitate,iar pe mine ma sminteste cel mai mult,nu curvia,si nici alcoolismul sau trandavia,ci RAUTATEA SI NEPASAREA,lipsa acuta a compasiunii,compasiune ce ar trebui sa impresoare orice suflet,gingas suflet creeat de Dumnezeu.
"sora" ory, [b]nu eu ar trebui sa-ti spun ca bati cimpii, insa nu pot sa nu zic din nou ca esti plina de rautate, GRATUITA, CHIAR.

IN incheiere, sora Ory, ai avut grija sa te lauzi, ca, deh, toti ne credem cei mai buni, in comparatie cu cei pierduti, nu?
in incheiere, ELUCUBRATIILE au fost din nou, din plin.
Dumnezeu sa te ierte, sora.

ory: De la varsta de 13 ani pana pe la vre-o 30 de ani am trait,vazut,adulmecat si simtit foarte multe din ipostazele si fiintele vietii monahale,dar si cele din jurul bisericilor laice

Presupun ca vorbesti despre experienta altcuiva. Tu despre tine ne-ai spus cu totul alte lucruri. Deci nu poate fi vorba despre tine, nu?
Si apoi acum ai 33 ani: "Eu mi-am dezvaluit varsta,si nu numai,in repetate randuri pe acest forum si nu cred ca ar mai fi o noutate.Oricum,in februarie implinesc 33 de ani...shinjirarenai!(nu-mi vine sa cred!)" (O alta limpezire...pg.2)
Sa nu uitam ca intre timp ai fost si de 4 ori in Japonia, de la tine am aflat ce prosti sunt barbatii japonezi... si altele.
Intre timp ai facut un copil care are cati ani? :rolleyes:
Nu incerca sa devii convingatoare cu ajutorul vietii altuia, caci tu nu ai fost in manastire, asa cum eu nu am fost in Japonia. :thumbsup:
Si lasa viata in manastire celor care, din dragoste pentru Hristos, sunt in stare sa duca tot greul cu zambetul pe buze.

[costel]

Pentru a intelege mai bine cum se nasc patimile in noi, voi reda cateva randuri ale parintelui Staniloae: "In toate scrierile duhovnicesti ortodoxe se repeta, ca mod al starnirii patimilor in orice imprejurare, schema urmatoare: Satana arunca in mintea noastra un gand de pacat, asa-zisul atac, pe care credem ca putem sa-l traducem si prin momeala. El este prima rasarire a gandului simplu ca am putea savarsi cutare fapta pacatoasa, infatisandu-se in fata mintii ca o simpla posibilitate. El inca nu e un pacat, pentru ca noi inca n-am luat fata de el nici o atitudine. E parca in afara de noi, nu l-am produs noi si nu are inca decat un caracter teoretic, de eventualitate neserioasa, care parca nici nu ne priveste serios pe noi, care suntem preocupati cu toata fiinta de altceva. Nu stim cum a aparut, parca cineva s-a jucat aruncandu-ne pe marginea drumului, pe care se desfasoara preocuparea cugetului nostru, aceasta floare fara nici un interes, ca sa o privim o clipa si sa trecem mai departe. Are prin urmare toate caracteristicile unui gand aruncat de altcineva, si de aceea Sfintii Parinti il atribuie Satanei. El e gandul simplu al unei eventuale fapte pacatoase, nezugravindu-ne inca nici o imagine concreta a acelei fapte si a imprejurarilor in care s-ar putea savarsi. Sunt si cazuri insa cand se starneste dintr-o data ca un foc ce ne aprinde imediat.

Cand se starneste insa numai ca un gand neinfocat, de la acest atac pana la fapta pacatoasa sunt mai multe trepte. Isihie Sinaitul numara patru: atacul, insotirea, consimtirea, fapta sensibila."

anca, eu totusi cred ca ory povesteste despre ea. nu mi se pare nimic contradictoriu in ceea ce ea a scris de-a lungul timpului pe acest forum; din cate tin eu minte a fost sora de manastire (nu maica) cativa ani buni, dar in urma unor experiente nefericite, neregasindu-se in viata de manastire din ziua de azi, a revenit la viata laica. "pana pe la vreo 30 ani" se refera cred si la viata sa de credincios mirean. si este tanara mamica, chiar nu inteleg de ce o suspectezi ca ar minti.

ceea ce cred ca este discutabil in relatarile sale sunt generalizarile despre viata monahala si despre deviatiile (senzuale?!) ale barbatilor in straie calugaresti.

[florina.stan]

Mie mi se pare foarte frumoasa relatia de iubire duhovniceasca dintre barbati si femei. O iubire bazata pe DISTANTA FIZICA!!!

http://www.crestinortodox.ro/Pelaghia___frumusetea_trecand_pe_cale-122-21588.html

Mirela iti voi raspunde cu cuvintele lui ory:

13 aprilie: Mantuirea in lume:
"ionita...este bine pentru sufletul tau sa crezi ca este real ceea ce ai exprimat,dar,din pacate nu este,ar fi tare frumos sa fie asa,n-ar mai exista atata sminteala,poate am fi si noi mai buni,prin rugaciunile lor,dar nu suntem,suntem din ce in ce mai rai,insensibili si materialisti...si ei(monahii)sunt la fel. "

13 febr: Organizarea vietii monahale:
"Sa va spun o fata a acsultarii din viata monahala din confesiunea unei maicute;
"Era vineri si cand s-a terminat acatistul de dimineata,a batut clopotelul pentru ascultare,ramanand ca slujba sa fie continuata de o singura maicuta...majoritatea" celor care coordonau obstea aveau doar 2-4 clase primare frecventate...cica erau descendente din mama in fiica."
Nu mai onteaza,important este faptul ca suntem oameni raspunzatori de propria viata pe care Dumnezeu cu sarguinta ne-a daruit-o,si indiferent cum am numi noi convingerile noastre spirituale,nu cred ca se merita sa ne dam fiinta nostra,in totalitate,unor oameni straini care sa-si bata,efectiv,joc de ea...in mod paradoxal,pe motivul acelorasi convingeri de desavarsire spirituala,fiindca este o diferenta evidenta intre a te supune pentru Dumnezeu,si a supune pe altii pentru Dumnezeu...diferenta constand doar in calitatea vietii si suferintei,sau lipsei de suferinti PE CARE O ALEGEM.

16febr Sfantul Munte Athos:
"Aha,sa inteleg ca ma incadrez in categoria de oameni pe care i-am sesizat si a caror principii m-au lasat cu un gust sarat(ca sa nu spun amar).Nu draguta,n-are nici o legatura,atata timp cat viata mea difera ca statut de viata lor,principiile morale sunt unice,insa principiile ce tin de doctrina se diferentiaza de la o viata sociala la una monahala."

Exemple se mai pot da o suta si o mie...

Ca ory a suferit o deceptie legata de manastire, nu pun la indoiala. Dar sa vedem care e aceasta:
5 noiembrie : Se cade?
"Toata lumea spune ca "bietii calugari sunt nevinovati,femeile sunt cu pricina!!!".Nu este chiar asa,si o marturisesc din experienta...dintr-o prea dura experienta"

Verba volant, scripta manent

[ory]

Interesant!,au inceput sa-mi fie interpretate si analizate multe din postarile anterioare,de parca ar avea vre-o relevanta persoana mea,si nu doar conceptiile proprii despre subiectele dezvoltate la un moment dat,opinii exprimate cu unele paragrafe din experiente proprii,tocmai pentru a sprijinii afirmatiile cu experienta reala.Iar cand am spus ca mi-am trait aproape intreaba viata aproape de aceasta "lume" a manastirilor,nu poate insemna neaparat ca am trait acolo,ci doar ca "m-am implicat" intr-un fel in aceasta,exact cum sunt unele mirence care-si petrec toate concediile(sau vacantele),toate weekendurile,si-si formeaza astfel majoritatea relatiilor de prietenie in cadrul acestor taramuri.Deci interpretarile fata de propria persoana sunt de prisos!!...DAR IN NICI UN CAZ NU AS VORBI DOAR DIN AUZITE,CITITE,SAU DEDUSE DIN NU STIU CE MOMENTE.
Daca doriti,pot vorbi exact ca voi,ma pot transpune in personajul pios si atat de frumos invaluit in credinta,mai ales in cea teoretica,si-as predica cu multa maiestrie,ignorand toata invalmaseala contradictorie din realitatea vietii sociale.Ne batem cu pumnul in piept ca suntem crestini,dar suntem un popor plin,plin de infractori,da pe dinafara de atata ignoranta si egoism,dispret si materialism,de atata semianalfabetism si saracie.Daca aceasta credinta s-ar si manifesta practic dupa duhul ei atat de intelept si de evident,cred ca nu ne-am mai manifesta atat de josnic,ne-ar pasa mai mult de oameni,de pacatele care trag asupra lor consecinte devastatoare,ne-ar pasa de copii conceputi fara discernamant si aruncati spre nicaieri pe strazi si in canalizari,daca am fi crestini nu am mai avea fruntile incretite de teama si frustrare,nu ne-am mai rasti unul la altul,deseori fara motiv.Daca am fi crestini nu am fi un popor alcoolic,fumator,curvar si plin de sensurile intortochiate ale supravietuirii,nu am mai strange palate fara suflet,calcand peste cadavre.Dar nu suntem crestini,ne pretindem crestini,sarbatorind cu fast zile incununate de lumina,lumina proprie,facand cruci peste cruci in virtutea binelui pe care nu ne ostenim sa-l dobandim,asteptam sa pice de sus in timp ce noi mai darmam o caramida din iubirea ce ne-a fost data prin sacrificiu de Mantuitor.Adevarul este ca suntem RAI si daca nu ne rupem din carnea asta intinata ca sa devenim mai buni,nici o slujba si nici o teorie religioasa nu ne va izbavi,si vom pieri cu-aceleasi cuvinte rostite doar de buze,vom pieri prin propria fire avara.De aceia cuvintele au devenit basme,fantasme ale adevarului care ar fi trebuit sa fie,si simt ca nu mai au putere sa vindece in aceasta dezolare fara egal,nu ATAT DE SINGURE.
Voi credeti ceea ce doriti,marturisiti ceea ce doriti,iar eu la randul meu la fel,nu este nevoie sa sustineti ceva,fiacare are experientele proprii,trairile si indeletnicirile proprii,fiecare are o minte cu care este inzestrat si care dezvolta in stilul propriu,ceea ce vede,aude si simte...dar mai ales ceea ce simte.