Păcatul susținut de Presedinte !

[ioan67]

Alin, iti reamintesc ca si crestinismul si Ortodoxia si Biserica - sunt pentru oameni si din oameni. Dumnezeu nu S-a intrupat pentru crestini sau pentru ortodocsi, ci pentru oameni pe care i-a dorit crestini si ortodocsi. Adica in comuniune reala cu El.
Din pacate, oamenii nu binevoiesc mereu sa traiasca impreuna cu Domnul. Dar asta e alta poveste.
Deocamdata iti aduc aminte (si te rog sa ma ierti de indrazneala) ca Hristos iubeste pe toti oamenii si voieste ca mai intai sa fim oameni si apoi crestini. Un crestin fara omenie e ca inelul ala din ratul porcului. Ti-a explicat vsovi pe alt topic cum vine asta.
Asa ca lasa muscaturile si, daca ai ceva de facut pentru oameni, oricat ar fi ei de pacatosi (sau chiar cu cat sunt mai pacatosi, adica mai cazuti intre spini), fa asta cu omenie. Poate, intre timp, asa devii si nitel crestin.

P.S. Iti multumesc pentru apelativul Batman. As prefera, insa, Spiderman, ca am mult de urcat si ma cam ia ameteala de la verticalitatea asta solicitanta...

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Alin, iti reamintesc ca si crestinismul si Ortodoxia si Biserica - sunt pentru oameni si din oameni. Dumnezeu nu S-a intrupat pentru crestini sau pentru ortodocsi, ci pentru oameni pe care i-a dorit crestini si ortodocsi. Adica in comuniune reala cu El.
Din pacate, oamenii nu binevoiesc mereu sa traiasca impreuna cu Domnul. Dar asta e alta poveste.
Deocamdata iti aduc aminte (si te rog sa ma ierti de indrazneala) ca Hristos iubeste pe toti oamenii si voieste ca mai intai sa fim oameni si apoi crestini. Un crestin fara omenie e ca inelul ala din ratul porcului. Ti-a explicat vsovi pe alt topic cum vine asta.
Asa ca lasa muscaturile si, daca ai ceva de facut pentru oameni, oricat ar fi ei de pacatosi (sau chiar cu cat sunt mai pacatosi, adica mai cazuti intre spini), fa asta cu omenie. Poate, intre timp, asa devii si nitel crestin.

Nu-l citesc pe vasovi, de fapt ma mir ca se mai gaseste vreo unul sa-l citeasca, in afara de un caz asemanator..dar poate or fi mai multe, mai stii?

Deci cu alte cuvinte, avem de aface cu un alt asalt de genul "eu sunt pentru toleranta" si "nu sunt de acord cu extremismul religios", asta este "eu sunt pentru omenie" - adica se intelege ca aia care ti se opun ideologiei tale (care de fapt este intoleranta fata de valorile autentice) sunt .. niste intoleranti, extremisti, inumani, niste barbari, ce sa mai.

Asta daca nu cumva scoti direct coarnele la inaintare: "Poate, intre timp, asa devii si nitel crestin." ca exemplificare vie cum vine treaba cu omenia si ratul porcului.

Eh, ma rog, avand in vedere ca ceva asemanator ai adresat si unui episcop al BOR, ma simt chiar flausat, iau ura ta ca pe un compliment.

P.S. Iti multumesc pentru apelativul Batman. As prefera, insa, Spiderman, ca am mult de urcat si ma cam ia ameteala de la verticalitatea asta solicitanta...

Stim, stim, ceva gen:

[ioan67]

Ma mir ca tocmai tu, care pledezi pentru "gustul obiectivitatii", nu poti pricepe gustul pentru toleranta... Ar fi mult mai usor si, in orice caz, mai putin contradictoriu in el insusi.

Pacea lumii de azi nu se primeste de-a gata, Alin, ci se construieste. Iar unde nu e pace launtrica (in organismul unui popor) si securitate, nu prea se construieste bine. Atentia fuge mereu pe zonele de alarma, de conflict, de "zgomot" perturbator.
Presedintele, iti reamintesc, nu este doar al unora, ci al tuturor. Si este responsabil de mentinerea unei stari generale in care sa se poata rezolva, atat cat ingaduie resursele si vremurile, toate problemele sociale intr-un mod echitabil iar nu prin impunerea fortei. Slava Domnului, nu suntem inca sub Putin! Nici noi, ca natiune, nici Biserica!
Iar aceasta problema dezvoltata acum la modul incendiar, fiind copios cultivata de unii, este evident intretinuta politic. Ciolanul, obsesia puterii dicteaza aici - iar nu interesele pentru, vezi Doamne, moralitatea natiunii. Caci daca am fi atat de dornici de moralitate am invata, printre altele, cum sa ne respectam oamenii, institutiile si, in definitiv, pe noi insine.

Iar cata vreme Patriarhia si Presedintia nu sunt in conflict, cel putin nu in conflict declarat, nu vad de ce ne comportam ca si cum ar fi. Patriarhul insusi a sustinut pe Presedinte, spunind cuvinte de apreciere, inclusiv referitor la pozitia Presedintelui fata de Biserica, fata de valorile morale. De ce nu ii luati in seama aprecierea si va deziceti, iar, de Patriarh?

[cristiboss56]

În Sfânta Scriptură nu există acest cuvant , toleranța (doar în traducerea latină a Noului Testament, la II Corinteni 1,6, cuvântul grec care în română apare ca răbdare , aici este tradus prin tolerantia . Prin aceasta se confirmă că sensul obişnuit al toleranţei era acela de a răbda ceva ce e nefiresc).
Dar toleranţa , în sensul ei vechi, este o poruncă a Mântuitorului. Ea se bazează pe învăţătura Domnului că păcatul poate fi privit separat de păcătos . “Cu totul nou pentru neamul omenesc este mesajul Dumnezeului-om de a separa păcatul de păcătos: să urâm păcatul, dar să iubim pe păcătos; să ucidem păcatul, dar să-l salvăm pe păcătos; să nu ucidem pe păcătos din cauza păcatului, ci să-l salvăm din păcat. Un exemplu zguduitor în această privinţă este femeia prinsă în adulter. Atotmilostivul Mântuitor a despărţit păcatul femeii de existenţa ei după chipul Lui Dumnezeu, a condamnat păcatul şi a mustrat pe păcătoasă cu cuvintele pline de milă: “ Nici Eu nu te osândesc; mergi şi nu mai păcătui ” (Ioan 8,11). Aceasta este metoda Ortodoxiei ridicată la rang de “dogmă”, în lucrarea mântuirii păcătosului de păcat; metodă tradiţională, sfântă, dezvoltată cu înţelepciune dumnezeiască şi stabilită în Biserica Ortodoxă de către Sfinţii Părinţi. Ea a fost formulată, în chip de Dumnezeu insuflat, de către Sf. Simeon Noul Teolog: „ Căci binele nu este bine când nu se face bine ” ( nota 1).
Toleranţa creştină o găsim exprimată şi în pilda cu neghina şi grâul. Aici Domnul răspunde celor care ar vrea să pedepsească pe cei care nu ascultă de Dumnezeu. Mai întâi ne învaţă milostivirea faţă de oameni, precizând că „ un om vrăjmaş a făcut aceasta ”, adică a semănat neghină peste grâu. Ne spune aceasta pentru a avea milă de oameni, a nu-i judeca pe ei, ci pe „omul vrăjmaş” = diavolul. Apoi, învăţându-ne îndelunga-răbdare (toleranţa) faţă de cei căzuţi, ne spune să nu plivim neghina, ca nu cumva să smulgem odată cu ea şi grâul. „ Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş” (Mt. 13, 30), a spus Domnul, învăţându-ne să nădăjduim până la moarte îndreptarea aproapelui, având înaintea ochilor pilda tâlharului de pe cruce, care s-a mântuit. Cât de minunat ni se dezvăluie aici taina libertăţii omului, care este cu atât de multă milostivire şi gingăşie respectată de Domnul.
Dacă cercetăm Sfânta Scriptură, vom putea vedea că toţi cei care au tolerat ,în sensul nou al acestui cuvânt păcatul nu au sfârşit bine . Putem lua, de exemplu, cazul preotului Eli din Vechiul Testament (I Regi, 2-4). Acesta avea doi fii care păcătuiau în multe feluri. Şi fiindcă tatăl lor nu i-a mustrat cu fermitate , cu singura mustrare permisă creştinului, adică „ din asprimea dascălului să se vadă duioşia părintească ” , Dumnezeu i-a pedepsit pe toţi cu moartea: atât pe fii, cât şi pe tatăl lor. Dar să vedem cum tâlcuieşte marele Părinte al Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, această tristă şi pilduitoare întâmplare: <<Era un preot la iudei, om cumpătat şi îngăduitor, care se numea Eli.
Deşi vedea că fiii lui merg pe căi greşite, totuşi nu-i dojenea, nici nu-i mustra. Mai bine zis îi mustra, dar nu făcea aceasta cu toată cu toată tăria . Păcatele acestor copii erau desfrânarea şi lăcomia […]. Pentru că şi-a cruţat fără socoteală fiii, a pierdut, odată cu mântuirea copiilor lui, şi propria sa mântuire. Ascultă ce spune Dumnezeu lui Samuel, ucenicul lui Eli, despre dascălul său: „ A ştiut că fiii lui au hulit pe Dumnezeu şi nu i-a certat ”. Eli i-a certat, dar nu cum trebuia. I-a certat, dar Dumnezeu spune că certarea făcută fiilor săi n-a fost certare. Prin urmare, Dumnezeu a osândit certarea făcută de Eli, pentru că nu era făcută cu asprime şi cu tărie . […] Când a auzit hotărârea Lui Dumnezeu şi a văzut că-l aşteaptă cea mai cumplită pedeapsă, Eli nu s-a îndărătnicit, nici n-a spus cuvintele pe care mulţi le-ar fi spus: „Sunt eu stăpân pe voinţa altora? Sunt răspunzător pe propriile mele păcate! Fiii mei sunt în vârstă şi ar fi drept ca numai ei să fie pedepsiţi”. Eli, însă n-a spus şi nici n-a gândit aşa! Ca o slugă înţeleaptă, care ştie numai un singur lucru, să primească cu inimă uşoară toate hotărârile stăpânului, chiar dacă sunt neplăcute şi dureroase, tot astfel şi Eli a rostit cuvinte pline de multă înţelepciune: „ Însuşi Domnul va face ce va fi plăcut înaintea Lui ”. […] Preotul, bătrânul, slăvitul, care a stat fără prihană în fruntea poporului evreu patruzeci de ani, care a condus poporul în nişte vremuri care cereau multă grijă şi băgare de seamă, dar nimic din acestea n-a putut să-l scape de pedeapsă, ci a pierit năprasnic pentru că nu s-a ocupat de copiii lui cu toată grija . […] De unde vine moartea copiilor înainte de vreme? De unde bolile cumplite şi fără de sfârşit şi peste noi şi peste copiii noştri? De unde pagubele, de unde accidentele, de unde neajunsurile, de unde nenumăratele nenorociri? De acolo că nu avem nicio grijă de copiii noştri când sunt răi>> ( nota 5). După cum ne sfătuieşte dumnezeiescul părinte, atitudinea de care trebuie să dea dovadă creştinii este aceea a iubirii adevărate, bazată pe mărturisirea de dragoste şi fermitate a Adevărului Iisus Hristos din Biserica Ortodoxă , şi nu una a compromisului de dragul unei false păci .

[cristiboss56]

Până la urmă ce este această toleranţă şi de ce noi creştinii ar trebui să fim toleranţi?
Să ai curajul, indiferent de religie, să fii intolerant este un act de mare curaj şi mare nebunie în acelaşi timp. Dacă îndrăzneşti să vorbeşti împotriva vreunei minorităţi sexuale de exemplu, e un fel de aşezarea în faţa trăsnetului. Toţi vor arăta cu degetul spre tine şi te vor condamna. Intoleranţa nu este tolerată şi este considerată unul din cele mai grave „păcate” moderne. Mai mult, multe biserici şi lideri religioşi dau o luptă continuă între a fi toleranţi şi a nu fi, cât şi până unde pot tolera. Bisericile „înguste” „netolerante” sunt părăsite repede şi au tot mai mulţi adepţi cele tolerante, cele în care regulile sunt „dilatate”, cele în care barierele sunt coborâte, cele în care anumite păcate atât de comune sunt trecute cu vederea.
Mai mult, toleranţa asta îi este impusă şi lui Dumnezeu. Prin primăvară, dacă nu mă înşel prin mai, un mare lider religios făcea apel la toleranţă, într-un discurs al său în care menţiona că nu doar creştinii vor ajunge în cer ci şi multe alte religii, mai mult a introdus şi câţiva atei acolo. Cumva, este forţat Dumnezeu să îi accepte, să îi tolereze pe oameni pentru că acum este la modă toleranţa şi asta e o mare înşelăciune.

[ioan67]

Nu am vazut nici un compromis in modul cum Iohannis si-a sustinut pozitia. Dimpotriva, a fost ferm in a-si exercita rolul, asa cum ii cere functia de presedinte al tuturor romanilor. A si clarificat, a dialogat cu Patriarhia, a primit sprijinul acesteia.
Nu a solicitat compromisuri, a atras atentia asupra fanatismului, despre care o fi stiind mai multe decat noi, astia, atotstiutorii.

Iar daca vreti sa vorbim despre compromisuri si despre o pace falsa, oho, ohoho!.... Haideti sa vorbim despre noi insine! Sa incepem prin a ne scruta fiecare viata si sa mai aruncam oleaca privirea si prin comunitatile noastre unde se intampla cate se intampla... Sa le mai amintesc?
Dupa ce terminam cu dereticatul prin ograda noastra, care e de pomina, om ajunge si la paiul din declaratia presedintelui...

P.S. Frate CristiBoss, am uitat sa va intreb ceva, apropos de compromisuri si manipulari. Cui credeti ca a facut un favor Biroul de Presa al Patriarhiei noastre cand, la pomenirea Sfantului Stefan nu a avut nimic mai important de declarat decat ca Protoieria Ilfov Nord a impartit participantilor 2000 de sandviciuri si cani de ceai cald? Asta a fost tot ce am aflat, prin intermediul Biroului, despre acea sarbatoare.
Va intreb asa, la bun simt... Asta-i mesaj care face bine crestinilor si Bisericii? Sau mai degraba e de rasu-plansu si de toata jena si penibilu'...
Dar nu-i nevoie sa imi raspundeti ci doar sa va ganditi la compromisuri si alte devieri.

[cristiboss56]

Am vorbit de TOLERANȚĂ.
Rog pe cei care citesc sa o facă in momentele de liniste sufletească, fără nervi si mai ales cu ranchiună !
Cristian Stefan Popescu

[ioan67]

Ati vorbit despre toleranta, in modul dvs. obisnuit.
Adica ati incheiat cu o muscatura, drept in compromisurile pe care ati sugerat ca le-am face noi daca nu am fi barbari. Ei, uite ca nu suntem toti barbari si vicleni. Puteti ...tolera?
In rest, parerea dvs., frate!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan67

Iar daca vreti sa vorbim despre compromisuri si despre o pace falsa, oho, ohoho!.... Haideti sa vorbim despre noi insine! Sa incepem prin a ne scruta fiecare viata si sa mai aruncam oleaca privirea si prin comunitatile noastre unde se intampla cate se intampla... Sa le mai amintesc?

Nu, stai linistit, ca nu suntem curiosi, cel putin in ce te priveste!!

În prealabil postat de ioan67

Dupa ce terminam cu dereticatul prin ograda noastra, care e de pomina, om ajunge si la paiul din declaratia presedintelui...
Cui credeti ca a facut un favor Biroul de Presa al Patriarhiei noastre cand, la pomenirea Sfantului Stefan nu a avut nimic mai important de declarat decat ca Protoieria Ilfov Nord a impartit participantilor 2000 de sandviciuri si cani de ceai cald? Asta a fost tot ce am aflat, prin intermediul Biroului, despre acea sarbatoare.

Copilul care vede o greseala la tata sau la mama si se-apuca sa bata toba la toti vecinii, are o mare problema si trebuie sa mearga neaparat la... psiholog!... Eu eram chiar convins ca tu apartii de Biserica Ortodoxa Romana... Daca DA, pleaca-ti genunchiu, bade Ioane, nu te crede mai sfant decat ei!

În prealabil postat de ioan67

Va intreb asa, la bun simt...

Sigur, sigur...

[DragosP]

Ce-aveți mă de vă dați așa cu toleranța-n cap?