Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

În Duminica premergătoare Postului Sfintelor Paști, Patriarhul Daniel ne îndeamnă să aducem efortul postirii ca ofrandă a iubirii noastre față de Dumnezeu.

În omilia rostită în această duminică, Părintele Patriarh a explicat de ce este necesară și cum trebuie împlinită jertfa postului, ca urcuș duhovnicesc spre Înviere.

Preafericirea Sa a participat în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, 26 februarie 2017, la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai este adâncă în înțelesurile ei, deși cuvintele ei sunt simple și puține, a spus ⁠⁠⁠Patriarhul în primele cuvinte ale predicii de astăzi, punctând în cele ce au urmat măreția tainică a postului extrasă din cuvintele textului biblic.

Iertarea este prima faptă ce trebuie împlinită pentru a putea posti așa cum se cuvine. Patriarhul Daniel a atras atenția că nimeni nu poate intra în post fără iertare, deoarece relația omului cu Dumnezeu depinde de relația lui cu semenii săi.

Iertarea greșelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism și deschide sufletul spre înviere, spre o nouă stare de comunicare și comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii, a adăugat Părintele Patriarh.

Determinarea de a posti implică, conform Patriarhului nostru, iubirea lui Dumnezeu.

Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm. Viața omului în trup se menține din darurile Lui: aerul, apa, lumina și roadele pământului, în timp ce viața sufletului se hrănește din iubirea lui Dumnezeu, pe care omul o simte prin rugăciune și prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii, a evidențiat Patriarhul.

Rugăciunea este un alt lucru ce face parte din ansamblul urcușului prin post spre înviere. De aceea conducătorul Bisericii noastre a amintit faptul că cine postește dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exercițiu biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic.

Preafericirea Sa a citat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, spunând că toate membrele corpului nostru trebuie să postească prin înfrânare de la priviri păcătoase, cuvinte păcătoase, gesturi și fapte păcătoase.

Smerenia reprezintă o altă stare definitorie a celui ce postește, asupra căreia a reflectat Părintele Patriarh:

Postul este o lucrare spirituală bineplăcută lui Dumnezeu, când se practică din iubire pentru El. de aceea, nu trebuie să postim ca să fim lăudați sau admirați de oameni pentru asprimea și lungimea postului pe care îl practicăm, a subliniat Părintele Patriarh.

În a doua parte a cuvântului său, Patriarhul românilor a făcut o paralelă între Adam și Mântuitorul Iisus Hristos.

Adam a fost izgonit din Rai pentru trei mari greșeli, spune ⁠⁠⁠Patriarhul, pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit și nu s-a pocăit după ce a greșit, ci a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu, iar femeia a dat vina pe șarpe. De aceea, Mântuitorul a postit în pustie patruzeci de zile, ca să îndrepteze greșeala lui Adam.

La final, Părintele Patriarh a chemat pe credincioși să participe tainic la postul Mântuitorului din pustie pentru că nimeni nu se poate lupta cu duhurile rele și cu patimile întunecate, egoiste, dacă nu a dobândit mai întâi lumina harului divin prin post și rugăciune.

[cristiboss56]

Zece cuvinte ale Patriarhului despre post

Patriarhul Daniel - citate despre post

Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu.
Iertarea este începutul bun al perioadei de post. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare.
Postul are la bază evlavia și iubirea față de Dumnezeu. Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.
Postul este semnul dorinței omului credincios de a se elibera de lăcomia după bunuri materiale limitate și trecătoare, spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel Nelimitat și Netrecător, Izvorul Vieții și al Bucuriei veșnice.
Postul susţine rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina şi hrana sufletului său.
Cine postește, dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exercițiu biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic.
Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
Postul adevărat trebuie să fie unit cu smerenia și cu bucuria, spre a fi o lucrare interioară, intimă, sufletească, de comuniune personală a omului cu Dumnezeu, care vede tainic și tăcut sufletul și faptele omului credincios și jertfelnic, rugător și postitor.
Prin post participăm tainic la postul de patruzeci de zile al Mântuitorul în pustie. Nimeni nu se poate lupta cu duhurile rele și cu patimile întunecate, egoiste, dacă nu a dobândit mai întâi lumina harului divin prin post și rugăciune.
Mai ales în această perioadă a Postului Sfintelor Paști suntem chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi, nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, ci recunoscând și plângând propriile noastre păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie.

[cristiboss56]

În prima săptămână din Postul Sfintelor Paşti, în toate locaşurile de rugăciune din Patriarhia Română vor fi săvârşite slujbe speciale, specifice perioadei Triodului. La Catedrala Patriarhală, în primele patru zile ale postului este oficiat Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, iar în zilele de miercuri şi vineri, Liturghia Darurilor înainte-sfinţite. Programul liturgic pentru prima săptămână din Postul Mare a debutat duminică, 26 februarie, cu slujba Vecerniei, numită şi „Vecernia iertării”. La stihoavna Vecerniei a avut loc momentul iertării, când slujitorii Catedralei Patriarhale şi-au cerut iertare unul de la celălalt, pentru a începe cu inima împăcată perioada Postului Sfintelor Paşti. „În prima săptămână din Postul Mare vor fi oficiate slujbe specifice perioadei Triodului. Astfel, la Catedrala Patriarhală, în primele patru zile ale postului este săvârşită, de la ora 16:00, slujba Pavecerniţei Mari, în cadrul căreia va fi citit Canonul cel Mare. În zilele de miercuri şi vineri, de la ora 7:00, vor fi oficiate Miezonoptica, Utrenia şi Ceasurile, iar în continuare se va săvârşi Liturghia Darurilor înainte-sfinţite. Sâmbătă va fi săvârşită Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Duminică, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”, ne-a declarat arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al *Cate*dralei Patriarhale.

[cristiboss56]

În Catedrala Patriarhală din București numeroși credincioși s-au rugat în timpul slujbei Canonului cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, săvârșită de Patriarhul nostru.

La final, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt în care a vorbit despre însemnătatea şi binefacerile postului.

Pentru început, Preafericirea Sa evidenţiază că postul este semn de pocăinţă pentru iertarea păcatelor, dar şi semn de regret pentru o viaţă care a fost trăită în mod dezordonat împotriva voinţei lui Dumnezeu.

Oamenii deseori postesc şi pentru a obţine un ajutor de la Dumnezeu, iar prin post şi rugăciune omul se sfinţeşte, accentuează Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Dacă este însoţit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales al slavei lui Dumnezeu.

În continuare, Primatul Bisericii Ortodoxe Române a făcut referire şi la triada rugăciune – post – milostenie. Aceasta este preluată din Vechiul Testament în Noul Testament, unde însă postul are o semnificaţie mai profundă şi anume, el contribuie la înnoirea şi îmbogăţirea spirituală a vieţii.

Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a recomandat postul ca mijloc de intensificare a legăturii omului cu Dumnezeu şi ca luptă împotriva ispitelor şi a puterii diavolului.

Postul ca dăruire de sine lui Dumnezeu este semn de recunoştinţă pentru darul vieţii primit de la Dumnezeu, dar şi dorinţă de sfinţire a vieţii, insistă Patriarhul Daniel.

Hristos Domnul este pentru noi lumina Postului Sfintelor Paşti pentru că El este Paştele nostru Care S-a jertfit. Deci, ţinta postului este întâlnirea cu Hristos. Postim pentru că iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile materiale limitate şi trecătoare pe care El ni le dăruieşte, subliniază Patriarhul nostru.

Când postim noi arătăm mai întâi iubire faţă de Dumnezeu şi înmulţim rugăciunea, iar hrana cea mai importantă în timpul postului este iubirea milostivă a lui Hristos pe care o căutăm prin rugăciune.

De aceea, postul susţine rugăciunea, iar postul fără rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci este mai mult un exerciţiu biologic, concluzionează Preafericirea Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române și Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale.

Slujba, oficiată în cadrul Pavecerniței Mari,a fost transmisă în direct de TRINITAS TV.

În această perioadă de post, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel poartă, în chip excepțional, rasă neagră păstrând însă camilafca albă, cunoscutul însemn al demnității patriarhale.

[cristiboss56]

Postul Mare este un timp de rugăciune mai intensă, o perioadă în care trebuie să unim rugăciunea smerită şi pocăinţa sinceră cu iubirea milostivă.

În acest răstimp, cântările liturgice îndeamnă la mai multă căinţă şi la întristarea cea după Dumnezeu, deoarece aceste lacrimi ard păcatul și spală sufletul păcătos, precum focul curăță fierul de rugină.

Cântările bisericești din timpul Postului Mare, spune Patriarhul Daniel, ne antrenează în interioritatea pocăinței.

Ele ne cheamă să privim nu atât la solemnitatea slujbelor exterioare, cât la sărăcia sufletului nostru slăbit de păcate pentru a aduna, prin smerită rugăciune, comori de lumină în inimă, aminteşte Preafericirea Sa.

O astfel de cântare, specifică Postului Mare, este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române evidenţiază faptul că acest imn liturgic se cântă în timpul Postului Păresimilor pentru a se arăta că toți oamenii au nevoie de pocăință și de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire.

Canonul este citit în patru părţi în primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul Pavecerniţei Mari, şi integral în Joia din săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paşti.

Despre acest imn liturgic, Patriarhul Daniel spune că este un dialog al omului păcătos cu propria conștiință, luminată de citirea Sfintei Scripturi. El numeşte canonul drept medi*tație biblică și rugăciune de pocăință.

Potrivit cuvintelor Patriarhului nostru, Canonul cel Mare ne arată durerea și puterea pocăinței – leac și lumină a învierii sufletu*lui din moartea păcatului.

Păcatul pe care îl descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenești căzute, începând cu Adam și Eva. De aceea, Canonul cel Mare îmbină pocăința cu meditația la căderile în păcat sau biruința asupra păcatului, așa cum se văd acestea în Sfânta Scriptură.

Sufletul care se pocăiește plânge pentru că nu a urmat pilda luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimilor arătate în mulți păcătoși, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alții s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit, spune Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Referitor la conţinutul canonului, Patriarhul României ne învaţă că marii păcătoși care s-au pocăit și s-au ridicat din păcat și patimi devin nu numai dascăli ai pocăinței pentru întreaga Biserică, ci și rugători pentru cei ce se luptă cu păcatul sau se curăță de el prin pocăință.

Să Îl rugăm pe Hristos Domnul și pe toți sfinții Lui, ne îndeamnă Patriarhul nostru, să ne ajute cu rugăciunile lor și să ne dăruiască puterea de a simți în suflet roadele pocăinței din Postul Mare, adică sfințirea vieții, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: Noi dăruim ceea ce avem, postirea, ca să primim ceea ce nu avem, nepătimirea.

[cristiboss56]

Sute de credincioşi s-au rugat în această seară, la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul. Episcopul Vicar Patriarhal a oficiat Slujba Pavecerniţei Mari în cadrul căreia a fost citită a doua parte a canonului Sfântului Andrei Criteanul.

O particularitate a Canonului cel Mare constă în prezentarea unor persoane biblice, atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament. Prin aceste exemple sufletul este atenţionat să-şi amintească de oamenii drepţi care i-au bineplăcut lui Dumnezeu şi să le urmeze pilda, chiar dacă până atunci a făcut contrariul.

În omilia adresată în data de 28 februarie, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a evidenţiat faptul că personalităţile evocate în acest canon sunt modele de oameni care s-au pocăit pentru păcatele săvârşite şi au dobândit, în acest fel, mântuirea.

Dintre personalităţile pe care le evocă Sfântul Andrei Criteanul vedem că nu toţi oamenii care au păcătuit au rămas în starea de păcătoşenie. Mulţi dintre ei au conşientizat căderea şi s-au pocăit, motiv pentru care Dumnezeu i-a eliberat de povara lor, a spus Ierarhul.

[cristiboss56]

Bucureştenii vor putea aduce, începând de mâine, cinstire icoanei Maicii Domnului Iordăniţa. În prezent, aceasta se află în clădirea Reprezentanţei Patriarhiei Române din Ierusalim.

Icoana va fi aşezată spre închinare credincioşilor miercuri, 1 martie 2017, la Biserica Icoanei din Bucureşti, începând cu ora 08:00. Aceasta va rămâne în Capitală până luni, 6 martie 2017, ora 19.00.

Icoana s-a aflat timp de peste 30 de ani în biserica Schitului Românesc de pe malul Râului Iordan, ridicat de Patriarhia Română în anul 1935 în regiunea Qasr al Yahud, la locul istoric al Botezului Domnului Iisus Hristos.

În anii 1967-1970 din cauza războiului declanșat în zonă, biserica românească a fost bombardată şi grav avariată.

Icoana a fost salvată de Arhiepiscopul Lucian Florea, în timpul slujirii sale ca Reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului, în anii când schitul de la Iordan fusese închis.

Când au început bombardamentele în zonă, icoana Iordăniţa a fost scoasă şi adusă la Așezământul Românesc de la Ierusalim, unde se află în prezent așezată într-un baldachin de lemn din pridvor.