Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Cand sufletul iese din trup, acesta din urma devine lipsit de viata, rece, fara chip; formarea si circulatia feluritelor umori si procesul vegetativ inceteaza – ramane, ca sa zic asa, un bulgare de pamant mort, fara viata. La fel s-ar intampla si cu pamantul daca l-ar parasi Duhul de viata Facator al lui Dumnezeu: toata viata din el (din lume) si de pe el ar pieri; ar fi intunecat, rece, lipsit de viata; nu ar mai fi in el felurite puteri naturale si nici procesul vegetativ: totul s-ar stinge si ar pieri. Iar intorcandu-Ti Tu fata Ta, se vor tulbura (Ps. 103, 29).

***

Unii cred ca pacatul nu inseamna nimic. El este insa un rau duhovnicesc real si cat se poate de mare, de care Dumnezeu sa-l izbaveasca pe orice om! Pacatul atrage negresit dupa sine un chin mai mare sau mai mic chiar si in viata pamanteasca – si ca sa scapi de chinul pricinuit de pacat trebuie sa aduci din tot sufletul prinos de pocainta neprefacuta ori sa speli pacatul cu lacrimi de cainta adevarata.Dumnezeu este mare si intotdeauna drept. Mana Lui es*te intotdeauna asupra noastra, celor nimicnici, dar pacatosi. Dumnezeule! Ca Dumnezeu, Cel ce nu voiesti faradelege, Tu esti (Ps. 5,4).

***

Nevoieste-te la rugaciune pentru curatirea inimii. Dumnezeu va cauta spre ostenelile tale si le va incununa dupa vrednicie la vremea potrivita. Tie, celui marunt si nimicnic, ti se pare ca nu meriti purtarea de grija dumnezeiasca pentru tine – insa nu au fost la inceput tot atat de marunti si neinsemnati aproape toti sfintii, si totusi, pentru osardia lor catre Dumnezeu, pentru nevointele cu care s-au curatit pe sine, Dumnezeu i-a proslavit mai apoi? Adu-ti aminte ca nici ei nu se socoteau mari, ci neinsemnati. Ah! Cat de neindoielnic este ca pentru Dumne*zeu toti suntem egali, ca ochii Lui sunt asupra tuturor deopotriva si ca El pe toti ii pretuieste cu aceeasi privire nepartinitoare!

《 va urma 》

[cristiboss56]

Inima infranta si smerita, graieste Psalmul 50, Dumnezeu nu o va urgisi (Ps, 50, 18). De ce? Fiindca este franta, zdrobita, ceea ce inseamna ca necuratia a curs din ea ca dintr-un vas spart. Necaz se intampla daca inima noastra necurata, intinata din fire si din pricina nepasarii si stricaciunii sale, ramane intreaga. Atunci, in el se adauga de obicei necuratii peste necuratii, si vai de omul care nu frange inima sa pacatoasa intrand in ea, cercetand-o, cugetand la pacatele sa*le si mustrandu-se pe sine! Care este semnul ini*mii infrante? Pai care este semnul ca vasul plin cu lichid s-a spart? Faptul ca din el curge ori se scurge lichidul. Iar semnul inimii infrante este acela ca din ochi curg lacrimi. Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usu ratatea (Mc. 7, 21-22). De aceea necuratia inimii iese cu lacrimi. Iata de ce lacrimile sunt foarte pretuite in lucrarea mantuirii noastre, ca semn al insanatosirii sufletului. Iata de ce in rugaciunile sale catre Dumnezeu Biserica cere pentru fiii sai lacrimi, ce curatesc intinaciunea sufletului.

《 va urma 》

[cristiboss56]

Cata bucurie este sa fiu incredintat ca exista o Fiinta Care ma iubeste sincer, fierbinte, mai mult decat oricine pe lumea asta si decat toti laolalta – atat de mult, incat imi da zi de zi sa mananc Trupul Lui si sa beau Sangele Lui! Dar ce prinos Iti voi aduce sau ce-Ti voi rasplati Tie, Darnicule, Iubitorule, Nemuritorule Imparat, pentru ca ma iubesti atat de mult pe mine, pacatosul, nerecunoscatorul si naravitul? Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema. Fagaduintele mele voi plini Domnului inainte a tot norodul Lui. (Ps. 115, 4-5).

***

Nu-ti cruta inima cand este vorba de rugaciune; scoate inima de sub impatimirile care o acopera ca o coaja si inalt-o spre Dumnezeu, si lumineaz-o cu intelegerea limpede, fiindca in ea este intuneric, iar in acest intuneric sunt lighioane carora nu este numar. La rugaciune sa lovesti drept in inima pacatoasa, in neajunsurile ei care sunt deosebit de strigatoare la cer si nesuferite, sa le storci din ea, ca sa zic asa; nu te cruta; varsa pentru ele lacrimi – o sa iasa odata cu lacrimile. Iar daca-ti vei cruta inima, daca nu te vei atinge de ea, toata mizeria asa o sa si ramana, si rugaciunea nu-ti va aduce nici un folos.

《 va urma 》

[cristiboss56]

Rugaciunea facuta din inima nu poate fi decat folositoare pentru suflet si pentru trup si niciodata nu este vatamatoare pentru acesta din urma, chiar daca rugatorul ar avea sanatatea slaba – spun aceasta din experienta. Rugaciunea linisteste minunat sufletul, iar cand sufletul este linistit, si trupul are parte de tihna. Ce aveti de zis la asta voi, cei ce nu vreti sa va rugati sub pretextul sanatatii subrede? Sunteti slabi numai cand e vorba de lucruri bune? O, trai pacatos! Cum ii amagesti tu pe cei nesocotiti!

《 va urma 》

[cristiboss56]

Mare virtute este rabdarea si nadajduirea in milostivirea dumnezeiasca, pe cand deznadejdea este un pacat greu. Diavolul se straduie din rasputeri sa-l arunce in deznadejde pe pacatos, insa acesta trebuie sa se intareasca prin nadejde. Ai cazut? Ridica-te!

***

Inima spurcata, inima necurata! Acum vad eu limpede ca pe buna dreptate a ingaduit Atotbunul, Dreptul si Preainteleptul Domn sa suferi vreme indelungata. Daca si acum esti totusi vicleana, necurata, puturoasa, ce-ar fi iesit din tine daca nu ai fi suferit pentru viclenia ta, pentru necredinciosia ta fata de Dumnezeu, patimiri cumplite? O! Vad ca trebuie sa fii chinuita ca sa iasa din tine raul de care esti plina cu asupra de masura!

《 va urma 》

[cristiboss56]

Iubite frate! Imi spui ca adeseori ca in pofida stradaniilor tale de a trai cu randuiala si de a nu-L jigni pe Domnul cu pacatele de voie si fara voie, si ca tu, simtind in tine un noian al raului, te deznadajduiesti de mantuirea ta, de miluirea ta la Infricosatoarea Judecata dumnezeiasca. Cred insa ca, daca vrasmasul aduce impotriva mantuirii tale o multime de sminteli, de ispite si de caderi, in schimb Domnul, din partea Sa, ca un Parinte preamilostiv, a Carui bunatate este nesfarsit mai mare decat rautatea diavolului, aduce impotriva bantuielilor diavolesti si a caderilor tale o multime de chezasii – in imprejurarile si in lucrurile vietii tale – ca vei fi miluit la Judecata. N-ai decat sa doresti si sa te stradui cu sinceritate sa nu cazi, iar cand vei cadea, straduieste-te sa te ridici. Cand nu se ridica cel care cade? Daca diavolul se straduieste in fel si chip sa te duca la pierzare, in schimb Tatal Ceresc vrea in fel si chip sa te mantuiasca. Iata ce imi insufla credinta si nadejdea crestina. De ce suspinam pentru pacatele noastre, de ce varsam lacrimi la rugaciune? De ce ne apropiem de Taina Pocaintei si de acest infricosator, insa si dulce, odihnitor si veselitor Potir al vietii? Oare toate acestea sunt lucruri zadarnice? Oare Iubitorul de oameni nu aude cum suspinam inaintea Lui? Oare se poate ascunde de El fie si o picatura de lacrima, fie si cea mai mica particica a picaturii de lacrima? Iar suspinele si lacrimile nu curatesc, oare, pacatele? O! Cu ele ne spala Iubitorul de oameni, si dupa lacrimi ne facem mai albi decat zapada! Pe deasupra, oare a devenit neputincios cuvantul Celui credincios si adevarat? Care cuvant? Oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer (Mt. 18, 18). Nu, ci credincios este Cel ce a fagaduit (Evr. 10, 23), Care va si face, si face intotdeauna, cum a fagaduit. Iar Sangele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, oare nu ne curateste de tot pacatul cum spune ucenicul Lui cel iubit? Ba da, ne curateste. Martore sunt inimile noastre, in care atat de des s-au vazut umbletele Dumnezeului nostru, Care curateste intinaciunile inimii. Ia seama, deci, cate imbolduri ai spre nadejdea de mantuire. Niciodata nu trebuie sa te deznadajduiesti, oricat ar fi de mare pacatul. Mantuitorul a luat asupra Sa toate paca*tele lumii, oricare si oricat de mari ar fi acestea. Mila Lui este nemasurata si adancul iubirii Lui de oameni este necercetat, precum spune Biserica. Fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu, indreptatindu-se in dar cu harul Lui prin rascumpararea cea in Hristos Iisus (Rom. 3, 23-24). Tu doar sa te stradui sa-L iubesti mai mult pe El si pe fratii tai, si ti se vor ierta multe pacate: iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit (Lc. 7,47), precum curvei care a uns cu mir picioarele Domnului si le-a sters cu parul capului sau.

《 va urma 》

[cristiboss56]

Rugandu-te cu rugaciunile gata alcatuite, trebuie neaparat sa te rogi pentru linistea sufleteasca si pentru sporul la rugaciune cu duhul, nu doar cu limba, si nu trebuie sa-L pierzi din vedere pe Domnul. Altminteri, Domnul te va parasi, daca-L vei parasi mai intai tu, prin lipsa credintei in El si a evlaviei, atunci cand citesti ru*gaciunile – si limba te va trada ca un cal naravas si neinfranat, iar duhul tau va fi lovit de rusine si tulburare. Iar daca atunci cand citesti rugaciuni*le Il vei cauta cu mintea si cu inima pe Domnul, sa nu-L cauti departe: El e aici, in insesi cuvintele rugaciunii. Nu trebuie decat sa iei aminte la ele cu inima infranta si smerita, si Domnul va trece din ele in inima ta.In cuvintele rugaciunii respira Duhul lui Dumnezeu. Nu trebuie decat sa inveti arta de a-L trece din ele in sufletul tau.

《 va urma 》