Rețete Mănăstirești de Sărbătoarea Nasterii Domnului

[cristiboss56]

Maica Ecaterina de la bucătăria Trapezei monahale a Catedralei Patriarhale din incinta Arhiepiscopiei Bucureștilor gândește, cât ai clipi, un meniu de Crăciun, pe cât de simplu, pe atât de gustos: ca aperitiv - salată de ton cu maioneză; felul principal - știucă umplută cu legume; iar desert turte - `scutecele Domnului. Și măicuțele de la Mănăstirea Pasărea vor avea pe masa de Crăciun pește.
Salată de ton cu maioneză
Ingrediente: 5 rădăcini de morcov, 2 rădăcini de pătrunjel, 1 rădăcină de țelină, 1 kg de cartofi, 250 grame de castraveți murați, un borcan de mazăre de 400 grame, ton din conservă. Pentru maioneză sunt necesare 6 ouă.
Legumele se fierb, iar după ce se răcesc, se curăță și se taie cuburi mici. Castraveții se curăță de coajă și se taie, de asemenea, cuburi. Mazărea se scurge de zeamă și se amestecă cu legumele, castraveții murați, tonul din conservă și maioneza. Se adaugă, după gust, sare și piper alb măcinat.
Maioneza - Se pun la fiert 3 ouă, iar după ce se răcesc se curăță de coajă. Gălbenușurile fierte se amestecă cu cele crude, se adaugă sare după gust și se continuă mixul, în timp ce uleiul se toarnă „în ploaie” treptat până când e gata maioneza. Dacă se întărește, se poate pune zeamă de la o lămâie și 1-2 linguri de muștar. Se opresc câteva linguri pentru ornat, apoi cealaltă parte se amestecă cu salata.
Știucă umplută cu legume
Ingrediente: 1 știucă potrivită, 2-3 cepe potrivite ca mărime, 2 morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel, mărar verde, boia de ardei dulce, piper alb măcinat.
Știuca se curăță, se spală și se depelează, începând de la cap, având grijă să nu se rupă pielea.
Legumele se taie rondele, se călesc și se pun la răcit. Carnea scoasă din pește se dezosează și se dă prin mașina de tocat odată cu legumele și usturoiul. Se adaugă sare după gust, piper, boia de ardei dulce, mărar tocat, 1-2 ouă, 2-3 linguri de griș. Se amestecă toate la un loc și se umple știuca, începând de la coadă la cap, inclusiv capul, apoi se coase și se pune la cuptor, într-o tavă căptușită cu hârtie de copt. Separat se face un sos din 250 ml vin alb, 150 ml apă, 1 lingură de zahăr, sare după gust, 250 ml suc de roșii sau 2-3 linguri pastă de tomate. Se omogenizează, se toarnă în tavă și se dă la cuptorul preîncălzit la 150 de grade, timp de 50-60 de minute. În timpul coacerii se mai stropește cu sos din când în când. Se poate servi atât cald, cât și rece, ca aperitiv sau fel de bază.
Scutecele Domnului
Ingrediente: 500 g făină, un pic de sare, apă cât cuprinde (125-150 ml).
Pentru sirop: miere de albine sau zahăr, apă (se stabilește cantitatea în funcție de preferință), esență de rom și de vanilie, coajă de portocală și de lămâie.
Pentru umplutură: 500 g nucă măcinată, zahăr pudră cu aromă de vanilie, coaja de la o lămâie și de la o portocală.
Din făină, apă și un pic de sare se face un aluat ca la pâine, dar nedopsit. Pe o planșetă se întind foi foarte subțiri care se coc pe plită sau pe o tavă teflonată. După ce se coc, se lasă la uscat între 24 și 48 de ore, apoi se umplu, de regulă, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului (deoarece acestea se servesc în ziua de Ajun). Din apă, zahăr/miere, esențele de rom și vanilie, coaja de lămâie, portocala, se face un sirop care se înfierbântă, apoi se umplu turtele cu zahăr vanilat, coaja de lămâie, portocală.
Se însiropează turtele și se pun pe un platou, apoi se presară amestecul de nucă și se procedează astfel până se umplu toate. Se acoperă cu folie și se dau la rece. Se servesc ca desert.
Crap umplut
Ingrediente: un crap de 2-3 kg, două fileuri de pește, 300 g nucă, 2 ouă, pătrunjel tocat.
Se amestecă bine carnea de pește (fileurile) cu nuca, ouăle și cu pătrunjelul. Se adaugă sare și se umple crapul cu această compoziție. Se unge o tavă cu ulei, se pun crapul și se bagă la cuptor pentru 30 de minute.
Sarmale cu carne în foi de varză
Pentru cei care pregătesc în gospodăriile lor și preparate din carne am cules dintre vestitele rețete tradiționale o rețetă de sarmale:
Ingrediente sarmale în foi de varză dulce: 1 kg carne tocată de porc; 110 grame orez; 3 frunze de dafin; 2 cepe; 100 g bulion/pastă de tomate sau roşii; 1 varză mare dulce; piper; 1 lingură sare; mărar; cimbru.
Mod de preparare: Varza se opărește, în prealabil, în apă cu sare. Se alege carne de porc (pulpă, costiţă, ceafă) şi se trece o dată prin maşina de tocat. Carnea tocată se amestecă cu orezul curăţat şi spălat în câteva ape, ceapa tăiată cubuleţe foarte mici, piperul, sarea, frunzele de dafin tăiate mărunt şi 100 ml de apă.
Foile de varză se taie selectându-se bucăţile în care carnea poate să fie împachetată. În mâna stângă se pune foaia de varză, aproape de încheietura mâinii, se aşază puţină carne şi se rulează foaia de varză. Sarmalele se fierb în recipiente mari tapetate cu foi de varză, în care se dispun concentric, în straturi succesive în formă de melc. Peste ultimul strat de sarmale se pune apă (în aşa fel încât să acopere sarmalele), pastă de tomate şi două linguri de untură (ulei). Afumătura se aşază printre sarmale, la fel şi mărarul, foile de dafin şi cimbrul. După ce au dat în primul clocot, sarmalele sunt lăsate să fiarbă la foc mic timp de 2 ore.
Poftă bună!

[tabitha]

Chiar căutam o retetă bună de maioneză. Multumesc, Cristi. Bucurii de sărbători!

Maioneza - Se pun la fiert 3 ouă, iar după ce se răcesc se curăță de coajă. Gălbenușurile fierte se amestecă cu cele crude, se adaugă sare după gust și se continuă mixul, în timp ce uleiul se toarnă „în ploaie” treptat până când e gata maioneza. Dacă se întărește, se poate pune zeamă de la o lămâie și 1-2 linguri de muștar. Se opresc câteva linguri pentru ornat, apoi cealaltă parte se amestecă cu salata.

[cristiboss56]

În prealabil postat de tabitha

Chiar căutam o retetă bună de maioneză. Multumesc, Cristi. Bucurii de sărbători!

Maioneza - Se pun la fiert 3 ouă, iar după ce se răcesc se curăță de coajă. Gălbenușurile fierte se amestecă cu cele crude, se adaugă sare după gust și se continuă mixul, în timp ce uleiul se toarnă „în ploaie” treptat până când e gata maioneza. Dacă se întărește, se poate pune zeamă de la o lămâie și 1-2 linguri de muștar. Se opresc câteva linguri pentru ornat, apoi cealaltă parte se amestecă cu salata.

Sărbători fericite si un nou an cu bucurii si împliniri :)

[Copacel]

Deci exista o prăjitură care se numește Scutecele Domnului și aia o mănâncă.Riiiight, care a fost deșteptul cu ideea ?

[cristiboss56]

Mîncărurile mănăstireşti pregătite din produse vegetale sînt: salate, supe şi ciorbe; mîncăruri scăzute; plăcinte şi prăjituri; sucuri şi gemuri; fructe.



Salate: salată de castraveţi cu roşii, salată cu cartofi, salată cu ţelină, salată cu varză albă, roşie, salată cu ardei copţi, etc.

Salată de iarnă:

• cartofii se fierb în coajă în apă cu sare. Se curăţă de coajă, se dau prin răzătoare, se adaugă ceapă tăiată mărunt, sare, ulei şi pastă de roşii. Se amestecă tot şi se serveşte.

Salată de sfeclă roşie:

• sfecla se spală bine şi se pune la fiert. După ce a fiert se dă prin răzătoare, se adaugă ulei, sare, puţin zahăr şi usturoi pisat.

Supe şi ciorbe: supă cu cartofi cu ulei, supă cu cartofi şi ciuperci, supă cu cartofi cu orez, ciorbă cu fasole verde, ciorbă cu mazăre, borş cu urzici, borş cu sfeclă, etc.

Supă de cartofi cu ulei:

• se curăţă cartofi, se taie felii, se curăţă o ceapă se taie şi se pune în ulei, în care prăjim ceapa, adăugăm cartofii, morcovul, ţelina tăiate mărunt, apoi turnăm apă, punem sare după gust, pătrunjel verde. Se serveşte fierbinte.

Borş de urzici:

• urzicile se curăţă, se spală în mai multe ape, se opăresc, apoi se taie mărunt. Un morcov, rădăcini de pătrunjel, ceapa se curăţă, se taie mărunt, orezul sau cartofii şi se pun la fiert într-o cratiţă. Într-o tigaie se pune ulei, se adaugă o ceapă tocată mărunt. Cînd legumele sînt gata se toarnă borşul acru. Se potriveşte după gust cu sare. Se adaugă urzicile și pătrunjelul tocat.

Mîncăruri scăzute: cartofi scăzuţi la cuptor, cartofi prăjiţi, chifteluţe cu cartofi, cartofi cu ciuperci, bostănei prăjiţi cu mujdei, ghiveci cu legume, pilaf de post, sărmăluţe de post, fasole făcăluite etc.

Plăcinte, prăjituri: plăcinte cu bostan, plăcinte cu cartofi, plăcinte cu varză, plăcinte cu mere, învîrtită cu nucă, clătite, saralii, prăjitură cu mere, sărăţele de post, turtă dulce.

Învîrtită cu nucă:

• Se face un aluat din 1 kg făină, drojdie – 20 g, apă, sare – un vîrf de cuţit, ulei – 100 g. Aluatul se împarte în 4. Fiecare turtă se întinde, se unge cu ulei, se presoară cu zahăr şi nucă dată prin maşină. Se rulează şi se învîrte. În acest fel foaia se subţie şi mai mult. Se procedează la fel şi cu celelalte turte. Se aşează în tavă şi se coc la foc potrivit 40 minute.

[cristiboss56]

Plăcintă de legume mânăstirească din Muntele Athos




Ingrediente: 1 lingură oregano uscat, 1 lingură mentă proaspătă tocată fin, 2 căţei de usturoi zdrobiţi şi tocaţi, 400 g roşii tăiate, 1 ceapă medie, 2 vinete de mărime medie, 2 linguri ulei de măsline, 500 g cartofi, 200 g brânză feta, sare,
piper.
Preparare. Se amestecă oregano, menta, usturoiul şi roşiile într‑o tigaie şi se fierb încet aproape 15 minute. Separat, într‑o altă tigaie, se călesc ceapa curăţată şi tocată cu vinetele în ulei de măsline, la foc mic, 10 minute, până când ceapa devine translucidă. Când este gata, se aranjează legumele într‑un vas termorezistent, se pune un strat de felii de cartofi deasupra, apoi brânza feta şi la final se împrăştie uniform sosul de roşii, condimentând fiecare strat în parte. Se dă la cuptor în jur de 45 de minute. Se verifică după 30 de minute şi, dacă stratul de deasupra pare uscat sau gata să ardă, se acoperă vasul cu folie. Se lasă la răcit 10‑15 minute înainte de a mânca. Se serveşte cu salată verde.

[cristiboss56]

Durerile reumatice sunt considerate cele mai chinuitoare dintre dureri şi asta pentru că durata lor este uneori nedeterminată, având în vedere cronicizarea bolii. Părintele Antonie de la Mânăstirea Turnu ştie foarte multe leacuri, pe care le‑a aflat de la pustnicii locului. De la sfinţia sa am înţeles că fiecare plantă îşi are misterele ei nescrise, pe care trebuie să le aflăm într‑o bună zi. Pentru dureri reumatice am aflat câteva plante de leac, urmând ca în curând să‑mi destăinuie şi câteva taine ale plantelor care ajută la circulaţia periferică. Ardeiul iute, drăgaica, arnica şi mesteacănul sunt doar câteva componente ale cremelor antireumatice pe care călugării le cunosc.

Capsaicina calmează durerile reumatice
Printre unguentele folosite pentru calmarea durerilor generate de bolile reumatismale sunt şi cele care au la bază ardeiul iute. Deşi există în jur de 20 de substanţe terapeutic active în ardeii iuţi, fără îndoială că cea mai importantă dintre acestea este capsaicina, care dă şi gustul picant‑arzător al ardeilor. Aceasta duce la reglarea reacţiilor sistemului imunitar, interacţionând cu substanţele care determină inflamaţia articulaţiilor sau apariţia proceselor degenerative.
O combinaţie utilizată în toate timpurile şi în toate mediile este aceea dintre ardeiul iute şi camfor. Aceste două ingrediente se potenţează şi se corectează reciproc, având puternice efecte antireumatice, antinevralgice şi de stimulare a circulaţiei sangvine. Procedeul de obţinere al acestui unguent este unul foarte simplu: se lasă la uscat ardeiul iute până când acesta devine casant, după care se îndepărtează cotoarele şi se macină cu ajutorul unei râşniţe. Se amestecă o lingură de pulbere de ardei iute cu 30 ml de camfor, o lingură de ceară de albine şi două linguri de ulei de măsline. Amestecul se omogenizează prin încălzire şi se păstrează în locuri răcoroase. Se aplică pe locurile dureroase până la pătrunderea completă în piele (nu se apasă în timpul masării). Este recomandat în discopatia lombară, gonartroză şi nevralgia sciatică.
Alifie pentru spondiloză cervicală
Mesteacănul este unul dintre puţinii arbori care vin în ajutorul tratamentelor naturiste în toată perioada de vegetaţie. În ameliorarea durerilor cervicale, unguentul din frunze şi muguri de mesteacăn este de mare folos. Printre multe alte efecte benefice, frunzele mesteacănului sunt antireumatice şi antiinflamatoare, iar mugurii au proprietăţi antibiotice, această combinaţie regăsindu‑se într‑un unguent preparat adesea în mânăstiri. Pentru obţinerea alifiei de mesteacăn se foloseşte de preferinţă un vas de lut sau, în cel mai rău caz, de porţelan. Ideal este ca la prepararea unguentului să se folosească muguri tineri şi frunze verzi, proaspete. La o mână de frunze şi una de muguri de mesteacăn se adaugă 100 g de unt de casă fără sare. Se pun în straturi subţiri în vasul de lut sau de porţelan, aşezându‑se un rând de frunze, unul de unt, unul de muguri, din nou unul de unt şi tot aşa până când se epuizează cantităţile propuse. Vasul este apoi închis ermetic şi lăsat timp de 24 de ore într‑un loc mai cald. După aceea se strecoară totul printr‑o sită deasă, se adaugă o linguriţă de pudră de camfor şi se amestecă bine până la dizolvarea completă a pudrei. Acest unguent calmează majoritatea durerilor reumatice, având un efect deosebit în cazul spondilozei cervicale. Se aplică pe suprafaţa dureroasă numai seara, până la dispariţia durerii. e poate relua la nevoie. Unguentul se păstrează la rece 8‑10 luni de zile.
Unguent antiartritic cu muştar şi camfor
La fel ca toate celelalte afecţiuni reumatismale, şi artrita este o boală foarte chinuitoare care duce la umflături pe cât de inestetice, pe atât de dureroase şi chinuitoare. Prioritar este ca boala să fie descoperită într‑o fază incipientă, pentru a putea fi tratată corespunzător. Pentru a nu se ajunge la tratamentele medicamentoase de durată, tratamentul antiartritic naturist este unul la îndemâna oricui. Pentru obţinerea unui unguent antiartritic se amestecă 40 g de pulbere de camfor cu 50 g de plantă de muştar uscat, dat prin râşniţă. Se lasă deoparte timp de 10 minute, timp în care se bate bine albuşul de la 3 ouă, peste care se toarnă 10 ml de alcool pur. Se pun apoi toate ingredientele într‑un bol şi se amestecă până la dizolvarea completă a camforului. Se va obţine un unguent de consistenţa unei smântâni, care se aplică pe zonele afectate de artrită într‑un strat foarte subţire şi se lasă pe piele timp de 10‑15 minute. Se şterge apoi cu o cârpă înmuiată în apă caldă şi se stă la căldură cel puţin două ore. Unguentul se poate aplica de trei ori pe zi, dar se foloseşte tot preparatul pe parcursul unei singure zile, astfel încât în fiecare zi va trebui făcută alifie proaspătă. Acest remediu se poate utiliza atât timp cât este nevoie.
Ciocurile de pe coloană şi unguentul cu drăgaică
Odată cu răcirea vremii, afecţiunile spatelui devin din ce în ce mai acute. Fie că este afectată zona lombară, dorsală sau cervicală, durerile devin uneori insuportabile. Pentru a le ţine sub control, trebuie să fim pregătiţi încă din timpul verii, atunci când e bine să punem la uscat cât mai multe soiuri de plante de leac. Drăgaica sau sânziana este una dintre acestea, despre unguentul de sânziene spunându‑se că macină tot ceea ce doare mai rău de‑a lungul coloanei vertebrale. De la drăgaica uscată se ia atât floarea, cât şi frunza şi tulpinile, cam 20 g de plantă, care se mărunţeşte cu ajutorul unui cuţitaş şi peste care se toarnă 30 ml de spirt medicinal. Se ţine amestecul la macerat timp de 10‑12 ore într‑un borcan închis ermetic, apoi se adaugă 200 ml de ulei de măsline extravirgin. Se agită bine borcanul şi se fierbe la bain‑marie timp de 2 ore, apoi se acoperă cu un prosop mai gros până la răcirea completă. Pe parcursul a 48 de ore, amestecul se agită din nou, la intervale de 4‑5 ore, după care se strecoară printr‑un tifon şi se pune la fiert cu 80 g de ceară de albine, până la topirea completă a acesteia. Se ia de pe foc şi se amestecă din când în când, până la răcirea compoziţiei. Cu unguentul obţinut se masează toată coloana, dar mai ales zonele cu ciocuri. Se foloseşte o singură dată pe zi, seara înainte de culcare, şi este bine ca tratamentul să nu dureze mai mult de două săptămâni. Se poate relua după două luni şi, păstrat la rece, se poate folosi timp de un an de zile. Acest unguent nu trebuie să ne lipsească din casă.

[cristiboss56]

Utilizările isopului (Hyssopus officinalis) erau cunoscute civilizaţiilor acea vreme isopul se folosea la curăţarea (purificarea) templelor. Isopul a fost considerat dintotdeauna plantă sfântă, multe boli tămăduindu‑se cu ceaiuri de isop şi cu rugăciune.
Despre acţiunea terapeutică a isopului, maica Minodora, vieţuitoare a Mânăstirii Cârcea de mai bine de 23 de ani, ne‑a destăinuit multe. De la ea am aflat că isopul se foloseşte adesea în tratarea afecţiunilor respiratorii, în special a astmului bronşic, dar este un bun adjuvant şi în stările de gripă sau răceală. Pur şi simplu se bea o cană de infuzie, preparată clasic, ori de câte ori este nevoie.
Tot de la maica Minodora am învăţat că această plantă, adăugată preparatelor culinare, pe lângă gustul pe care îl conferă acestora, are şi efecte benefice, cum ar fi stimularea poftei de mâncare sau combaterea balonărilor generate de anumiţi factori.