![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
deci, iata citatul exact: "13. Și venind Iisus în părțile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? 14. Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre prooroci. 15. Și le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt? 16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. 17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit ești Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. 18. Și Eu îți zic ție, că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. 19. Și îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri. 20. Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. " Petre primeste adevarul de la Dumnezeu, din acest moment facem trecerea, Petre este primul crestin. gata cu razbunarile, gata cu blestemele, crestinism inseamna iubire pentru aproapele tau, nu blestemarea lui si a copiilor lui. continuati sa promovati acest terorism ortodox, o sa ramaneti numai voi. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Orice fel de terorism are noi și noi adepți. Toate imbecilitățile lumii sunt azi mai active, mai virulente ca oricând! Nenăscuți deocamdată, teroriștii de mâine vor veni val după val, mereu, cât va fi lumea.... P.S. Ortodoxia nu promovează terorismul, deși așa e percepută de către teroriști. Ea promovează dragostea eroică, lucidă, foarte inconfortabilă pentru mulți, pentru mai toți... |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
Acele pasaje au și alte înțelesuri. Există o întreagă tradiție (sau tradiții) de tâlcuire a Scripturii.
De ce nu căutați tâlcuirile, mai întâi? Sunt oameni care au altă modalitate de înțelegere decât avem noi cu mintea noastră profană/ușuratică/convențională/comodă. Iar Scriptura nu e doar cum pare la o primă lectură ci, așa cum sunt toate cărțile bune (iar Biblia e mai mult de-atât), se deschide mereu unor noi și noi lecturi. Chiar aș îndrăzni să afirm, mă iertați, că Scriptura nu e, cum cred mulți, o carte de răspunsuri. Ci mereu și mereu un izvor de întrebări care învie, mângâie, poartă, ceartă, orientează, dezorientează etc. pe omul cititor...:) Toate cele bune! |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
discutia intra pe un fagas in care nu ma pot descurca, ma puteti bombarda cu tot felul de lucruri si n-am sa pot procesa pentru ca ar trebui mai intai sa le invat, asa ca ma opresc aici. cum, de exemplu, e sa-mi spui ca primul crestin este Dumnezeu. cum spune dl Ioan, e prea mult pentru mine... edit. copacele, tata, in afara de draci, oriunde si oricum, ai o pasiune in a descoperi si pacatele oamenilor.... |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Dar nu-s vorbele lui Demetrius.Demetrius ti-a aratat ce spune Dumnezeu.
Intelegi ? Citat:
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.
|
|
#8
|
|||
|
|||
|
Nu e nicio pedeapsa/blestem, e legea dreptatii in imparatia lui Dumnezeu.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
Acuma, ce să zic, nici mie nu îmi surâd acele pasaje (și multe altele) și, pentru că nu mă pricep la tâlcuirea Scripturii, am destule dileme dintre care unele chinuitoare. Dar mă mângâi cu parte din scrierile sfinților, cât ajung și eu să citesc și să pricep oleacă. De pildă, multă mângâiere și orizonturi nebănuite ale cugetării aduce Ioan Gură de Aur. În Omilii la Matei, carte de care ar trebui să nu ne despărțim, sfântul vorbește mult despre iubirea lui Dumnezeu, care covârșește pe toate... Un lucru însă îmi e reazem când citesc Scriptura: Dumnezeu a iubit mereu pe om, cum nici nu ne putem închipui! El scrie mereu acele scrisori de dragoste și se poartă cu încăpățânații Lui copii, cei împietriți la inimă și tari de cerbice, ca un părinte care nu mai știe cum s-o scoată la capăt...:) Citește, te rog, scrierile VT și prin această perspectivă: cum roagă Domnul, cum promite, cum amenință, cum pedepsește chiar, pentru ca mai apoi să își retragă presiunea - doar,doar copiii s-or mai înțelepți nițel și or alege Viața... Mă uimește mereu cum se arată Dumnezeu un părinte desăvârșit. Căci peste toate e marea Lui Milă, înțelepciunea negrăită, iubirea... Cum nu sesizăm asta atunci când citim Scriptura? Deci, atunci când dau peste pasaje care, luate în sine, par incacceptabile și neîndurătoare, îmi amintesc fondul de nezdruncinat al istoriei Iubirii: Domnul ceartă și mereu iartă pe oameni, pentru că ne voiește vii și întregi în Împărăția Lui. Noi, care avem pe Fiul Său răstignit pentru noi, ar trebui să fim primii - dintre toți căutătorii lui Dumnezeu - care să Îi întrezărim, măcar, Dragostea și să nu ne îndoim de ea. Pe acest fundal, orice interpretare a VT, orice receptare a ei, capătă deja alte nuanțe, unele cu adevărat tulburătoare, chiar cutremurătoare. Iar pentru cei mai iubitori dintre noi, acestea pot fi cu adevărat mântuitoare. P.S. Dumnezeu nu e pedepsitor ca noi, în felul nostru. Noi, din păcate, suntem pedepsitori dea-n boulea și căutăm să înzestrăm până și pe Dumnezeu cu modul nostru barbar și hâd de a ne purta cu semenii și cu noi înșine. Puterea noastră pedepsitoare, spre deosebire de a Lui, nu este aducătoare de vreun spor real al Vieții. Pedepsele noastre nu duc pe om în Împărăție, nu ne așază la Masă cu El, nu ne oferă vreun Ospăț. Nu reașază, nu vindecă și nu învie. Nu întremează și nu înnobilează. Ci mai degrabă ruinează.... Iar Domnul nu este așa... El nu este ca noi, deși ne cheamă mereu să fim noi ca El... El este cu adevărat un cavaler, Lancelot!...:) În Scriptură e vorba de dragostea Lui, camuflată și exprimată în chipuri de neimaginat, iar nu despre amărâtele noastre neînțelesuri și gafe necontenite, de care, vai, suntem atât de legați. Last edited by ioan67; 08.01.2017 at 18:41:48. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Expun 3 puncte incontestabile despre "blestemarea" copiilor prin parintii lor:
1. Bolile cu transmitere genetica 2. Temperamentul 3. "Cei sapte ani de acasa". |
|
|