Putem fi prieteni cu toată lumea?

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Krautrock

Toti cei ce sunt altfel decat el, crestinul, sunt aliatii necuratului.
Cu acestia nu poti fi prieten: ori noi, ori ei. Ori e alb, ori e negru.

Putem fi prieteni cu cei ce sunt altfel decat noi?
Cred ca se poate intr-un singur fel: renuntand sa mai credem ca cel ce nu e cu noi e impotriva noastra

Eu nu cred ca un om poate fi prieten cu toata lumea.
"Toata lumea" inseamna si oameni necunoscuti. Poti fi prieten cu un necunoscut?

Probabil ca ar trebui sa definim mai intai termenii.
Eu as imparti "toata lumea" in trei categorii:

1. Necunoscuti.
Oamenii astia nu ma cunosc, nu imi pot fi nici prieteni, nici dusmani.
Chiar si acesti oameni pot fi "aproapele" crestinului. De fapt, Isus, atunci cand foloseste pentru prima oara conceptul "aproapelui" se refera la un necunoscut aflat in nevoie.
2. Cunostinte/ amici/
Sunt oameni cu care te saluti insa despre care ai relativ putine informatii. Sau ai multe informatii dar stii ca nu poti avea incredere in ei. Sau principiile de viata difera semnificativ. Cu amicii iesi la o cafea, la un tenis, schimbi o vorba. Sau mai multe. Insa mereu porti o garda. Nu se deschizi, te protejezi. E o relatie colegiala, nu (mult) mai mult.
Desigur ca si acest om este "aproapele" crestinului. Crestinul este indemnat sa-si iubeasca chiar si dusmanii, oamenii de care este urat, dispretuit sau prigonit.
3. Prieteni apropiati.
Asta e un cerc select select. In general nu intra aici mai mult de trei/ sapte/ doisprezece oameni. In oamenii astia ai incredere. Esti legat afectiv de ei. Impartasiti multe principii comune. Cu ei lasi garda jos. Cu ei schimbi valori. Te vulnerabilizezi. Stii ca poti sa fii ranit dar ai incredere. Pe ei ii influentezi si te lasi influentat la un nivel profund.

Din punctul meu de vedere e aproape imposibil ca un ateu militant si un crestin practicant sa fie prieteni apropiati, in sensul descris mai devreme. Daca (ne)credinta este o componenta majora a personalitatii lor, pe acel segment nu pot avea comuniune, legatura e beteaga. Multimea trairilor vietii de credinta nu poate fi impartasita, multe principii de viata nu pot tranferate, sau daca sunt, e nociv pentru crestin.
De aceea spune Mantuitorul: "nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi". Macar ca noi folosim versetul in mod special in contextul casatoriei, nu acest aspect il vizeaza in primul rand pasajul din 2 Corinteni 6.

[Krautrock]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Eu nu cred ca un om poate fi prieten cu toata lumea.
"Toata lumea" inseamna si oameni necunoscuti. Poti fi prieten cu un necunoscut?

Bineinteles ca nu! Dar poti sa-l cunosti, iar atunci se schimba complet datele problemei.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Probabil ca ar trebui sa definim mai intai termenii.
Eu as imparti "toata lumea" in trei categorii:
.

Din moment ce orice necunoscut poate sa-ti devina cunoscut si din moment ce pe orice om pe care il cunosti putin poti ajunge sa il cunosti mai bine, n-are rost sa impartim lumea in categorii. De altfel problema pusa aici era daca avem voie sau nu sa ne imprietenim cu unii oameni. Cu alte cuvinte daca crestinismul ingaduie sa ne facem prieteni printre cei ce au alte pareri sau opinii decat crestinii. Raspunsul meu era bineinteles ca nu. De unde am dedus ca acest crestinism are o problema in ce priveste modul in care concepe relatiile dintre oameni deoarece imparte umanitatea in doua categorii: pe de o parte noi si pe de alta parte dusmanii nostri (sau cum le place unora sa spuna: oamenii lui Dumnezeu si oamenii Satanei). De aceea un crestin nu poate fi prieten cu un ateu, de exemplu, deoarece il considera pe acesta omul diavolului. Dupa cum spuneam in postarea anterioara, un crestin nu poate exista daca nu are un vrajmas, chiar si imaginar, intrucat pentru el insasi existenta are un caracter conflictual, fiind o lupta intre Dumnezeu si intruchiparea raului absolut al carui nume l-am pomenit deja de atatea ori incat m-am plictisit.

Iar acum sa trec la o problema direct legata de acest topic. De ce nu are voie un crestin sa aiba prieteni de alta credinta? Cu alte cuvinte de ce "jugul meu" e mai bun decat "jugul altuia"? Textul din capitolul 6 al Epistolei a doua catre Corinteni nu spune decat ca jugul lui Hristos e bun, iar celalalt e rau, fapt intarit si de opozitia neprihanire-faradelege, respectiv lumina-intuneric. Crestinul nu-si pune problema daca credinta sa e buna sau rea, adevarata sau falsa. Ea e pur si simplu buna. Crestinismul nu poate gresi, e imun la orice eroare. Pe un crestin nu poti sa-l intrebi ce anume ar putea sa-l convinga ca greseste, sau care sunt dovezile pe care daca i le-ai aduce ar renunta la convingerile sale. Un crestin nu poate fi convins prin nicio dovada ca credinta sa e gresita. Iar ceea ce spun in continuare e o simpla parere la care nu tin prea mult, dar care am impresia ca e adevarata. Crestinismul nu poate fi infirmat prin dovezi rationale, deoarece el nu se bazeaza pe dovezi rationale. Iar daca unui om ii aduci o dovada rationala ca nu are dreptate, iar el nu accepta dovezi rationale, desigur nu va accepta nici ca nu are dreptate sau ca greseste. Crestinul nu greseste niciodata decat daca renunta la a mai fi crestin. Raul insusi isi are sursa in comportamentul necrestinesc, deoarece daca urmezi linia crestinismului nu poti gresi si nu te poti insela. Iar de aici e o cale foarte scurta pana la a crede ca un individ care are alta credinta decat tine fie nu e capabil sa priceapa adevarata ta credinta, fie e un ticalos care vrea sa ii induca pe oameni in eroare cu o credinta falsa. Poti fi prieten cu cineva pe care il consideri idiot sau ticalos? Cred ca nu.

Eu unul nu ma consider crestin si prin urmare nu cred ca face bine la suflet sa ne ingradim libertatea de a ne alege prietenii in functie de criterii ideologice. Ticalosi exista peste tot. Oameni buni exista peste tot. Sau vreti sa spuneti ca nu e asa?

Poate ca imi veti reprosa faptul ca am atacat prea tare crestinismul, mai ales pe cel de nuanta ortodoxa. Insa au existat unele raspunsuri legate de aceasta problema a prieteniei care cred ca dezvaluie niste limitari majore ale ideologiei crestine ce pare prea sigura de faptul ca l-a apucat pe Dumnezeu de picior si astfel incearca sa dea sfaturi in legatura cu absolut orice. Ceea ce stim noi despre realitate reprezinta de-a dreptul o cantitate infima. Si cu toate acestea, in mod paradoxal, suntem cel mai siguri tocmai de acele lucruri pentru care avem cele mai putine dovezi.

Iar in incheiere, cred ca e aproape imposibil sa dam o reteta pentru a ne alege prietenii. In general oamenii isi aleg prietenii in functie de cum ii taie capul: dupa neam si rasa, dupa cati bani au in buzunar, dupa infatisarea fizica, dupa inteligenta sau lipsa acesteia si nu in ultimul rand in functie de cine se nimereste sa le iasa in cale. Intotdeauna a fost asa si nu cred ca va reusi cineva vreodata sa schimbe aceasta situatie. E bine asa? Nu e bine. Insa e de o mie de ori mai bine decat daca am avea cu totii mintea croita dupa acelasi calapod, iar lumea ar fi compusa dintr-o infinitate de figuri care se repeta. Nu as vrea sa traiesc intr-o lume in care toti ar gandi acelasi lucru, chiar daca aceasta lume ar avea stralucirea unui rai. As prefera precum personajul Ivan Turbinca sa ma duc la iad. Macar acolo au tabacioc, votchi si femei de toate felurile. O fi cam cald acolo, dar macar nu te apuca plictiseala.

[suslik]

În prealabil postat de Krautrock

Bineinteles ca nu! Dar poti sa-l cunosti, iar atunci se schimba complet datele problemei.



Din moment ce orice necunoscut poate sa-ti devina cunoscut si din moment ce pe orice om pe care il cunosti putin poti ajunge sa il cunosti mai bine, n-are rost sa impartim lumea in categorii. De altfel problema pusa aici era daca avem voie sau nu sa ne imprietenim cu unii oameni. Cu alte cuvinte daca crestinismul ingaduie sa ne facem prieteni printre cei ce au alte pareri sau opinii decat crestinii. Raspunsul meu era bineinteles ca nu. De unde am dedus ca acest crestinism are o problema in ce priveste modul in care concepe relatiile dintre oameni deoarece imparte umanitatea in doua categorii: pe de o parte noi si pe de alta parte dusmanii nostri (sau cum le place unora sa spuna: oamenii lui Dumnezeu si oamenii Satanei). De aceea un crestin nu poate fi prieten cu un ateu, de exemplu, deoarece il considera pe acesta omul diavolului. Dupa cum spuneam in postarea anterioara, un crestin nu poate exista daca nu are un vrajmas, chiar si imaginar, intrucat pentru el insasi existenta are un caracter conflictual, fiind o lupta intre Dumnezeu si intruchiparea raului absolut al carui nume l-am pomenit deja de atatea ori incat m-am plictisit.

Iar acum sa trec la o problema direct legata de acest topic. De ce nu are voie un crestin sa aiba prieteni de alta credinta? Cu alte cuvinte de ce "jugul meu" e mai bun decat "jugul altuia"? Textul din capitolul 6 al Epistolei a doua catre Corinteni nu spune decat ca jugul lui Hristos e bun, iar celalalt e rau, fapt intarit si de opozitia neprihanire-faradelege, respectiv lumina-intuneric. Crestinul nu-si pune problema daca credinta sa e buna sau rea, adevarata sau falsa. Ea e pur si simplu buna. Crestinismul nu poate gresi, e imun la orice eroare. Pe un crestin nu poti sa-l intrebi ce anume ar putea sa-l convinga ca greseste, sau care sunt dovezile pe care daca i le-ai aduce ar renunta la convingerile sale. Un crestin nu poate fi convins prin nicio dovada ca credinta sa e gresita. Iar ceea ce spun in continuare e o simpla parere la care nu tin prea mult, dar care am impresia ca e adevarata. Crestinismul nu poate fi infirmat prin dovezi rationale, deoarece el nu se bazeaza pe dovezi rationale. Iar daca unui om ii aduci o dovada rationala ca nu are dreptate, iar el nu accepta dovezi rationale, desigur nu va accepta nici ca nu are dreptate sau ca greseste. Crestinul nu greseste niciodata decat daca renunta la a mai fi crestin. Raul insusi isi are sursa in comportamentul necrestinesc, deoarece daca urmezi linia crestinismului nu poti gresi si nu te poti insela. Iar de aici e o cale foarte scurta pana la a crede ca un individ care are alta credinta decat tine fie nu e capabil sa priceapa adevarata ta credinta, fie e un ticalos care vrea sa ii induca pe oameni in eroare cu o credinta falsa. Poti fi prieten cu cineva pe care il consideri idiot sau ticalos? Cred ca nu.

Eu unul nu ma consider crestin si prin urmare nu cred ca face bine la suflet sa ne ingradim libertatea de a ne alege prietenii in functie de criterii ideologice. Ticalosi exista peste tot. Oameni buni exista peste tot. Sau vreti sa spuneti ca nu e asa?

Poate ca imi veti reprosa faptul ca am atacat prea tare crestinismul, mai ales pe cel de nuanta ortodoxa. Insa au existat unele raspunsuri legate de aceasta problema a prieteniei care cred ca dezvaluie niste limitari majore ale ideologiei crestine ce pare prea sigura de faptul ca l-a apucat pe Dumnezeu de picior si astfel incearca sa dea sfaturi in legatura cu absolut orice. Ceea ce stim noi despre realitate reprezinta de-a dreptul o cantitate infima. Si cu toate acestea, in mod paradoxal, suntem cel mai siguri tocmai de acele lucruri pentru care avem cele mai putine dovezi.

Iar in incheiere, cred ca e aproape imposibil sa dam o reteta pentru a ne alege prietenii. In general oamenii isi aleg prietenii in functie de cum ii taie capul: dupa neam si rasa, dupa cati bani au in buzunar, dupa infatisarea fizica, dupa inteligenta sau lipsa acesteia si nu in ultimul rand in functie de cine se nimereste sa le iasa in cale. Intotdeauna a fost asa si nu cred ca va reusi cineva vreodata sa schimbe aceasta situatie. E bine asa? Nu e bine. Insa e de o mie de ori mai bine decat daca am avea cu totii mintea croita dupa acelasi calapod, iar lumea ar fi compusa dintr-o infinitate de figuri care se repeta. Nu as vrea sa traiesc intr-o lume in care toti ar gandi acelasi lucru, chiar daca aceasta lume ar avea stralucirea unui rai. As prefera precum personajul Ivan Turbinca sa ma duc la iad. Macar acolo au tabacioc, votchi si femei de toate felurile. O fi cam cald acolo, dar macar nu te apuca plictiseala.

Splendid!

Va aprob intru totul!

[Yasmina]

cine beneficiaza de pe urma acestei prietenii cu toata lumea,mai bine spus cine are nevoie de asa ceva?
da,trebuie sa fi politicos si cuviincios cu toata lumea insa nu sluga celor care vor sa te foloseasca in dauna ta.

Mama s-a imprietenit cu o fosta colega de-a mea si de vreo 10 ani ii tot face servicii,pt ca mama nu este omul care sa te refuze.Nu-i convine si nu-i place insa nu iti poate spune nu- ceea ce este este foarte periculos pt tine insuti ca individ.
Cum fratele ei locuieste la tara si are vie,obisnuia in anii trecuti sa faca vin.
Fosta colega cica sa le faca ea un serviciu si sa le cumpere din vin, cu conditia sa-i fie carat la nas din Pietroasele,Buzau pana la Bucuresti,sect 3.
N-ar fi fost o problema o data de doua ori...numai ca asta se intampla de mai bine de 10 ani.
Anul asta surpriza, nu au mai facut vin ...dar maica-mea care sta prost de tot cu comunicarea ,nu a mentionat acest "mic amanunt" asa ca zilele astea pe ger ,fratele ei se ducea la piata batand drumurile pe jos pe la -2 grade sa-i cumpere vin unei individe care are masina personala si o situatie buna care-i permite sa-si cumpere vin din ce locatie doreste dansa.

Ca mama confunda prietenia cu magaria nici nu ma indoiesc...un singur lucru ma intreb,ce a facut din prietenie individa asta pt mama in acesti 10 ani?
Tot din prietenie,acum ceva ani mi-a imprumutat niste bani cu dobanda deci eu nu-i datorez nimic, bani cu dobanda gasesti oriunde.

[anne77]

Cum isi imagineaza cineva ca putem noi ca muritori de rand sa iubim neconditionat pe oricine, chiar si pe cei care ne gresesc, cand insusi Dumnezeu nu trece cu vederea faptele pacatosilor.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Nici intrebarea nu este simpla.

Florin - la care "toata lumea" te referi? La diversele religii si confesiuni, sau la oameni in general, lasand la o parte credinta, la oameni din diverse tari, sau de diverse feluri?

Si putem, in sensul daca este permis, sau daca ne simtim in stare/avem capacitatea?

Mihnea - citeste primele doua propozitii pe care le-ai scris in mesaj. Care este diferenta? Sa iubim aproapele, dar sa nu fim prieteni.
Pe urma scrii ceva referitor la Domnul, care ma lamureste putin.
Spui ca Iisus a avut cativa prieteni, dar ne iubeste pe toti.
Inseamna ca te referi la prieten in sensul de persoane cunoscute, mai apropiate sufleteste.
O nelamurire acum: Lazar a fost prieten. Apostolii au fost si ei prietenii Lui? Sau doar discipoli?
Pentru ca se mai poate interpreta si asa - toti cei care L-au iubit si urmat intru credinta au fost prietenii Lui. Deci milioane.
Si este o prietenie adevarata, cu sacrificii.

Acum eu spun asa - Iisus ne-a invatat sa iubim aproapele, chiar mai mult decat pe noi insine. Ne-a invatat sa iubim si pe dusmani, pe cei ce ne fac rau. Partea asta este foarte grea, intr-adevar. Nu stiu cine poate iubi pe cel care ii face rau.

Acum depinde si ce intelege fiecare prin aceasta iubire de aproape. Prietenia este ceva foarte profund, delicat.
Se mai confunda cu relatia de intelegere reciproca, convietuire in pace etc.

Eu zic ca este permis si se poate. Nu pot sa intru in detaliu pana nu stiu exact la ce se refera intrebarea.

Este un hotar foarte bine delimitat si fin intre a iubi dusmanii si a-i avea de prieteni!
Domnul nu ne-a cerut sa ii avem de prieteni ci sa-i iubim ca pe noi insine,cu intelesul de a nu le face rau,de a nu le cauta razbunarea si a-i ura ori de cate ori avem ocazia.
Un inteles de genul"chiar daca ai ocazia sa fi mizerabil cu acest om execrabil,fi politicos ,fi mai bun decat a fost el cu tine!"

[Florinvs]

aici pot fi mai multe situatii concrete!

-Cu colegii de serviciu

Tinand cont ca un om petrece o parte destul de insemnata a timpului la serviciu (8, 12 sau chiar mai multe ore pe zi), evident ca trebuie pastrate relatii amicale, de conlucrare pe probleme de serviciu, cu toti colegii si colegele de munca!
In acest sens, trebuie evitata barfa, raspandirea unor zvonuri ori vorbirea de rau a colegilor de serviciu, atat din cauza ca asa este omeneste si frumos, dar si din cauza faptului ca mai ales la serviciu, o barfa raspandita poate face un mare rau unui coleg/colege de serviciu.


-Cu vecinii de bloc (pentru cei care locuiesc la bloc) ori cu vecinii de cartier (pentru cei care locuiesc la casa)

Tinand cont ca, mai ales pentru cei care locuiesc la bloc, de multe ori- in cazul unui accident ori situatie de criza (inundatie in apartament, etc) , tot vecinul de bloc este mai aproape si poate interveni si ajuta cel mai repede, si tinand cont de regulile de buna convietuire , trebuie avuta o atitudine cetateneasca, de colaborare si ajutor reciproc, de comportament civilizat, cu vecinii de bloc.
Aceasta conlucrare trebuie sa se manifeste inclusiv pe partea de exploadare corecta si intretinere/reparatii a instalatiilor comune a blocului (sanitare, electrice, termice, lift acolo unde exista, etc).
Din pacate in Romania astazi de multe ori vecinii de bloc nu comunica intre ei, nu conlucreaza, ba mai mult de multe ori au atitudini absurde, obtuze, de dezinteres (in multe cazuri de exemplul vecinul de la ultimul etaj nu vrea sa puna bani daca se sparge o teava la subsol, iar vecinul de la parter nu vrea sa puna bani pentru reparatia acoperisului, etc).

Si ca un exemplul pozitiv- in blocul unde locuiesc, majoritatea vecinilor erau (pana in urma cu cativa ani) pensionari, care locuiau in bloc de peste 30 de ani si ca atare se cunoasteau foarte bine si se respectau!
Majoritatea din ei lucrasera pe vremea lui nea Nicu (pe la IAS, pe la ICSM, pe la ICIL, pe la IRE, etc), si fiind majoritatea pensionari, vara nu exista seara sa nu se intalneasca aproape toti la banca langa bloc, sa discute (despre politica, fotbal, istorie, etc), sa joace ore in sir table, sa mai serveasca impreuna un sprit, sa citeasca presa, sa discute despre o emisiune de dezbatere politica vazuta la tv (era in mare voga atunci emisiunea Marius Tuca show), daca se defecta ceva in instalatiile comune a blocului sa cheme meserias si sa repare, etc!

Este adevarat ca mai exista si barfa- dar de asta se ocupau de obicei cateva femei din bloc, barbatii avand alte preocupari.


-Cu prietenii si cunostiintele

Inevitabil, un om cat traieste si munceste, inevitabil isi face mai multe cunostiinte si prieteni, intrand in contact in diverse medii cu alti oameni!
Aici este foarte important a alege prieteni de calitate, adica oameni care sa fie oameni in adevaratul inteles a cuvântului, si nu indivizi care se prefac doar a fi prieteni cu cineva, pentru obtinerea unor avantaje materiale.

Iar in momentul in care se ajunge a aveea prieteni de familie foarte apropiati, a face vizite reciproce, a petrece doua sau mai multe familii timpul liber impreuna, a merge in excursii impreuna, etc, trebuie foarte mare atentie ca acesti prieteni de familie sa fie oameni cu o inalta tinuta morala.

Asta deoarece din pacate au fost multe cazuri când familii s-au destramat ori cupluri s-au despartit, datorita unor intrigi sau sfaturi ale unor asa-zisi prieteni de familie!

Iar ca si barbat (legat de ce a spus si colega de forum Yasmina), nu vad nimic rau in a iesi vara la terasa cu un prieten la o bere ori a merge cu mai multi prieteni la un meci de fotbal sau la un biliard de exemplul!

Cu jocurile de noroc evident ca nu sunt de acord, acestea reprezentând un viciu periculos. Totusi nu consider jocuri de noroc periculoase daca din când in când mai faci un bilet la loto 6 din 49 (cu conditia sa nu devina obisnuinta) sau cum era pe vremea lui nea Nicu când mai luai cate un loz in plic.

Cu barurile de streapteas evident ca nu sunt de acord, iar cine simte nevoia sa se duca in asemenea locuri are anumite tulburari de natura patologica.

De asemenea, in momentul in care, ca si barbat, iesi cu prietenii la o bere, la un fotbal, la un biliard, trebuie evitate toate situatiile care pot duce la altercatii, batai, scandaluri sau comiterea unor fapte antisociale (de tulburare a ordinii si linistii publice, de agresiuni) sau infractionale.

[Florinvs]

-Cu prietenii din copilarie

Este foarte frumos, atunci când oameni care au copilarit impreuna, au pastrat legatura si relatia de prieteni si atunci când au deveni adulti!
Din fericire am si prieteni de acest fel, pe care practic i cunosc de când s-au nascut, si cu care am ramas prieten si in ziua de azi! SUnt oameni de mare caracter si tinuta morala!
De altfel nasul de cununie l-am ales tot dintre ei.

Este adevarat ca in anii 80- 90, când nu exista aceasta imensa tentatie a tehnologiei (Facebook, tablete, smartphonuri, jocuri pe calculator, etc), copii si adolescentii petreceau mult mai mult timp jucandu-se impreuna, prin activitati in aer liber (de baza atunci fiind bicicleta, fotbalul, jocurile in aer liber, etc) si in acest fel se sudau relatii de prietenie mult mai apropiate, mai sincere.


-Cu fostii colegi din armata

Pe vremea când stagiul militar era obligatoriu, in timpul stagiului militar se sudau de multe ori prietenii intre soldati, care ramaneau si peste ani!
Tata a avut un coleg de armata (când a facut stagiul militar pe santierul de constructie a hidrocentralei Sadu, in 1953), cu care si peste ani a ramas prieten foarte bun, care apoi i-a devenit si cumatru.