Iliescu acuzat de infracțiuni contra umanității !

[oitza ratacita]

Apoi, pe parcurs l-o fi furat senilitatea senectutii, amnezia batranetii. Auzi ce zice mai tarziu, prin 2013: "Nu imi asum venirea minerilor, nu am de ce. A fost pur si simplu o iesire spontana. A aparut si personajul acesta cu ambitiile lui, Miron Cozma, pe care nu vreau sa-l mentionez. M-am dus tocmai ca sa-i conving sa paraseasca Capitala, prezenta lor aici era un factor perturbator, am apelat la simpatia de care ma bucuram ca sa-i conving sa plece. Era o chestie de autoritate personala pe care am folosit-o cat am putut ca sa atenuez porniri de acest fel".

Spontan venisera minerii si in ianuarie si februarie 1990, si mai tarziu in 1991 si 1999. Le placeau deplasarile cu trenul...

[Florinvs]

Bun- eu am zis- a gresit Ion Iliescu si Petre Roman ca au chemat minierii in iunie 1990!
Dar v-am explicat contextul in care s-au produs acele evenimente!


Insa in privinta mineriadelor din septembbrie 1991 si februarie 1999, situatia este cu totul diferita!

-In august 1991, datorita conducerii dezastroase a Regiei autonome a huilei Petrosani, conditiile de munca si de viata a minierilor se inrautatisera semnificativ.
Starea de nemultumire a minierilor din unitatile Regiei Autonome a Huilei Petrosani, au fost aduse la cunostiinta primului ministru Petre Roman si a guvernului de catre SRI .
Insa primul ministru Petre Roman a actionat extrem de gresit si ezitant atunci, deoarece

-Nu a sanctionat si nu a demis conducerea Regiei Autonome a Huilei

-Nu s-a deplasat personal in Valea Jiului (asa cum a facut prim-ministru Ilie Verdet in 1977), pentru a discuta direct cu minierii si pentru a le analiza si rezolva nemultumirile.

-Nu a dispus catre ministrul de interne (Doru Viorel Ursu) si cel al apararii nationale (generalul Nicolae Spiroiu) , de intarire si inarmare cu munitie de razboi a fortelor de ordine din zona Vaii jiului, si inclusiv de asigurare a protectie obiectivelor strategice din valea Jiului (gari, linii de cale ferata, poduri, tunele, etc), de forte inarmate cu munitie de razboi (si inclusiv cu tehnica de lupta- TAB-uri) a ministerului de interne si ministerului apararii nationale.

Garile din Valea Jiului si personalul feroviar de acolo trebuiau protejate de fortele de politie si de armata, iar când minierii incercau sa ocupe gari si sa deturneze trenuri cu forta, politia si armata sa deschida focul.

In aceasta privinta, mult mai bine au actionat fortele de ordine in 1977.


In septembrie 1991, minierii au comis acte de vandalism, distrugere, au agresat si maltratat personalul CFR, punând grav in pericol siguranta circulatiei pe calea ferata!

[Florinvs]

In ziua de 24 septembrie 1991, la ora 21.30, minerii condusi de Miron Cozma se deplaseaza la statia CFR Petrosani, solicitandu-i personalului CFR din statie sa le puna la dispozitie garnituri de tren, pentru deplasarea la Bucuresti.
Miron Cozma îi cere şefului de gară să-i pună la dispoziţie cele 14 vagoane aflate acolo şi îi dă termen să rezolve problema până la ora 22.00. Între timp, pentru ca printre ei să nu se infiltreze persoane străine, minerii organizează echipe de ordine cu banderole la mână şi stabilesc parola de recunoaştere: „ortac".
Şeful staţiei le aduce la cunoştinţă că nu se pot pune la dispoziţie trenuri speciale. Pentru ca acest lucru să fi fost posibil, trebuia să se facă o cerere cu trei zile înainte şi să se achite taxele de transport.
Supăraţi, minerii trec la represalii: adjunctul şefului de staţie, Pera Marin, este molestat de minerii conduşi de Cozma Miron; grupurile de mineri care invadaseră încăperile staţiei Petroşani ameninţă personalul C.F.R. că „vor distruge prin incendiere şi dinamitare clădirile staţiei", că „cei prezenţi vor fi supuşi torturilor şi că vor fi omorâţi". Bineînţeles că se răspândeşte şi zvonul că Miron Cozma a fost arestat.


Este invadat şi distrus sediul poliţiei TF, iar poliţiştii sunt loviţi şi înjuraţi. Adjunctul şefului de staţie este luat ostatic, ca măsură suplimentară de convingere a şefului gării. Şi pentru că tot se aflau acolo, minerii s-au jucat puţin şi cu mijloacele de comunicare, punând în pericol circulaţia trenurilor de pe traseu.
Personalul de manevra a incercat sa se opuna, dar a cedat dupa ce minierii l-au lovit in cap cu o coada de topor pe Iulian Geamanu.


„Răpirea" unui tren

Şeful gării acceptă cererea minerilor şi o transmite, conform uzanţelor, Regionalei Timişoara, solicitând un număr de 29 de vagoane. Între timp, minerii care se îndreptau către gară „reuşesc” să comită şi un viol asupra unei muncitoare ce ieşea de la fabrică.
La ora 23.10 soseşte în staţia Petroşani trenul accelerat 224, care circula pe ruta Deva-Petroşani-Bucureşti. Trenul este reţinut abuziv de mineri, care ocupă ultimele patru vagoane, obligând călătorii să se refugieze în celelalte. Se condiţionează plecarea trenului de sosirea garniturii speciale. Pentru a se împiedica plecarea din staţie, este tras semnalul de alarmă.


De şase ori.

La 23.50, Regionala Timişoara comunică faptul că nu aprobă nici un tren special. În mod „firesc" este devastată gara Petroşani. Şeful de tură dispune formarea garniturilor speciale, fără aprobări legale.
Din cele trei trenuri, ultimul pleacă din staţie acceleratul 244, cu o întârziere de 207 minute. În locomotive urcă mineri pentru a-i supraveghea pe mecanici şi a asculta ce comunică aceştia prin radio cu personalul staţiilor aflate pe traseu.

In aceste conditii, s-au format doua garnituri cu trenuri pentru minieri, ce pleaca spre Bucuresti. Locomotivele care au tractat aceste trenuri au fost: EC-110, EC-093 si DA-499, toate apartinand depoului Petrosani.


Cinci kilometri „mai târziu", din ordinele date de la Timişoara şi Craiova, trenurile sunt oprite, aproape de Livezeni. Urmarea - un grup masiv de mineri coboară din tren, merg pe jos până în gara Livezeni şi se opresc direct la impiegatul de mişcare. Îl bat, îi rup hainele şi îl ameninţă că îl vor omorî şi vor distruge gara dacă trenurile nu pornesc. Mai sunt jefuite un bar, o discotecă şi o consignaţie, aşa că trenurile pornesc din nou. În halta Jupâneşti sunt oprite din nou, în urma unui ordin dat de Ministerul Transporturilor. Istoria se repetă. Iniţial, este lăsat să treacă doar acceleratul 244, dar după alte bătăi şi distrugeri, pornesc şi celelalte două.
În staţia Gilort, unde trenurile au fost din nou oprite, s-au devastat clădirea gării şi cea a şefului staţiei, iar personalul a fost bătut crunt.


La Ţânţăreni, primul tren este oprit cu ajutorul semnalului de alarmă pentru a fi ajuns de celelalte. Minerii pedepsesc personalul staţiei, care nu acceptase intrarea trenului în gară. Să nu uităm că ortacii din locomotive ascultau toate comunicaţiile. Normal că nu s-a mai pus problema opririi şi că garniturile au pornit atunci când minerii au dispus. Trenurile groazei se apropiau acum de , Craiova.

Cele două trenuri suplimentare ajung în gara Craiova la primele ore ale dimineţii, la o distanţă de cinci minute unul de altul. Acceleratul 244 ajunsese cu două ore mai înainte în gară, dar nu şi-a mai putut continua traseul, pentru că minerii trăgeau repetat semnalul de alarmă spre a fi ajunşi de restul „comandoului".
Din ordinul ministrului Apărării Naţionale, generalul maior Marin Ilie, şeful Armatei a 3-a Craiova, a încercat să negocieze cu liderii minerilor din gară. O delegaţie a acestora a acceptat să se deplaseze în garnizoană, pentru a lua legătura, telefonic, cu membrii Guvernului şi a negocia o eventuală discuţie în Bănie. Ulterior, Miron Cozma s-a răzgândit şi a hotărât să pornească spre Capitală.



Din ordinul primului ministru Petre Roman, a sefilor politiei si a conducerii S.N.C.F.R., garniturile cu mineri sunt oprite in gara Craiova. Traian Basescu sustine ca ar fi solicitat interventia trupelor speciale a SRI, pentru eliberarea personalului de locomotiva. Din pacate, ministru de interne de atunci nu a dat curs cererii! A fost o decizie neinspirata, minerii devastand gara Craiova. Relevanta in acest sens este declaratia adjunctului sefului statiei Craiova, Marin Ghinea: „A fost o adevarata teroare, securi, topoare, bate, un vandalism cum n-am mai vazut in viata mea. Au intrat peste femeile de la casele de bilete, au spart geamurile si tot ce-au intalnit in cale.Era imposibil sa vorbesti cu ei, pentru ca multi erau beti. Nu stiu a cui mana este, pentru ca nu cred ca niste oameni obisnuiti pot face, din mintea lor, asa ceva.Traim sub teroare, mai rau ca pe vremea lui Ceausescu”.
Un grup de minieri a devastat gara Craiova, iar impiegatul de miscare este doborat la pamant cu o lovitura de bata. Prabusit la pamant, este lovit in continuuare cu bate si furtunuri!
Petre Roman declara ca aprobat venirea trenurilor cu mineri la Bucuresti, dupa ce a primit informatii de la Ministerul Transporturilor ca mecanicii de locomotiva si ceilalti ceferisti erau amenintati cu cutitele de mineri, existand pericolul ca sa fie maltratati. Roman a spus ca a luat aceasta decizie cand trenurile cu mineri ajunsesera deja in gara Craiova.

[Florinvs]

Vandalismul continuă

Circa 200 de mineri au hotărât să vandalizeze gara. Au fost distruse prin spargere geamurile, telefoanele, monitoarele color şi instalaţiile electrice de afişaj din staţie, biroul de mişcare, biroul şefului de staţie şi alte încăperi adiacente, inclusiv cantina C.F.R. Au fost sparte geamurile de la tonetele particulare din zona staţiei, fiind sustrase sau distruse bunuri în valoare de peste un milion de lei. S-a aruncat cu pietre şi alte obiecte în personalul de serviciu aflat în staţie. În urma acestei acţiuni, se scoate din funcţiune şi aparatura prin care personalul căilor ferate asigura circulaţia trenurilor în deplină siguranţă.


De asemenea, i-au agresat pe şeful coordonator al staţiei, pe prefectul judeţului Dolj, un general de armată, iar plutonierului major Stănescu Octavian din poliţia militară i-au fracturat braţul drept, lovitura fiind destinată comandantului Armatei a 3-a. Majoritatea minerilor se aflau sub influenţa alcoolului.

Au existat încercări ale unor grupuri violente de mineri de a se deplasa către sediul direcţiei de poliţie T.F. şi spaţiile comerciale din spatele gării, dar, observând forţele de ordine aflate în dispozitiv, s-au retras spre vagoane.

Minerii au oprit în staţia Craiova o locomotivă diesel care urma să se retragă la depou, cerând personalului să-i transporte la Bucureşti. Fiind refuzaţi, mecanicul a fost bătut, iar locomotivei i-au fost sparte geamurile cu pietre şi răngi.

În aceste condiţii, minerii au fost lăsaţi să plece cu cele două trenuri. În locomotiva primului, Miron Cozma deschidea calea către Bucureşti. Nici pe drum, oamenii ieşiţi din minele de cărbuni nu s-au liniştit. Au aruncat, din tren, cu pietre şi cu tot ce le-a căzut în mână, în impiegaţii gărilor prin care au trecut. În fine, la orele 13.20, respectiv 13.46, din cele două garnituri debarcau pe peronul gării Bucureşti Băneasa în jur de 3.500 de mineri.


Cei rămaşi „acasă" nu au vrut nici ei să rămână mai prejos. Astfel, la Petroşani, alte grupuri de mineri „rechiziţionează" un tren personal. „Dacă în 15 minute nu pleci cu trenul, îţi vom lua gâtul", povestea, mai târziu, mecanicul locomotivei modul în care au decurs relaţiile sale cu ortacii. „Convins", acesta porneşte garnitura şi circulă fără oprire până la staţia Coţofeni.

In această staţie, trenul se opreşte la ora 21.23, ca urmare a întreruperii energiei electrice de „Renel". Văzând aceasta, minerii solicită prin radio să se asigure o locomotivă Diesel, dând un ultimatum de 15 minute, după care il ameninţă pe mecanicul de locomotiva Mircea Marin ca „i vor lua gatul, daca nu pune trenul in miscare” si ca vor arunca trenul în aer cu dinamită.



În timpul staţionării în gara Coţofeni, un grup de mineri înarmaţi cu topoare şi bâte, mulţi dintre ei aflaţi în stare de ebrietate, se deplasează în incinta Parcului 2 Brădeşti - secţia compresare gaz sondă, de unde iau legătura telefonică cu colonelul Gheorghe Popa, de la Poliţia T.F. În timpul convorbirii telefonice, transmit din nou ultimatumul lor şi ameninţă cu aruncarea în aer a staţiei de compresoare şi cu incendierea parcului de sonde.


Un alt mecanic de locomotiva declara ca a fost la un pas de comiterea unui accident feroviar la intrarea in gara Lainici, cand tensiunea de alimentare a liniei de contact a fost oprita. Mecanicul a reusit sa opreasca garnitura cu putin timp inainte de Lainici, iar atunci cand a consultat registrul de dispozitii al sefului garii, in el figura un ordin al conducerii S.N.C.F.R. ca trenurile cu mineri sa fie oprite si parasite de ceferisti, in apropierea anumitor statii.


Un alt grup s-a deplasat la staţia C.F.R.
Işalniţa, de unde minerii au ameninţat de asemenea cu uciderea mecanicilor, incendierea gării şi a garniturii de tren şi aruncarea în aer a staţiei de compresoare.
Între timp, minerii deplasaţi în gara Coţofeni au devastat biroul de mişcare, sustrăgând bani din casă, jefuind un bar şi un restaurant. Impiegatul de mişcare a părăsit postul din ordin.
În acelaşi timp, un alt grup de mineri se deplasează la şoseaua naţională, aflată la circa 150 m de calea ferată, opresc circulaţia rutieră timp de 30 de minute, întorcându-se apoi la tren, cu mâncare şi băutură luate de la şoferii maşinilor, opriţi să circule pe şosea.
Ca urmare a situaţiei create, conducerea Regionalei Craiova, cu acordul Ministerului Transporturilor, trimite în staţia Coţofeni o locomotivă Diesel, trenul fiind repus în circulaţie, până la Bucureşti-Băneasa.


Nu numai de la Petroşani se pornea către Bucureşti. De la Lupeni se mai ia un tren cu japca şi se merge la Petroşani, pentru regruparea forţelor. Se porneşte la drum, fără să se ţină cont că semnalul de ieşire din staţie arăta „oprire". Un fost impiegat de mişcare dă o mână de ajutor şi toate semnalele sunt puse pe „liber". În disperare de cauză, feroviarii opresc curentul. Urmarea este că minerii ameninţă că vor da drumul trenului la vale, către Târgu Jiu, fără control.


La Tg. Jiu sosesc 300 de mineri, cu autobuzele. Au asupra lor topoare, lanţuri, furtune şi bâte. Impiegatul de mişcare este ameninţat că va fi aruncat pe geam, de la etajele superioare ale gării, iar apoi clădirea va fi aruncată în aer, cu dinamită. Reuşesc şi ei să ajungă la Bucureşti.
Direcţia Mişcare-Comercial dispune ca ruta unui tren accelerat să fie modificată prin Filiaşi, pentru a nu mai trece prin gara Petroşani. Doar că şi aici aşteptau minerii, în număr de 130.


Îl iau ostatic pe şeful staţiei, îl urcă în locomotivă şi îl obligă să îndrepte garnitura către Petroşani. Pe drum, acesta reuşeşte să sară din mers din locomotivă şi să se întoarcă la post cu un alt tren. La Petroşani, „oamenii negri" opresc trei vagoane, mai adaugă unul din staţie şi pornesc şi ei către Bucureşti, unde ajung în ziua de 27 septembrie 1991, la ora 0.46. Era ultimul grup care venea „la luptă".

La sosirea in Bucuresti, liderii minerilor i declara sefului statiei Bucuresti-Baneasa, Ilie Popa, ca „urmaresc schimbarea guvernului si a presedintelui tarii”.

[ioan67]

În prealabil postat de Florinvs

Bun- eu am zis- a gresit Ion Iliescu si Petre Roman ca au chemat minierii in iunie 1990!

Deci recunoaşteţi, în sfârşit, că i-au chemat.
Bun.
Păi atunci, responsabilitatea pentru ce a urmat în urma chemării (ptiu!, era să zic a invocării...), cui îi aparţine?

P.S. Pe o scală de la 1 (o eroare oarecare, cu totul scuzabilă/acceptabilă) la 100 (o catastrofă cu urmări de necontrolat): cum evaluaţi "greşeala" celor care i-au chemat pe mineri?
Şi dacă evaluaţi pe undeva pe "sus", cam ce credeţi că ar trebui făcut cu cei care au "greşit"?
Mă rog, în afară de iertarea creştinească, pe care le-am acordat-o deja.
Ce măsură găsiţi că s-ar potrivi, în acord cu legile statului de drept, pentru aceşti oameni?

[ioan67]

Florin, de dragul limbii române, e vorba despre mineri şi nu despre minieri.

Termenul miner are rol de substantiv, în timp ce minier este un atribut sau un adjectiv.
De exemplu, se spune exploatare minieră, pentru a arăta ce fel de exploatare este aceea, iar nu exploatare mineră.

Deci vorbim despre oameni, nu despre însuşiri ale oamenilor sau lucrurilor. Deşi, lucru curios, atunci parcă au coborât printre noi anumite însuşiri, iar nu oameni...

[Florinvs]

În prealabil postat de ioan67

Florin, de dragul limbii române, e vorba despre mineri şi nu despre minieri.

Termenul miner are rol de substantiv, în timp ce minier este un atribut sau un adjectiv.
De exemplu, se spune exploatare minieră, pentru a arăta ce fel de exploatare este aceea, iar nu exploatare mineră.

Deci vorbim despre oameni, nu despre însuşiri ale oamenilor sau lucrurilor. Deşi, lucru curios, atunci parcă au coborât printre noi anumite însuşiri, iar nu oameni...

Da- imi cer scuze- am tastat mai repede!

[ioan67]

...........:))))))))))

[Florinvs]

În prealabil postat de ioan67

Deci recunoaşteţi, în sfârşit, că i-au chemat.
Bun.
Păi atunci, responsabilitatea pentru ce a urmat în urma chemării (ptiu!, era să zic a invocării...), cui îi aparţine?

P.S. Pe o scală de la 1 (o eroare oarecare, cu totul scuzabilă/acceptabilă) la 100 (o catastrofă cu urmări de necontrolat): cum evaluaţi "greşeala" celor care i-au chemat pe mineri?
Şi dacă evaluaţi pe undeva pe "sus", cam ce credeţi că ar trebui făcut cu cei care au "greşit"?
Mă rog, în afară de iertarea creştinească, pe care le-am acordat-o deja.
Ce măsură găsiţi că s-ar potrivi, în acord cu legile statului de drept, pentru aceşti oameni?

Bun- dar poate nici Ion Iliescu nu si-a imaginat ce urmari va aveea chemarea minierilor la Bucuresti in iunie 1990!

Cand ai o masa mare compacta de oameni uniti, este foarte greu sa-i poti controla sau dirija!

Nimeni- nici macar Ion Iliescu- nu cred ca-I mai putea controla pe minieri, o data ajunsi in Bucuresti!



Si sa va intreb ceva: ce interes ar fi avut Ion Iliescu sa insceneze ceva in iunie 1990, in conditiile cand el si FSN-ul castigasera detasat alegerile, mare parte din populatia Romaniei il sustinea (cred ca va amintiti acele mitinguri in care se scandal "Iliescu apare/Soarele rasare", iar premierul Petre Roman era intimpinat cu flori de muncitoarele de la APACA- din motive e adevarat subiective), in tara era liniste ?

Ca sa ce ?! Ca sa-si creeze singur probleme sau ca sa-si taie craca de sub picioare ?

[oitza ratacita]

În prealabil postat de Florinvs

Si sa va intreb ceva: ce interes ar fi avut Ion Iliescu sa insceneze ceva in iunie 1990, in conditiile cand el si FSN-ul castigasera detasat alegerile, mare parte din populatia Romaniei il sustinea (cred ca va amintiti acele mitinguri in care se scandal "Iliescu apare/Soarele rasare", iar premierul Petre Roman era intimpinat cu flori de muncitoarele de la APACA- din motive e adevarat subiective), in tara era liniste ?

Ca sa ce ?! Ca sa-si creeze singur probleme sau ca sa-si taie craca de sub picioare ?

Hai ca iti scriu si eu cateva sloganuri ce se scandau prin anii '90 dar pe care Televiziunea Romana Libera nu a avut permisiunea sa le difuzeze: Iliescu s-a aflat, lovitura ta de stat.
Zoe si cu Nicu si-au schimbat taticu. Ceausescu, nu fii trist, Iliescu-i comunist. Ceausescu scoala-te, sa vezi noul PCR. FSN, FSN, du-te in URSS. Jos Iliescu si Guvernul comunist.
Cine este FSN-ist, este prost ori securist. Iliescu KGB, adevarul unde e. Iliescu pentru noi este Ceausescu II. Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea. Tineti minte cinci cuvinte: e mai rau ca inainte.
Faine si multe, nu?

Ce interese avea Iliescu in iunie '90? De exemplu lichidarea opozitiei, a presei democratice si a societatii civile.

Multi dintre cei care s-au aflat in strada in 1989 s-au prins ce hram poarta Iliescu si cum s-a incolonat dupa el sistemul comunist care l-a servit si pe Ceausescu.

In tara nu era liniste, poporul se dezgheta...