Ascetism modern

[Seraphim7]

În prealabil postat de gpalama

Vrei atasament? Ai nevoie de o comunitate din care sa faci parte in Dumnezeu? In care sa impartasesti cele dupa Hristos?
Poate o biserica puternic inchegata cu o comunitate puternica, cu un preot extrem de bine induhovnicit. Sunt multi din acestia, care te pot invata multe duhovniceste, exact pe masura ta.


Sau cu adevarat vrei ISIHIE si insingurare dupa Dumnezeu si lucrare mare a Harului? Pentru ca este o cu totul alta cale, in care esti efectiv pe picioarele tale, doar cu Dumnezeu si ajutorul duhovnicului. Dar calea asta este a insingurarii sufletului, si trebuie sa vezi daca o poti duce.

Si eu sunt intr-o stare de cautare, oarecum o suspendare duhovniceasca maxima, caut o cale corecta dar nu o gasesc.

As vrea o directie dar nu se aliniaza lucrurile. Alta directie nu ma intereseaza, nu este pentru mine.

Nu știu dacă in mănăstire mai poți găsi isihasm,poate doar in schituri izolate sau pustnici ,însă noi fiind in lume si in confortul material al acesteia nu stiu dacă am face față intrarii bruste in mediul despre care vorbim așa inflacarat.Vezi tu,suntem buni la teorie,si poate ar fi bine sa rămânem la asta,fiindcă si aici ne putem desavarsi prin studiu si aprofundare,însă ai dreptate,uneori nu e de ajuns.Un gând ma tot duce la Athos,altul imi spune ca e de ajuns,manastirea sufletului din Parva.Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

[CristianR]

În prealabil postat de Seraphim7

Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

Viaţa de familie nu se gustă, ci se mănâncă până la moarte, dacă te apuci de ea. Este o cale la fel de binecuvântată ca şi călugăria, la fel de mântuitoare şi la fel de grea, dacă o iei în serios. Însă pe oricare cale apuci, dacă pui mâna pe plug nu mai priveşti înapoi, ci tot înainte, dacă vrei să intri în Împărăţie.

[DragosP]

Și dacă nu-mi place? Dacă e prea grea? Dacă dau de o muiere fiț oasă? Dacă eu mă plictisecs? A?
Așa, mai bine doar gust.

[Seraphim7]

În prealabil postat de DragosP

Și dacă nu-mi place? Dacă e prea grea? Dacă dau de o muiere fiț oasă? Dacă eu mă plictisecs? A?
Așa, mai bine doar gust.

Măcar eu nu sunt ipocrit.

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

Nu știu dacă in mănăstire mai poți găsi isihasm,poate doar in schituri izolate sau pustnici ,însă noi fiind in lume si in confortul material al acesteia nu stiu dacă am face față intrarii bruste in mediul despre care vorbim așa inflacarat.Vezi tu,suntem buni la teorie,si poate ar fi bine sa rămânem la asta,fiindcă si aici ne putem desavarsi prin studiu si aprofundare,însă ai dreptate,uneori nu e de ajuns.Un gând ma tot duce la Athos,altul imi spune ca e de ajuns,manastirea sufletului din Parva.Dar cel care pare cel mai logic e sa continui studiile teologice,sa gust din căsătorie si viata de familie,iar abia dupa ce dobândesc tot ce tînjesc să las totul.

Adica vrei sa-ti lasi nevasta cu copii mici eventual si cu burta la gura si sa te calugaresti si eventual sa primesti si laude pentru asta? :)

Ce folos sa stai izolat cu gândul la lume?In pustie mergi când nu mai vrei nimic de la lume.

Si de ce ai tanji dupa "pustie" cand de fapt inima ta este in lume?

"Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau."

Asta e de pe facebook? :)

[Seraphim7]

În prealabil postat de AlinB

Adica vrei sa-ti lasi nevasta cu copii mici eventual si cu burta la gura si sa te calugaresti si eventual sa primesti si laude pentru asta? :)



Si de ce ai tanji dupa "pustie" cand de fapt inima ta este in lume?

"Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau."

Asta e de pe facebook? :)

Da,ca sa fiu sincer asta voiam.Da ce apostolii nu au fost laudati de Iisus când si-au lăsat femeile?
Nu,e de pe vremea lui Hi5.

[Seraphim7]

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

Cine stă să traseze fel și fel de versiuni și scenarii până să se hotărască spre monahism nu prea e de mănăstire, eventual va sfârși prin a fi convins de alții că monahismul e depășit, sau că el personal are vreo problemă internalizată fără să se mai apropie măcar de ucenicie, dracul e mare filosof și așa pe calea argumentelor poate justifica orice la nivelul minții.

Dacă primii călugări stăteau să tot facă filosofia monahismului și să găsească opreliști, azi nu am mai fi vorbit despre acest mod autentic de trăire, dar din fericire monahismul e ținut de Hristos nu de raționalismul apuseano-protestant de care s-au copleșit și ortodocșii de când au încercat să preia raționamentul apusean în teologie.

Dacă regula era că monahismul se face în lume, nu s-ar mai fi retras atâția în chinovii până și episcopii mare parte dintre ei se sfătuiau tot cu monahii din mănăstire, nu cu duhovnicii de mir.

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,

Foarte bine, exact despre asta e vorba :)

doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

Bine constientizat :)

Adevarul e ca nu ti-ai gasit inca locul.
Ai crescut din pacate sub doua culturi diferite, opuse chiar si fiecare din ele isi cere partea.

Categoric n-ai sa te calugaresti prea curand si probabil foarte satisfacut de casatorie nici nu ai sa fii pana nu ti se linistesc apele.

[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

Cu tot respectul pentru majoritatea opiniilor formulate,dar mi se pare ca multe pareri sunt competente doar la nivel ideologic,iar dacă le implicam in realitate nu vor concorda cu aceasta.A discerne o vocație de un refugiu,asta incerc eu sa fac,doar ca in acest proces intra autocunoasterea care implica tot bagajul oferit de natură,societate si alegerile personale.Bineînțeles ,una e tanjirea după ceva alta e starea de fapt.Eu tînjesc dupa ceva care poate avea similitudini cu ceea ce s-a discutat aici,dar realitatea acestor certitudini e cu siguranță eronată,dat fiind faptul că realitatea obiectivă e percepută diferit de fiecare,însă ideologic putem ca cădea fiecare de acord cu anumite sisteme de gândire sau abordare,iar eu tocmai de această capcană vreau sa ma feresc.

În astfel de situaţii, cred că puţină practică nu strică, Seraphim. Aceasta te poate feri de conflictul dintre sufletul tău şi diverse ideologii care îţi par supărătoare. Şi mai are şi rolul de lămurire.
Care să fie practica?
Mai întâi practica rugăciunii. Fie că este cea de obşte, prin participarea la slujbe, fie că este o pravilă personală, fie şi minimală.
Lucrarea rugăciunii este un bun învăţător. Aduce şi oleacă de linişte, cel puţin... Bănuiesc că ştii asta atât din lecturi cât şi din experienţă.
Îţi este imposibil să pui un pic de rânduială în care să intre rugăciunea? Ai o rezistenţă aşa mare faţă de rugăciune?
Întreb, spre clarificare.