Despre suferința copiilor

[CristianR]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cristian, nimeni nu a afirmat ca Dumnezeu este datator de suferinta.

Unii insa incearca sa-si explice de ce anumiti prunci sunt favorizati de imprejurari (au acces la educatie religioasa) iar alti prunci sunt defavorizati - intr-o lume, o Creatie in care functioneaza dreptatea Lui Dumnezeu.

Ma mir ca nu intelegi miezul moral al acestei probleme.

Ca nu privesti din perspectiva copilului, dreptului nevinovatiei de a nu suferi.

Spunem ca Hristos a fost nevinovat si ca nu merita sa moara pe cruce, atunci niciun suflet de copil nu merita sa fie supus nici celei mai mici forme de suferinta.

Bineînţeles că niciun copil nu merită suferinţa. Însă nu trăim încă într-o lume a dreptăţii, ci într-o lume căzută, în care Hristos a făcut o breşă, ca o rană în trupul Morţii, care va dăinui până la sfârşitul veacurilor: Împărăţia Sa, Biserica. Cine intră în ea va cunoaşte fericirea, dar nu în sensul anulării suferinţei, ci mai ales prin suferinţă. Cred că încă nu putem asimila cuvintele Lui în care ne spune cine este fericit: cel smerit, cel prigonit, cel ce plânge, cel blând ş.a.m.d.

[sophia]

Iorest

Am observat ca a aparut mesajul de doua ori.
Am niste probleme cu forumul in ultima vreme.
In afara de functia "quote" mai apar din cand in cand probleme si la corectare.
Daca dau "Edit" imi arata un mesaj gol, fara textul meu. Daca vreu sa ies din el imi spune ca textul e mai mic de 10 cuvinte si nu se poate.
Aseara mi-a aparut din nou mesajul dupa manevrele astea, am corectat si dupa ce l-am trimes am vazut ca aparuse publicat si cel anterior (cel necorectat).

Ii multumesc lui Demetrius pentru incercarea de ajutor, dar in mod normal trebuie sa mearga si functia "quote", adica citarea automata. Nu stiu daca este ceva la browser. Inteleg ca la voi merge bine totul.
Nu foloseste nimeni Mozilla?

O sa ajung sa scriu si adminului sa-l intreb.

Am gasit aici pe forum hotararea patriarhului ecumenic.
Unele biserici apartin de Constantinopol. Grecii apartin de el.
Stiu ca exista un patriarh pentru toti ortodocsii, acum ca unii nu vor sa apartina de el, e altceva. Nu ma pricep deloc la jurisdictiile astea, cine si de cine apartine.

CristianR

Sunt lucruri mai complicate, care ne depasesc pe noi oamenii.
Noi aici, pe acest fir, vorbim despre fericirea pamanteana, asa cum am descris-o mai sus.
Tu vorbesti despre altceva acum. Lucrurile pe care le spune Iisus in Fericiri nu sunt pe pamant.
Nu stiu cum sa va explica sa ma intelegeti.
Noi vorbim aici despre lucruri normale, omenesti, palpabile - hrana (materiala), apa, sanatate, integritate trupeasca si fizica iubire (din partea oamenilor).
Si autorul firului (se) intreaba de ce unii oameni, in speta copii, nu beneficiaza de acestea. Unii nu le au de la nastere, altii le-au avut si le-au pierdut etc.
Am incercat sa dam unele explicatii, tot lumesti.
Despre cele duhovnicesti, de la Dumnezeu, noi nu stim si nu putem vorbi. Niciodata nu vom sti.

Am mai discutat pe alt fir despre pruncii cu handicapuri si boli genetice si cromozomiale. Unii spun ca sunt fericiti. Eu am citat acolo un om foarte credincios, cred ca e chiar monah, care este orb. Si pana si el spune clar ca nu este fericit. S-a obisnuit, isi duce crucea, nu se plange, dar nu este fericit.

Inca o data - credinta e una (cu martiriu, cu fericiri duhovnicesti si etc.) si starea de bine (fericirea pamnteana, omeneasca) este altceva. Ori voi le tot amestecati.
Nimeni nu contesta ce spuneti voi, in felul vostru, dar aici se vorbeste despre altceva.
Exista totusi un punct de intersectie, atunci cand ne intreb daca aceste probleme sunt de la pacate de la generatii anterioare sau de la Dumnezeu. Eu as spune ca sunt de la toate la un loc.

Da, este suferinta in existenta noastra pe pamant. Nimeni nu este fara suferinta. De ce nu se poate credinta fara suferinta, ramane totusi intrebarea mea. Fiindca eu cred ca poate sa fie.
Ne si rugam pentru asta, chiar si in biserica, daca stau sa ma gandesc bine.
Dar poate sunt eu prea idealista si gresesc.
Din experienta mea pot sa spun ca daca ma simt bine si am cele necesare, am putere si bucurie sa ma rog, sa merg la biserica, sa fac fapte bune. Si atunci? E ceva ciudat aici.
Voi spuneti exact invers - daca ti-e foame, daca esti bolnav, daca esti sarac, esti mai bun in credinta, te rogi mai bine, te duci la biserica si etc.
Si totusi suntem toti oameni, cu aceleasi nevoi omenesti.

[DragosP]

Dacă gândeau toţi ca tine se ducea dracului, la propriu, creştinismul.

[Iorest]

În prealabil postat de sophia

Iorest

Am gasit aici pe forum hotararea patriarhului ecumenic.
Unele biserici apartin de Constantinopol. Grecii apartin de el.
Stiu ca exista un patriarh pentru toti ortodocsii, acum ca unii nu vor sa apartina de el, e altceva. Nu ma pricep deloc la jurisdictiile astea, cine si de cine apartine.

Există un Patriarh onorific, dar Bisericile sunt autocefale, B.O.R. e autocefală de pe vremea lui Cuza, până și-n Grecia există un sinod care are cuvântul final, nu preia dictate de la Constantinopol.
B.O.R. are alt an onorific.

În prealabil postat de sophia

Din experienta mea pot sa spun ca daca ma simt bine si am cele necesare, am putere si bucurie sa ma rog, sa merg la biserica, sa fac fapte bune. Si atunci? E ceva ciudat aici.
Voi spuneti exact invers - daca ti-e foame, daca esti bolnav, daca esti sarac, esti mai bun in credinta, te rogi mai bine, te duci la biserica si etc.
Si totusi suntem toti oameni, cu aceleasi nevoi omenesti.

Din ce am văzut Sfântul Nectarie de exemplu a avut o copilărie săracă, și nu cred că e singurul ierarh sau Sfânt, chiar și cuviosul Porfirie Bairaktaris sau Paisie Aghioritul ai cărui părinți au prins și schimbul de populație și strămutarea din Capadocia în Grecia.
Plus că majoritatea statelor ortodoxe au fost sărace și prinse în diferite războaie, ba cu otomanii, ba conflicte zonale sau mondiale.

Deci sărăcia, lipsurile, foametea, au fost o constantă pentru ortodocși și totuși oamenii nu au renunțat la credință deși poate au avut multe meciuri de conștiință.

Acum există și tipologia omului care vrea o Evanghelie a prosperității, dar tipologia asta se pliază mai mult pe gândirea apuseană și materialistă.