MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Iorest]

.............................

Uneori trebuie sa invatam sa fim muti, surzi si orbi. Asa, in liniste, ne putem regasi pe noi, insine. Nu conteaza prea mult daca suntem in lume sau in manastire, mai ales in zilele noastre. Important este sa mentinem legatura cu Dumnezeu, o legatura stransa. Nici zidurile, nici haina monahala nu ne mantuiesc, ci doar mila lui Dumnezeu unita cu dorinta noastra de a face voia sa fie in manastire, fie in mijlocul multimii.

Daca suntem in lume si evitam locurile de pierzanie si citim si ne rugam ca la manastire fara a face valva din asta, nu e bine oare? Daca mergem la manastire si consideram ca am facut cine stie ce sacrificiu, oare nu ne e spre paguba? Daca ajunsi acolo incepem sa judecam pacatele altora cum mai e? Caci si acolo sunt tot oameni cu ispite. Iar, daca megem la manastire si ne asumam conditia de monahi, fireste ca acest lucru e spre slava lui Dumnezeu si spre folosul nostru.

[AlinB]

În prealabil postat de antoniap

Daca ajunsi acolo incepem sa judecam pacatele altora cum mai e?

Pai ar trebui sa stii ca esti campioana la asta si justificari ai pe masura.
Ca sa nu mai vorbim ca multe sunt inventate.

[Iorest]

În prealabil postat de antoniap

Uneori trebuie sa invatam sa fim muti, surzi si orbi. Asa, in liniste, ne putem regasi pe noi, insine. Nu conteaza prea mult daca suntem in lume sau in manastire, mai ales in zilele noastre. Important este sa mentinem legatura cu Dumnezeu, o legatura stransa. Nici zidurile, nici haina monahala nu ne mantuiesc, ci doar mila lui Dumnezeu unita cu dorinta noastra de a face voia sa fie in manastire, fie in mijlocul multimii.

Daca suntem in lume si evitam locurile de pierzanie si citim si ne rugam ca la manastire fara a face valva din asta, nu e bine oare? Daca mergem la manastire si consideram ca am facut cine stie ce sacrificiu, oare nu ne e spre paguba? Daca ajunsi acolo incepem sa judecam pacatele altora cum mai e? Caci si acolo sunt tot oameni cu ispite. Iar, daca megem la manastire si ne asumam conditia de monahi, fireste ca acest lucru e spre slava lui Dumnezeu si spre folosul nostru.

Mi-ai adus aminte de o apoftegmă din Patericul Atonit citez :

„Cu mulţi ani în urmă, ieromonahul Matei trăia într-o cameră mică, unde se ruga neîncetat, lângă locul unde sunt păstrate oasele părinţilor decedaţi de la Schitul Sfânta Ana. Într-o zi, a auzit un zgomot în gropniţă. El a deschis uşa şi a văzut nişte tineri frumoşi, care cărau de acolo oase şi le duceau în altă parte. Alţii aduceau oase şi le puneau în osuar. Părintele Matei se întreba mirat, dar mirarea lui a fost rezolvată de unul dintre acei tineri încântători:
– De ce eşti uimit, părinte Matei? a întrebat el. Suntem îngerii lui Dumnezeu, şi Maica Domnului ne-a poruncit să facem ceea ce vezi.
Apoi a continuat:
– Noi mutăm aici oasele acelor oameni a căror minţi au fost permanent la Muntele Athos şi dorinţa lor a fost ca să-şi sfârşească zilele aici, dar nu s-a întâmplat aşa. Noi aşezăm oasele lor aici, ca să învie în acest loc la a doua venire a lui Hristos.
Iar celelalte oase, pe care vezi că le mutăm de aici în lume, sunt oasele călugărilor care au fost numai cu trupul aici, iar cu mintea lor în lume. Ei au dorit să fie în legătură cu rudele şi cu ceilalţi oameni din lume. În ziua Judecăţii ei nu vor învia pe Sfântul Munte, ci în lume”.

sursa Patericul Atonit , capitolul 30 despre Cuget și Gânduri

http://www.pateric.ro/capitolul-xxx-...et-si-ganduri/