![]() |
![]() |
|
#39
|
|||
|
|||
![]()
Abstinența este întotdeauna o alegere a voinței.
Voința are două ipostaze de manifestare: ca implicare și ca abținere. Abținerea e considerată semnul omenescului, prin excelență. Porcul nu se poate abține. Sfinții s-au abținut, ca și Domnul, de la mari ispitiri. Sesizezi diferența dintre sfânt și porc? (altă comparație nu pot să-ți ofer, iartă-mă...). E drept că abstinența poate fi practicată din (ca) înșelare. O voință oarbă, neînsoțită de discernământ, poate fi mai păguboasă ca o implicare cinstită. Ferească Dumnezeu de voința prostului! Se numește încăpățânare de catâr. Deci nu preamărim abstinența de dragul abstinenței (ci o subordonăm unei valori mai înalte) dar ne rugăm să ne-o dea Dumnezeu atunci când ne dăm seama că e potrivită. P.S. Concluzie: ferește-te să nu fii porc ori catâr, dacă vrei să devii om! Dar cum e omul? Curat ca porumbelul și înțelept ca șarpele... Last edited by ioan67; 27.12.2016 at 16:37:28. |
|