Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

Oricum, la voi mai e timp de gandire...

Anii au trecut și nu mai e mult timp pentru a lua o decizie.

Întrebare pentru cei care fac școala acasă sau pentru cei care cunosc asemenea familii: cunoașteți vreun caz concret de copii integrați în sistem după ce au trecut clasele primare? Sau după gimnaziu? Sau într-a doișpea?

Știu că-s mulți care au optat pentru metoda asta, doar că ei și-au trimis copiii la studii superioare în străinătate. Sau nu i-au interesat studiile superioare, preferînd să învețe o meserie. Unora nici de BAC nu le-a păsat.

Eu vreau ca ai mei să poată alege singuri între o facultate în România sau afară, nu să-i oblig eu să studieze în străinătate.

[ioan67]

Da, iti asumi un risc mare.
Cunosc si eu cativa care au ales sa studieze acasa, dau examene prin internet etc.
Sunt copii de oameni cu bani multi. Vor studia in alte tari, departe de mititei si manele...
Dar am observat un lucru la ei: sunt timorati in public, nesociabili, un pic autisti.
Si chiar anul trecut am asistat la un "meci" de cunostiinte stiintifice (fizica, biologie, geografie, istorie) intre un copil din scoala normala si unul care studiaza acasa. Scorul a fost cam 10-0 pentru copilul "maidanez".

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ioan67

Da, iti asumi un risc mare.
Cunosc si eu cativa care au ales sa studieze acasa, dau examene prin internet etc.
Sunt copii de oameni cu bani multi. Vor studia in alte tari, departe de mititei si manele...
Dar am observat un lucru la ei: sunt timorati in public, nesociabili, un pic autisti.
Si chiar anul trecut am asistat la un "meci" de cunostiinte stiintifice (fizica, biologie, geografie, istorie) intre un copil din scoala normala si unul care studiaza acasa. Scorul a fost cam 10-0 pentru copilul "maidanez".

Sînt fel și fel de copii. Fiică-mea nu a mers niciodată la grădiniță și e extrem de sociabilă, face conversație ușor cu persoane străine - adulte și copii.

Nici cunoștințele nu pot fi comparate așa simplisim, sînt cazuri și cazuri. Depinde cît s-au ocupat părinții de educația celor mici. Dar să știi că există și varianta UNschooling, fără programă, fără examene șamd. Poate ai întîlnit un astfel de exemplu.

[ioan67]

Florin, ai grija la asta: cu cat ei cresc in varsta si dezvoltare, cu atat devin mai limpezi diferentele pe care ti le-am semnalat.
Acum sunt mici, oarecum nediferentiati/amorfi, cu solicitari minore etc.
De aici dificultatea noastra, a parintilor, de a sesiza exact cum stau lucrurile.
Plus ca deocamdata, cat ei sunt ca un fel de test proiectiv (nu au forma pregnanta, exact ca o pata de cerneala pe o hartie) pentru noi, se vad mai degraba insusirile noastre ascunse decat insusirile lor....
Mare grija frate, cauta sa vezi distinctia dintre tine si copil, nu doar asemanarile si imitatiile lui (care noua ne gadila placut narcisismul). Mai ales daca il iubesti!
Doamne ajuta!

Cum pregatesti un copil acasa pentru viata de facultate si dupa? Este vorba de presiunea unui test, unui examen la facultate sau vietii in general. Nu vad cum poti recrea aceasta presiune acasa, si cred ca un copil nu o sa fie pregatit sa se descurce in situatiile de stres maxim (in sesiune, sau intr-o sala de examen imensa cu 500 de persoane in ea) fara sa mearga la scoala.

[ioan67]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Cum pregatesti un copil acasa pentru viata de facultate si dupa? Este vorba de presiunea unui test, unui examen la facultate sau vietii in general. Nu vad cum poti recrea aceasta presiune acasa, si cred ca un copil nu o sa fie pregatit sa se descurce in situatiile de stres maxim (in sesiune, sau intr-o sala de examen imensa cu 500 de persoane in ea) fara sa mearga la scoala.

Asta una bucata. Dar mai e ceva, poate inca mai important: copilul are nevoie si de alti copii, de mediu social, nu doar de parinti si bunici. Un copil fara interactiune sistematica si dirijata spre finalitati educative si chiar spre joaca, e un copil trist...
Apoi, scoala nu e doar pentru examene. Ci pentru lungul examen al vietii care, vrem sau nu, implica si dimensiunea sociala.

[ioan67]

Ar mai fi un lucru: cine garanteaza pentru dezvoltarea acestor copii si pentru reusita lor de mai tarziu? Daca nu suntem siguri ca alternativa asta functioneaza, nu vom fi acuzati (de propria constiinta, mai intai) ca am facut un experiment pe propriul copil?

Apoi, din cate stiu, de pe urma acestor copii castiga (bani si nu doar) tot felul de oameni. Cu alte cuvinte, pentru ca vrem sa fim mai deosebiti, mai originali asa, decat altii, suntem dispusi sa cheltuim in relatii cu persoane "dinamice, deschise spre nou" ceea ce am fi cheltuit in sistemul traditional. Tot felul de activitati extrascolare carora, dupa nu stiu ce criterii si in baza caror studii serioase, li se acorda mai mult credit decat activitatilor clasice.
De fapt si cheltuielile sunt mai mari, pentru ca activitatile unui astfel de copil sunt mai costisitoare (deplasari, implicare in mai multe programe etc.).

Apoi, unul dintre parinti, cel putin, va trebui sa devina (co)pedagog al copilului. Dar se pricepe? Sunt toti parintii calificati sa asiste copilul in invatare? Si ce ne facem cu relatia dubla: suntem parinti sau educatori?... Confuzia poate afecta pe copil.

Se mai adauga un factor psihologic pe care n-are decat sa-l conteste cine voieste, ca el tot exista si se manifesta: Uneori, fobia sociala mascata a parintelui si/sau narcisismul sau raportat la semeni sunt de fapt factorii motivationali ascunsi care sustin astfel de alternative. Mai sunt si alte nemultumiri, frustrari, neimpliniri personale puse in carca copilului, tendinta spre clopotul de sticla si spre "copilul bibelou" etc.

Am comentat problema asta si mi-am exprimat opinia subliniind cateva argumente impotriva (sunt si unele pro, desigur, dar ele fac parte din vraja seducatoare si oricum balanta deciziei nu inclina in favoarea lor decat daca le dam o greutate artificiala) intrucat ma aflu in cunostinta de cauza.
Anume, noi am vrut sa facem asta cu Tudor, avind in vedere ca nu se poate ocupa suficient de sah si de violoncel, unde are o dotatie evident peste medie. Desi are putin timp de studiu, din pricina scolii si a altor probleme, ramane printre cei mai buni din tara, dovedit constant in ultimii ani.
Ca urmare, inainte sa luam o hotarare, ne-am consultat cu cativa parinti care au intrat deja in programul scoala-acasa, precum si cu unii dintre colegii din scoala normala si cu parintii copiilor scolarizati in invatamantul general, de masa.
Concluzia a fost ca riscam sa avem un copil cu cerinte speciale ("copil cu CES", asa cum sunt cei studiati in defectologie), peste cele pe care deja le are, iar asta ni s-a parut prea mult. Am ales sa-l lasam pe Tudor sa creasca intre egali, iar nu acasa cu babacii, oricat de mult ne-ar fi placut asta. Nu suntem atat de anxiosi si de sociofobi incat sa credem ca ne moare printisorul sau ca isi rateaza cariera (ce-i aia, de fapt, dincolo de un slogan invechit?) si mantuirea. Il sprijinim firesc, acolo unde are probleme scolare, de integrare sau de alta natura iar in rest avem incredere in potentialul adaptativ al copilului, in ceilalti copii, in educatori (asa pregatiti precar cum sunt unii, dar nu-i nimic - suplinim noi) si nu in ultimul rand in Bunul Dumnezeu.
Deocamdata singura problema serioasa cu care se confrunta copilul este lipsa timpului de joaca, el neavind mai mult de 2 ore in medie pe zi pentru joaca. Dar compensam acasa, unde facem tot felul de activitati placute si il invatam sa se relaxeze activ.

In fine, problema ramane deschisa, desigur. Ar merita discutate multe alte aspecte si foarte in amanunt. Dar eu insist mereu ca inovatiile in materie de educatie/pedagogie risca sa devina experimente cu totul incerte la care ii supunem pe micii oameni. Nu stiu daca avem dreptul sa facem asta, nu stiu daca e bine pentru ei, mai intai.
Ramane de vazut!

P.S.
Mi-ar placea sa aud argumentele, la amanunt, din categoria pro.
Dar foarte la amanunt, adica cu precizari limpezi referitoare la nevoile concrete ale unui copil si la dezvoltarea lui psiho-sociala si nu numai. As vrea sa stiu, in mod onest, clar formulat, si ce castiga parintii din alternativa asta. Daca nu putem spune care e castigul nostru, limpede/concret, inseamna ori ca nu ne dam seama ce facem ori ca nu suntem onesti.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ioan67

Asta una bucata. Dar mai e ceva, poate inca mai important: copilul are nevoie si de alti copii, de mediu social, nu doar de parinti si bunici. Un copil fara interactiune sistematica si dirijata spre finalitati educative si chiar spre joaca, e un copil trist...
Apoi, scoala nu e doar pentru examene. Ci pentru lungul examen al vietii care, vrem sau nu, implica si dimensiunea sociala.

Socializarea e cea mai importantă, atît pentru copii cît și pentru părinții lor.

Un copil dintr-un oraș mare are acces la diverse medii în care se poate întîlni cu cei de vîrsta lui, pe lîngă parcuri și vizite. Anume cluburi de tot felul, centre culturale și altele asemenea.

Un elev care studiază acasă nu e închis în apartament, doar că aceia care nu practică ȘA au impresia că părinții vor să-l izoleze în clopotul de sticlă. Poate că sînt și asemenea părinți, dar sper că foarte puțini.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Cum pregatesti un copil acasa pentru viata de facultate si dupa? Este vorba de presiunea unui test, unui examen la facultate sau vietii in general. Nu vad cum poti recrea aceasta presiune acasa, si cred ca un copil nu o sa fie pregatit sa se descurce in situatiile de stres maxim (in sesiune, sau intr-o sala de examen imensa cu 500 de persoane in ea) fara sa mearga la scoala.

Depinde de fiecare. Dacă voi adopta sistemul ȘA, voi încerca să-i obișnuiesc pe cei mici să se detașeze de stresul examenelor, de emoțiile puternice care te fac să nu te mai concentrezi și să nu mai ai randament în timpul testelor. Voi face tot posibilul ca ei să participe la evaluările naționale și chiar la olimpiade, după cum și alți părinți au reușit cu ai lor, am exemple.

[Florin-Ionut]

Cîteva avantaje ale ȘA:

- îi oferi șansa de a avea o copilărie lipsită de teme zilnice pentru acasă și de lecții lungi și greoaie de memorat pentru a doua zi
- în schimb îi alegi materiale de studiu de calitate, pentru cultura generală
- ai timp mai mult să te axezi pe talentele lui și încerci să le dezvolți, ajutat de profesori din domeniu
- nu ești obligat zilnic să trezești toată familia dis-de-dimineață
- nu ești obligat să angajezi o ”bonă” sau pe bunici ca să-i ia de la școală la amiază
- nu ești obligat să-i lași la after school
- nu ai manuale alternative care se tot schimbă. Poți opta cu succes pentru cele de acum 30 de ani: http://manualul.info/
- nu te confrunți cu lipsa manualelor, de exemplu taică-meu care e învățător nu a primit nici în ziua de azi manuale de-a III-a și acuși e gata semestrul

Dezavantaje ale ȘA:

- instituțiile acreditate, cu programă solidă și teste online, cu profesori care urmăresc copilul presupun studiul în limba respectivă
- acestea sînt cele mai scumpe. De exemplu Oxford HS costă cam 1000 de lei pe lună...
- te obligă să înveți cultura lor: limba, istoria, geografia, litaratura, tradiții, tot
- cele ieftine, de genul 300$ pe tot anul, nu sînt acreditate internațional
- dacă vrei la un moment dat să înscrii copilul în învățămîntul românesc, acesta va avea de echivalat o mulțime de obiecte în timp scurt
- sînt șanse să piardă cîțiva ani dacă nu i se recunosc toți anii de studiu acasă
- dacă mama e obligată să reia serviciul din motive financiare, atunci încearcă să-l înscrii la stat, POATE reușești.
- sînt atîtea cupluri care divorțează. Ce fac atunci copiii școliți acasă?

Discuția va continua cînd va fi vreme...