Reflectii etimologice

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de GMihai

Fides, credo,

Avem aici un substantiv (fides, fidei) si un verb (credo-credere-credidi-creditum). Evident, radacinile lor sunt diferite si familiile lor de cuvinte ne sugereaza o anumita diferenta de sens.

Astfel, din familia lui fides, avem:
-fidelitas (subst): credinciosie, lealitate, statornicie
-fide (adv): cu credinta
-fideliter (adj) cu devotament
-fidentia (subst) incredere, siguranta, liniste

In ceea ce priveste pe "fides" insusi, sensul lui este:
-credinta (cu sens de crezare, incredere), ca in: testimonio fidem tribuere (Cicero): a da crezare marturiei
-convingere, ca in: fidem facit oratio (Cicero): discursul este convingator
-lealitate, ca in: vir singulari fide (Cicero): om de rara lealitate
-buna credinta, ca in: incerti de fide sociorum (Tit Liviu): nefiind siguri de buna credinta a aliatilor
-sa punem cireasa pe tort si sa observam ca, in cu totul alt sens, "fides" mai inseamna coarda a unui instrument cu coarde, sau instrumentul insusi (lira, alauta)

Din familia lui credo, avem:
-credibilis (adj): verosimil, credibil
-creditor (subst): creditor
-credulitas (subst): credulitate
-credulus (adj): care se increde usor.
-creditum (subst): imprumut

In ceea ce priveste pe "credo", sensul este de a crede, a fi de parere ca, a gandi, a socoti, ca in: credo quia absurdum (Augustin): cred fiindca e absurd