MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Hopa? Ba pardon ! Şi parol ! Că mintea ta zburdă pe ici'colea... O fi prea jucăuşă? Atunci nu poate fi de mult folos...

Nu lua după literă. O "calitate" a unui creştin autentic, este că vede duhul, simte duhul. Dialogului, cărţii, omului, evenimentului, vremii...

Ca să ajungi să te vindeci de "bani", trebuie să-i reorganizezi, să-i nivelezi, până-i desfiinţezi. Dar nu-i trimiţi în bani digitali, complet, că acolo-i definiţia sclaviei moderne. Deci banii să fie în cel mai rău caz, înapoi în monezi de aur şi argint, dar soluţia pentru vindecarea materialismului este trocul. Atunci efectiv, nu mai simţi nevoia să te îmbogăţeşti. Eşti mulţumit cu puţin. Creşti în comunitatea de care aparţii, te dezvolţi duhovniceşte minunat. Prin ceilalţi mai ales. Pentru ceilalţi. E doar un exemplu. Puţin utopic, dar nu imposibil.

Dar cât timp există 600 de miliarde de dolari consumaţi numai pe înarmare în 2016, de 4,3%, cât înseamnă raportat la nivel mondial, populaţia Americii, şi cât timp există 12% populaţia globului care sunt subnutriţi şi malnutriţi, şi mor câte 32.000 de oameni pe zi de foame (!) sigur că definiţia nebuniei astăzi, înseamnă banii.

Deci, da, Apostolii salvau omenirea de bani, cu bani ! Oamenii îşi vindeau averile şi puneau totul la picioarele Apostolilor şi ei împărţeau fiecăruia cât avea nevoie.

Să fie şi azi la fel. Ce minunat ar fi. Dar cine împarte, trebuie să fie total lipsit de orice poftă materială. Ca şi cei care şi-au pus averile la picioarele Apostolilor. Teoretic simplu. Dar practic, materialismul, banii, este una din ispitele de bază ale satanei: "Uită-te la acestea toate, aceste toate împărăţii ale lumii ţi le voi da Ţie, dacă te închini mie", îi spune la Hristos, pe muntele Carantaniei, după 40 de zile de post, deci dându-se exemplu, arătând omului calea, care prin asceză, se ajunge la vindecare de materialism şi pofte...

Măsura, Ioane... măsura în Hristos. Asta-i salvarea.

[ioan67]

Aha! Am inteles. Deci esti de acord ca nu doar cu Har, ci si cu bani pot fi oamenii ...salvati!
OK, voi retine asta.

[Igor_Paslusnik]

Da, frate Ioane,

Cât timp te afli în trupul muritor, stricăcios, material, întreţinerea lui, ca vehicul pentru mântuire, devine un test imens, din care beneficiarul este omul, care-şi pune trupul lui pentru Dumnezeu care-i oferă veşnicia în Împărăţia Cerurilor, cea mai presus de minte, sau pentru diavol cu armatele lui, care-i oferă omului ce nu-i al diavolului, practic, dar îi oferă omului ispitirea de a se ridica împotriva a tot ce înseamnă creaţia Domnului.

Deci implicit banii, sau altfel spus, metodele, formele, de organizare a vieţii în trup, îşi joacă rolul pentru mântuire sau osândire.

Îmi amintesc de un capitol, care cred eu, vindecă omul de materialism (cel puţin a ajutat mult la vindecarea mea):

1 Ioan 3:

1. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.
3. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.
4. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea.
5. Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele şi păcat întru El nu este.
6. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela drept este.
8. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.
9. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.
11. Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte.
13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
14. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.
15. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.
16. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.
17. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?
18. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.
19. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre,
20. Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate.
21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
23. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.
24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Sla Ţie Doamne, slavă Ţie !

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci implicit banii, sau altfel spus, metodele, formele, de organizare a vieţii în trup, îşi joacă rolul pentru mântuire sau osândire.

Ei, acum sper sa intelegeti, frate Remus, unde bateam: ce-ar fi sa se linisteasca fratia voastra si sa faca precum ziceati? Adica sa aveti grija de maicuta (sa stiti ca batranetile sunt grele, foarte grele...), de frati si surori, de nepotei...
Vedeti asadar cat bine le-ati putea face, cu umila voastra jertfa, aia mica, materiala...
Cine stie, poate vreunul din ei, urmindu-va, o sa ajunga adevarat teolog (om jertfelnic pentru binele aproapelui) si va fi chiar mai pretuit ca dvs. in Imparatie! Nu va doriti asta?

[Igor_Paslusnik]

Ooo, frate Ioane... dar când ai gustat pe Domnul... nu mai vrei altceva şi pe altcineva, decât pe Domnul... :) poate vei înţelege cândva... :)

P.S.: nu mă nefericeşte pe mine, ci pe Biserică, pe cei care nu cunosc, prin ereziile lui, îi fericeşte la iad. De aceea, fiindcă Domnul lucrează prin oameni, a trebuit să reamintesc, să rememorez, ereziile care l-au consacrat stricător de suflete şi mântuire.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ooo, frate Ioane... dar când ai gustat pe Domnul... nu mai vrei altceva şi pe altcineva, decât pe Domnul... :) poate vei înţelege cândva... :)

Pai bine, frate Remus, oare fericitul nu a gustat si el, o firimitura acolo, din Domnul?
Sa nu fi avut nici macar o "molecula" de Har?
Sa-l fi ocolit Duhul Sfant, "Care pretutindenea este", tocmai pe el?....
Cum oare, atunci, e numit "fericit" si nu, bunaoara, trist/nefericit/abramburit/baschetbalist?

Remus, tu realizezi ca, totusi, vorbesti despre un mare barbat? Fericit, pur si simplu!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Pai bine, frate Remus, oare fericitul nu a gustat si el, o firimitura acolo, din Domnul?
Sa nu fi avut nici macar o "molecula" de Har?
Sa-l fi ocolit Duhul Sfant, "Care pretutindenea este", tocmai pe el?....
Cum oare, atunci, e numit "fericit" si nu, bunaoara, trist/nefericit/abramburit/baschetbalist?

Remus, tu realizezi ca, totusi, vorbesti despre un mare barbat? Fericit, pur si simplu!

Frate!
Şi ateii sau păgânii au multe momente în viaţa lor când au har. Mii de momente, mii de secunde, poate mii de minute...

Însuşi mila Domnului, care ţine şi învârte Universul, înseamnă o formă de har, energie necreată, cu care crează energiile solare, de exemplu. "Şi a zis Dumnezeu: să fie lumină. Şi s-a făcut lumină" şi s-a creat în Univers energia, şi a organizat-o Dumnezeu şi în sistemul solar, în jurul Soarelui, ca noi să existăm, materie şi nematerie şi trup şi suflet. Citeşte omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur, la Facere... Şi Hexaemeronul Sfântului Vasile cel Mare... Nu ştii ce pierzi... :)

Deci la cel mai mic gând de smerenie, îţi este dăruit harul. Şi la cel mai mic gând de mândrie, harul este luat.
Prin har primeşti credinţă şi intri în pronia lui Dumnezeu pentru mântuirea ta, ca om care prin libertatea dăruită de Domnul, să stai în împreună lucrarea ta cu Dumnezeu.

Unde apare deci problema? Să rămâi în har. Să ştii ce este smerenia şi asceza. Să le doreşti...

Un eretic, un păgân, un ateu, nu rămâne în har. I se pare că poate mai mult decât dăruieşte Domnul, Bisericii Sale.
Şi aşa ajungem la cazul lui Augustin. Nu a fost mulţumit, nu a cercetat, nu s-a smerit, nu a rămas în har, nu a citit pe Sfinţii Părinţi ai Răsăritului care grăiau în Duhul Sfânt, Sfintele Canoane, Sfintele Dogme şi aşa a născut erezii.

Augustin a fost deci un filosof şi gânditor creştin, un om peste medie de altfel, foarte moral, ca mulţi alţii de atunci şi de azi, fie azi, aceia şi ateii, sau sufiţii musulmani, care ajung la o calitate morală excepţională.

Dar nu a fi un om moral şi peste medie, te mântuie.
Nu faptul că donezi milioane de euro, cum fac ateii, nu numai faptele te mântuie. Ci credinţa fără erezie, faptele şi harul. Dacă scoţi una, nu te mai mântuieşti.
Că altfel spui, că pustnicii, că nu donează nici un ban, nu se mântuiesc.
Şi antihrist când va fi pus să conducă lumea toată, fiind plin de milostenie, cum spune Scriptura, va fi primul care se mântuieşte, nu?

Ai văzut?
Deci cu atât mai mult când ştii ce misiune ai ca episcop, şi cu atât mai mult când nu cercetezi amănunţit, să vezi dacă nu cumva răneşti Biserica, prin faptul că nu cercetezi titanii vremii, Sfinţii Părinţi care năşteau atunci Biserica, în Răsăritul orient, şi deci dacă nu cumva rămân în urma ta, debitările filosofale ale unei teologii care va duce la căderea a jumătate din lumea creştină, în erezie...
Căci asta e mult prea mult...
De aceea Biserica, nu l-a numit fericit timp de aproape 2000 de ani, şi în 1982, prin multe mădulare bolnave, îmbolnăvite de ecumenism, este numit fericit... Fericit că n-a reuşit, din mila Domnului, să doboare mai mult de jumate, pe atunci (marea schismă) din nevoitorii pentru mântuire...

"Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte"...