Păcatul susținut de Presedinte !

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Ei afirma ca sunt un procent oarecare din populatie si ca se nasc asa. Neadevarat, in Grecia Antica aproape toti barbatii erau bisexuali, era obisnuita si pedofilia. La fel, in multe civilizatii (America precolumbiana, de exemplu) se practica homosexualitatea pe scara larga. Deci este vorba de mentalitate...

Şi totuşi unii respingeau această mentalitate. Dar să fie vorba doar despre influenţa grupului cultural dominant?
Se pare că de fapt este mereu o "combinare" personală de 3 mari factori: ereditatea, mediul, educaţia instituţionalizată. Jocul celor 3 variabile este imprevizibil în cazul fiecărui om. Uneori e decisiv mediul familial, alteori influenţa unui dascăl, alteori bagajul genetic. Greu de spus...
Mai există şi un al patrulea factor, deloc neglijabil. L-am întâlnit în filmul acela rusesc, "Preotul". Acolo vedem că, în ciuda unei familii evreieşti tradiţionale, mica "gâză" este receptivă la Cuvântul lui Dumnezeu şi se hotărăste să devină creştină, împotriva insistenţelor familiei. Sunt, deci, în total 4 factori mari care influenţează devenirea unui om.
Probabil că la fel stau lucrurile şi cu homosexualii. Nu ştim care este, de fapt, "ecuaţia" lor, a fiecăruia în parte. Eu am cunoscut mai mulţi şi am descoperit că au poveşti de viaţă destul de diferite. Nu merge, aşadar, să tragem în grabă o concluzie generală, doar ca să scăpăm de stresul unei probleme delicate.

În prealabil postat de catalin2

Homosexualitatea fiind considerata ceva normal, homosexualii le spun celorlalti ca macar ar trebui sa incerce, sa vada daca e gay sau nu. La tineri poate prinde bine aceasta idee.

Unele lucruri e bine să nu fie încercate niciodată. Dacă ar fi ţinut cont de asta, probabil că însăşi Eva s-ar fi abţinut să muşte din măr.
Dar dacă unii sunt tentaţi să dea curs invitaţiei de a încerca experienţa homosexuală, asta ţine de multe variabile: presiunea grupului şi teama de a fi exclus din grup, sugestibilitatea mai ridicată a unora, dileme privind identitatea personală, un gust prea ridicat al riscului, impulsivitate etc. Şi o educaţie cu totul precară, desigur.

În prealabil postat de catalin2

Aici e o descriere a acestui personaj: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...ponsabil-pent/

În general descrierile de acest gen conţin numeroase exagerări. Portretul făcut lui Kinsey este prea întunecat pentru a fi demn de crezare. Există o regulă, Cătălin, potrivit căreia pentru a cunoaşte un om trebuie să accepţi din start că el nu e niciodată atât de rău cum îţi pare şi nici atât de bun.
Eu nu îl cunosc pe Kinsey, nu m-a interesat în mod special problema sexologiei şi, chiar dacă l-oi fi întâlnit pomenit pe la cursuri, nu i-am reţinut numele. Ar trebui să studiez cu atenţie măcar o lucrare de-a lui că să îmi fac o opinie.
Totuşi, nu pot să nu sesizez ridicolul unui argument adus împotriva lui: anume, că pentru a studia comportamentul sexual al copiilor, autorul a trebuit să-i molesteze...
Ei bine, am studiat şi eu comportamentul sexual al copiilor. Avînd 4 copii, mi-a atras atenţia conduita lor genitală (hai să nu-i spun chiar sexuală). Ei bine, metoda mea de studiu nu a fost molestarea, ci ...observaţia. Când vei avea un copil, poţi şi tu, dacă doreşti, să observi cu ochiul liber cum se raportează copilul la organele genitale şi să constaţi ce reacţii emoţionale are. Nu ştiu dacă e vorba, propriuzis de masturbaţie, însă e cert că descoperirea genitalităţii îi face plăcere copilului. Priveşte singur, când vei fi tată, şi trage concluziile direct din experienţă, fără să te laşi influenţat de vreo teorie sau alta.
Acum, nu sunt sigur că cercetătorii sexualităţii infantile nu au folosit şi alt emetode. E posibil ca ei să fi apelat chiar la metode mai puţin acceptabile etic şi chiar condamnabile. În orice caz, un lucru e cert şi se poate constata lesne: mulţi copii au comportamente erogene/sexuale foarte de timpuriu.
Pe de altă parte, lucrînd cu familii, mi s-au plâns destui părinţi de conduita masturbatorie a copiilor mici. Eu i-am sfătutit întotdeauna pe părinţii îngrijoraţi să nu dea atenţie comportamentului copilului şi să se centreze pe problemele majore din familie. Pe măsură ce familia se liniştea (scădeau conflictele dintre părinţi etc.), se retrăgea şi conduita masturbatorie a copilului. Aceasta e un fapt demult consemnat în psihologie: masturbaţia la copil este o cale de eliberare din stresul provocat de familia conflictuală.
În fine, mi se pare nepotrivit ca Kinsey să fie comparat cu Freud. Acesta din urmă nu era sexolog, ci psihanalist. El a luptat mult să arate oamenilor că sexualitatea poate deveni nevrotică şi că sensul dezvoltării este prin sublimarea instinctului sexual, iar nu prin erotizare excesivă. El propunea cultura în locul sexului, de pildă. Sau sportul sau munca creatoare. Citeşte, de pildă, "Introducere în psihanaliză. Psihopatologia vieţii cotidiene" şi vei vedea limpede că Freud e necunoscut publicului dar e criticat ca şi cum i-ar cunoaşte careva opera... O cunosc foarte puţini, de fapt.