Teologia negativa ortodoxa de sorginte budista?

[florin.oltean75]

.................................

[florin.oltean75]

Cheia actului religios il reprezinta "inchinarea".

Insa ce anume este inchinarea? O plecaciune a corpului? Un anume mod in care privim divinitatea, o desemnare a divinitatii printr-un anume numen?

O recunoastere a puterii si calitatilor Lui Dumnezeu?

Putem crede in Dumnezeu, ii putem rosti Numele, ne plecam in fata Lui, ii recunoastem toate calitatile si cu toate astea de fapt nu ne inchinam Lui.

Atata vreme cat ne pastram in noi insine, acest gen de inchinare este unul formal, la suprafata - nu este o inchinare in "Duh si Adevar".

Inchinarea, in sensul cel mai profund, reprezinta o predare completa a eului propriu catre Eul Divin. O golire de sine, un transfer integral de sine.

Daca nu se simte golul, saracia duhului, dupa ce am predat eul nostru catre Dumnezeu - nu este o inchinare profunda.

Eul nostru ramane acolo astupand adancul din care Dumnezeu ne cheama, ne atrage spre El.

Sinele trebuie predat cu totul, cu toate impresiile bune sau rele, cu toate intiparirile acestei vieti.

Inchinarea in Duh este in mod necesar o inchinare in Adevar, iar inchinarea in Adevar este in mod necesar o inchinare in Duh.

Cele doua nu pot fi separate.

Spunem ca este o inchinare in Duh, pentru ca incepem sa simtim, respiram Duhul. Aceasta este posibil numai dupa ce am predat duhul nostru mic imperfect, limitat. Este ca o mica moarte urmata de o nastere in alt Duh. Acest proces moarte-inviere este initiat atunci cand ne inchinam profund.

Se spune ca este Adevar, pentru ca aceasta eliberare, dezbracare de eul imperfect, impresionat, deformat de stimulii lumii, este adevarata noastra natura. Adevarul este un catharsis perpetuu, este dezlegare, usurime, fara pic de greutate, obstructii, presiuni - este un spatiu fara granite, este taram sfant (Tara Fagaduintei).

Saracia duhului experiata in procesul inchinarii este atat o cunoastere apofatica a Lui Dumnezeu cat si o autocunoastere apofatica.

Putem afla cine/ce suntem doar cunoscand cine/ce este Dumnezeu. Alta cale nu este.

[AlinB]

Insiruirea aia de nonsensuri poate te face sa te simti bine, induhovnicit, dar de fapt nu faci decat sa te complaci intr-o stare care numai duhovniceasca nu este.

Asta e un soi de schizofrenie spirituala, iti construiesti o lume paralele cu realitatea in care te refugiezi, pentru ca nu poti sa te adaptezi la realitate, sa gasesti solutii la provocarile ei, etc.

Cu certitudine tie ti se pare foarte coerenta, dar nu este.

Si cu un budhist daca ai vorbi si i-ai spune prostii ca cele de mai sus, ti-ar zice cel mai probabil ca aberezi.

[florin.oltean75]

Orice religie, orice strategie conceptuala in care operam repreprezinta o "lume paralela".

Indiferent de religie, ea exista doar in mintea noastra in masura in care o validam, o investim cu realitate.

Nici nu este necesar sa fii adeptul unei religii, fiecare om are un anumit filtru prin care percepe lumea, care ii determina comportamentul.

Orice om functioneaza atat in planul realitatii imediate cat si in planul conceptual.

O realitate conceptuala este "buna" atata vreme cat prin ea actualizam niste principii morale universal valabile.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Orice religie, orice strategie conceptuala in care operam repreprezinta o "lume paralela".

Indiferent de religie, ea exista doar in mintea noastra in masura in care o validam, o investim cu realitate.

Nu orice produs mental este "religie" - asta nu poti intelege.

Decat poate in sensul universal al termenului, nicidecum cel autentic.

Nici nu este necesar sa fii adeptul unei religii, fiecare om are un anumit filtru prin care percepe lumea, care ii determina comportamentul.

Daca tot ce iti trebuie este un "filtru", corect, toata lumea are asa ceva.

Orice om functioneaza atat in planul realitatii imediate cat si in planul conceptual.
O realitate conceptuala este "buna" atata vreme cat prin ea actualizam niste principii morale universal valabile.

Din prisma unui moralism banal si abstract, fara fundament logic.
Nu exista "principii morale universal valabile".

Sau ma rog, tu poti sa te aventurezi sa demonstrezi ca exista, cine stie, poate reusesti, ar fi printre primele argumentatii coerente si interesante de pe topicul asta si probabil ca nu doar.

In plus, chiar si cu "principii morale", inainte de Jertfa lui Hristos, tot omul, fie el "principal si moral", tot in Iad ajungea.

Stii tu, The Hell, nu "unul din iadurile samsarice", bla bla.

[florin.oltean75]

Nu este usor sa realizam ca toata desfasurarea existentiala este proiectata pe ecranul mintii noastre. De la propriul trup pana la cea mai indepartata stea din univers, si dincolo in nemarginire.

Ca atingem tot si suntem atinsi de tot.

Aceasta insa presupune sa ne adunam mintea in adancul inimii.