Teologia negativa ortodoxa de sorginte budista?

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Spunem aproape acelasi lucru, desigur ca Duhul Sfant continua lucrarea in Biserica, altfel ar fi o "biserica" moarta. Doar ca eu cred ca nu ai inteles ca eu am scris despre invatatura revelata, adevarurile de credinta. Adica cele ce stau la baza Crezului si catehismului. Nu s-a mai adaugat nimic fata de ceea ce a spus Iisus (si apoi Sfintii Apostoli).

Am înţeles, Cătălin, sigur că am înţeles din capul locului.
Atâta doar că dăm o accepţiune diferită termenului de "învăţătură". Eu nu o reduc la formulările de credinţă, acestea fiind cel mult nucleul sau programul Învăţăturii în măsura în care acesta poate fi formulat în cuvinte omeneşti.
Învăţătura sau cunoaşterea lui Dumnezeu depăşeşte cu mult ceea ce a fost formulat în Crez.
Adeseori învăţătura nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Iar formulările dogmatice rămân doar un reper, spre a nu rătăci prea mult în viaţa de credinţă.

Frica lui Dumnezeu e cea mai bună învăţătură, e busola care îl ţine pe credincios cel mai aproape de Taina Iubirii dintre Dumnezeu şi om. Cine are frica lui Dumnezeu nu mai rătăceşte Calea, fie şi neştiind formulările de credinţă.
Dacă toată învăţătura revelată ar pieri, prin cine ştie ce cataclism curios, sunt sigur că oamenii cu frica lui Dumnezeu ar reformula-o. Aceasta nu se dobândeşte prin învăţătura revelată (sunt doctori în revelaţii dar care n-au pic de frică de Dumnezeu şi nici strop de credinţă!), ci printr-o mişcare tainică a inimii sub mângâierea Harului.
Frica lui Dumnezeu, aşadar, e cel mai bun învăţător. Din ea odrăslesc toate celelalte bineplăcute Domnului, dacă omul voieşte să se dăruiască Vieţii şi nu morţii.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Am înţeles, Cătălin, sigur că am înţeles din capul locului.
Atâta doar că dăm o accepţiune diferită termenului de "învăţătură". Eu nu o reduc la formulările de credinţă, acestea fiind cel mult nucleul sau programul Învăţăturii în măsura în care acesta poate fi formulat în cuvinte omeneşti.
Învăţătura sau cunoaşterea lui Dumnezeu depăşeşte cu mult ceea ce a fost formulat în Crez.
Adeseori învăţătura nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Iar formulările dogmatice rămân doar un reper, spre a nu rătăci prea mult în viaţa de credinţă.

Frica lui Dumnezeu e cea mai bună învăţătură, e busola care îl ţine pe credincios cel mai aproape de Taina Iubirii dintre Dumnezeu şi om. Cine are frica lui Dumnezeu nu mai rătăceşte Calea, fie şi neştiind formulările de credinţă.
Dacă toată învăţătura revelată ar pieri, prin cine ştie ce cataclism curios, sunt sigur că oamenii cu frica lui Dumnezeu ar reformula-o. Aceasta nu se dobândeşte prin învăţătura revelată (sunt doctori în revelaţii dar care n-au pic de frică de Dumnezeu şi nici strop de credinţă!), ci printr-o mişcare tainică a inimii sub mângâierea Harului.
Frica lui Dumnezeu, aşadar, e cel mai bun învăţător. Din ea odrăslesc toate celelalte bineplăcute Domnului, dacă omul voieşte să se dăruiască Vieţii şi nu morţii.

Nu poate exista un crestinism adogmatic (si ma refer la ortodoxie, pentru ca pietismul din protestantism este traire fara dogma, a fost insusit si de ecumenism). Invataturile revelate sunt cele din Sfanta Scriptura, dogmatica le-a explicat apoi si dezvoltat. Fara Crez nu exista credinta, nimeni nu a fost primit in Biserica doar pentru ca are trairi intense. Atat de importanta este invatatura incat erezia a fost considerata cel mai mare pacat. Pentru o singura prepozitie s-a despartit Biserica Ortodoxa de catolici ("din" in opozitie cu "prin").
Am mai dat articolul IPS Andrei Andreicut despre pietism, in comparatie cu invatatura ortodoxa: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Nu poate exista un crestinism adogmatic (si ma refer la ortodoxie, pentru ca pietismul din protestantism este traire fara dogma, a fost insusit si de ecumenism). Invataturile revelate sunt cele din Sfanta Scriptura, dogmatica le-a explicat apoi si dezvoltat. Fara Crez nu exista credinta, nimeni nu a fost primit in Biserica doar pentru ca are trairi intense. Atat de importanta este invatatura incat erezia a fost considerata cel mai mare pacat. Pentru o singura prepozitie s-a despartit Biserica Ortodoxa de catolici ("din" in opozitie cu "prin").
Am mai dat articolul IPS Andrei Andreicut despre pietism, in comparatie cu invatatura ortodoxa: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html

Vorbim despre lucruri complet diferite. Ca de obicei.
Problema e că, tot ca de obicei, nu pari să-ţi dai seama de asta. Inocenţa ta e adorabilă!...

[AlinB]

Inca o data o demonstratie superba cum orice chestiune poate fi redusa la protestantism, ecumenism, pietism, etc :)

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Vorbim despre lucruri complet diferite. Ca de obicei.
Problema e că, tot ca de obicei, nu pari să-ţi dai seama de asta. Inocenţa ta e adorabilă!...

Era evident de la inceput ca vorbim lucruri diferite, dar eu am fost diplomat, ca de obicei, si am cautat o cale de intelegere. Eu spun ca invatatura revelata s-a implinit odata cu Iisus si Sfintii Apostoli, tu spui ca ea continua. Eu ti-am dat si un articol cu explicatii amanuntite, daca vrei poti sa spui ce adevaruri au fost adaugate dupa. Am zis ca poate te referi la altceva si intelegem diferit termenii. Nu e vorba de cunoasterea lui Dumnezeu de fiecare in parte. E posibil sa te gandesti la revelatia naturala, adica la ce se poate vedea in natura, in creatie. Aici e specificata si aceasta revelatie: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...sca-69113.html
Am spus tot ce era de spus inca din primul mesaj, eu nu am de gand sa ma convertesc la pareri personale, diferite de ceea ce spune ortodoxia. Revelatia continua este, de exemplu, invocata de catolici pentru a argumenta adoptarea unor dogme noi (de exemplu adoptarea dogmei neprihanitei zamisliri a fost precedata de o viziune avuta de o fecioara).

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

... eu nu am de gand sa ma convertesc la pareri personale, diferite de ceea ce spune ortodoxia.

Accepţiunea ortodoxă a termenului Revelaţie şi Învăţătură nu e doar aceea pe care o pomeneşti tu. Foloseşti doar accepţiunea îngustă, până la epuizare mecanicistă şi formalistă.
Caută să îţi dai seama de asta, dacă vrei.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Accepţiunea ortodoxă a termenului Revelaţie şi Învăţătură nu e doar aceea pe care o pomeneşti tu. Foloseşti doar accepţiunea îngustă, până la epuizare mecanicistă şi formalistă.
Caută să îţi dai seama de asta, dacă vrei.

Atunci cand cineva face o serie de afirmatii isi expune propria parere. Nu mai e parere personala doar daca citeaza din invatatura, sfinti, etc. Pana acum tu ti-ai expus doar parerea personala, in timp ce eu am dat citatele din ceea ce spune invatatura ortodoxa (al doilea articol este din catehismul ortodox). Asadar, unde regasim ceea ce spui tu? Iar daca spui ca nu esti de acord cu ceea ce am afirmai si argumentat, care sunt acele noi invataturi care au fost revelate dupa perioada apostolica. Eu am dat un exemplu din catolicism, din ortodoxie nu cunosc si citatele spun ca nici nu exista. Daca tu le cunosti le poti enumera.

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Atunci cand cineva face o serie de afirmatii isi expune propria parere. Nu mai e parere personala doar daca citeaza din invatatura, sfinti, etc. Pana acum tu ti-ai expus doar parerea personala, in timp ce eu am dat citatele din ceea ce spune invatatura ortodoxa (al doilea articol este din catehismul ortodox). Asadar, unde regasim ceea ce spui tu? Iar daca spui ca nu esti de acord cu ceea ce am afirmai si argumentat, care sunt acele noi invataturi care au fost revelate dupa perioada apostolica. Eu am dat un exemplu din catolicism, din ortodoxie nu cunosc si citatele spun ca nici nu exista. Daca tu le cunosti le poti enumera.

Cătălin,
catehismul ortodox nu e unul, ci sunt mai multe! Uite, ca exemplu: eu am acasă trei (3) cărţi numite (sau care constituie la propriu) "catehism ortodox". Una e românească şi cred că pe aceea o ai şi tu - o carte mare, cu copertă roşie, din carton gros. Alta e franţuzească (ortodoxă), alta e grecească. Ei bine, în ciuda unor înţelesuri comune, află că între cele 3 cărţi de catehism sunt diferenţe semnificative, pe alocuri. N-aş zice că se contrazic, neapărat, însă accentele şi nuanţele din fiecare fac ca impactul asupra cititorului să aducă unele diferenţe de înţelegere şi trăire considerabile.
Verifică şi tu şi vei constata că aşa este. Deci nu îmi mai vorbi de un catehism ortodox, că sunt multe. Mai multe de 3, cât am eu acum la îndemână...

*
E bine ca omul să facă afirmaţii personale, fireşte. Că doar omul nu e o cutie goală şi bună de umplut cu afirmaţiile altora. Şi ce rost ar mai avea sufletul omului dacă s-ar purta ca o cutie în care să intre produsele altora?
Cât despre părerile personale... Ce altceva aştepţi, câtă vreme nu sunt tocmai Dumnezeu. Care o fi avut şi El nişte păreri, prin istorie... Nu crezi?
Dacă nu crezi, (re)ascultă cum proclamau Părinţii în/şi Duhul Sfânt: "Părutu-s-a nouă şi Duhului Sfânt".

Fără astfel de "păreri", Cătăline, nici nu am mai avea vreo credinţă vie, adică tainică....
Ci un cărţoi cu formule bune de hrănit mormintele şi păianjenii. Un fel de manual kgbist de ideologie marxist-lenininistă bună de călcat la dungă creierele deja bine spălate.

*
Cătălin, eu nu am nimic cu catehismul tău. Mai exact, nu am nimic împotrivă. Că doară şi eu citesc aceleaşi "învăţături" ca şi tine! Avem aceleaşi cărţi acasă, citim aceleaşi surse ortodoxe pe net, auzim (citim) aceleaşi pericope la slujbe, zicem acelaşi Crez. Slavă Domnului!
Dar ce încerc eu de ani buni să îţi semnalez (e drept că nici pe departe atât de bine ca Pelerinul, Mihailc, Delia etc.) este că învăţătura catehismului nu se termină cu lectura, ci abia începe! Tu te opreşti mereu acolo unde eu abia încep cu adevărat.... Fireşte, în acest caz, că nu ne înţelegem. De aici numeroase dispute şi supărări reciproce, din păcate...

Se ridică deci, mereu, problema crucială: ce facem când citim o carte de catehism? Ori când citim Scriptura ori scrierile Sfinţilor Părinţi care alcătuiesc, de pildă, Filocalia.

Din câte ne-ai arătat de-a lungul anilor, tu alegi să citeşti şi să ...citezi. Atât.
Crezînd, poate, că prin asta te arăţi smerit şi iubitor al dreptei credinţe. Fără a nega neapărat că eşti, poate, smerit şi iubitor eu însă îţi atrag mereu atenţia că faci prea puţin şi intervii nepotrivit. Căci nu este nici îndeajuns nici folositor să pui sub ochii unui confrate ceea ce el însuşi a citit în prealabil cel puţin la fel de bine şi de mult ca tine. Te opreşti astfel şi îl opreşti şi pe el. Din ce? Din travaliul gândului, al cugetării, al meditaţiei... Din zvâcul minţii şi al inimii care a vibrat la atingerea cuvântului Scripturii ori al textului catehetic.

Oare catehismul e dat pentru a vorbi noi permanent în citate din el? Aşa vezi tu o viaţă de comuniune creştină? Eu spun un citat din catehism, tu spui alt citat, apoi amândoi, cu încântare zicem, în cor, pe un al treilea!...:)
Zău, asta nu e viaţă de credinţă şi de împărtăşire... Asta e cel mult un mugure amuzant, oarecum, al ei. Să mă ierţi.