PACATUL - Lucrare a lui Dumnezeu

[cristiboss56]

În prealabil postat de OmuBun

Pana la urma poate ca totul se rezuma la soarta de fapt! Suntem sortiti sa ducem o anumita cruce, desi... Doamne, de cate ori nu ne rugam sa ne fie usurata, si de cate ori Dumnezeu ne mai ia din povara, iar noi, drept rasplata, incepem sa ne credem mici dumnezei!...
Pentru cel cu constiinta, pacatul ar trebui sa-l desavarseasca pe el ca om. Partea proasta este ca daca o tii intr-una pe cararea cea dreapta, ajungi sa mergi mecanic, ca un bezmetic, fiind obsedat de pericole, nu de Dumnezeu-Tatal, care oricum te vegheaza, iar fara el, oricat te-ai feri, tot cu oistea-n gard dai!!!

- Părinte, căderea într-un păcat se poate face şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu?
- Nu, este greu să spunem că Dumnezeu îngăduie să păcătuim. Dumnezeu niciodată nu îngăduie să păcătuim. Noi facem îngăduinţe, iar apoi vine diavolul şi ne ispiteşte. Când, de pildă, mă mândresc, atunci alung Harul dumnezeiesc, pleacă îngerul meu păzitor, vine celălalt... înger, diavolul, şi-mi sparg capul. Aceasta este îngăduinţa mea, iar nu a lui Dumnezeu.
- Părinte, atunci când am căzut, este bine să spunem: „Ispititorul m-a îmbrâncit?”
- De multe ori aud şi eu pe unii oameni spunând că diavolul este de vină atunci când ei se chinuiesc, în timp ce ei sunt vinovaţi pentru că nu înfruntă corect lucrurile. Apoi ispititorul, ispititor este. Ne poate împiedica de la rău? El îşi face treaba lui. Să nu-l încărcăm pe ispititor chiar cu toate. Odată, un ucenic care trăia la o colibă cu stareţul lui, când a rămas pentru puţin timp singur, a luat un ou, l-a pus pe o cheie – era dintre acele chei mari şi vechi, a aprins o lumânare şi a pus-o sub cheie ca să coacă oul. Stareţul intră pe neaşteptate şi-l vede. „Ce faci acolo?” îl întreabă. „Părinte, diavolul m-a pus să coc oul pe cheie”, îi răspunde ucenicul său. Atunci se auzi o voce sălbatică: „Măiestria aceasta nici eu nu am ştiut-o. De la el am învăţat-o!” De multe ori diavolul doarme, iar noi îl provocăm.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, IV, Editura Evanghelismos, p.132-133)