Avort - dilema

[CristianR]

Când e omul la mare supărare cred că cel mai important e să simtă o mână caldă pe umăr, o îmbrăţişare din inimă, care să-i spună că nu e singur în necazurile lui.

Apoi va putea primi şi ceva din credinţa ta că moartea oricărui credincios e spre înviere, dacă se apropie de Hristos.

Gândul la sinucidere ar putea fi din cauză că simte că persoana ei nu are valoare pentru cineva. Dacă pentru tine are valoare, va simţi asta. Şi în felul ăsta va putea înţelege, crede şi simţi că, dacă unui om îi pasă, lui Dumnezeu îi pasă de o mie de ori mai mult de ea şi o vrea vie pentru totdeauna.

Cât despre avort, fă în aşa fel ca să nu simtă că o judeci. Dacă o preocupă, dă-i speranţă, vorbeşte-i de iertare. Dacă s-a spovedit şi Dumnezeu a iertat-o, să primească această iertare cu toată inima şi credinţa; să se ierte şi ea însăşi.

[Urbanophon]

Mi-a zis ca nu o mai incalzeste nimic. De fapt, compatimirea doar o enerveaza. Eu ii inteleg starea. Nu am trecut prin ce a trecut ea, dar am avut de-a face cu demonul deznadejdii. I-am zis ferm ca orice fapta incepe de la gand. Si gandul ce il are ea e cel mai pervers si periculos. Coincidenta a facut ca fix in aceasta perioada sa il (re)citesc pe Sfantul Ioan Scararul. Nu am stiu cum sa ii exprim catehetic, fara sa mentionez de "demoni". Ea e fata crescuta in ortodoxie. Accepta invatatura Bisericii si mostenirea neamului. Fix cand m-am revazut cu ea avea un tricou inscriptionat cu: "Patrie, Neam, Ortodoxie."

O macina ideea ca a facut avort. A zis ca in orice alta situatie nu ar fi apelat la gestul asta. Eu sunt fara cuvinte. Eu cu ea nu suntem foarte apropiati. Am cunoscut-o ocazional, a venit la mine in oras cu treaba si nu cunostea pe nimeni. Si m-a rugat cineva sa am grija de ea cat sta in vizita. Si acum mi s-a confesat si mi-a zis ca partea cu avortu nu a mai spus-o la nimeni. Familie sau apropiati. Iar eu nu am fost in stare sa ii spun un cuvant intelept. In momentul ala m-am rugat in inima si m-am blocat. Si ma tot framant sa ii spun ceva. Acum iar e plecata. I-am mai scris, dar tot ce am putut sa ii zic a fost: "te rog sa ai grija de tine."

[SalutSuntAdrian]

Fecioara Maria este nadejdea celor deznadajduiti.

Pe mine chiar zilele trecute m-a ajutat Fecioara Maria dupa ce m-am rugat. Si din tristete m-a dus la optimism.

Poate o ajuta si pe ea daca s-ar ruga. Si, la fel, si tu te poti ruga pentru ea. Eu cred ca o sa o ajute si pe ea si daca ajunge sa planga atunci isi curata inima.

[Lancelot]

cam cate milioane de romance or fi facut avorturi dupa 1965? cam cate milioane dintre acestea au comis sacrilegiu? cate dintre ele or fi avut parte de intelegerea preotilor?

e greu de indrumat un om aflat intr-o astfel de suferinta, cel mai greu caz de cand sunt eu pe forum.

[CristianR]

Într-adevăr, întâi de toate trebuie să ne rugăm pentru ea.
Şi, iarăşi, atunci când nu ştim ce să-i răspundem cuiva, să cerem ajutorul de la Dumnezeu. Aşa făcea Sf. Serafim din Sarov; am cunoscut şi eu un părinte care era evident că aşa face. Şi primul gând care-i venea rugându-se (uneori un scurt ''Doamne ajută-mă să dau răspuns bun!''), pe acela îl spunea.

P.S. Lancelot, preoţii condamnă avortul, şi aşa şi trebuie să facă. Dar pe cea care l-a făcut eu cred că cei mai mulţi caută să o ajute. Dacă sunt şi dintre cei care o condamnă, aceia greşesc, uitând că Părinţii spun: Urăşte păcatul, iubeşte-l pe păcătos!

Încă ceva, Urbanophon: Nu ne aflăm întâmplător undeva şi nu întâmplător cineva ni se adresează. Cred că Dumnezeu vrea să-i spună prin tine ceva. Ce anume, numai de la El poţi afla.

[Urbanophon]

Am avut o viata mizera in ultima perioada. Si simt ca nu sunt in masura sa dau sfaturi la cineva. Eu insumi nu m-am spovedit de ani buni si recomand la altii sa se spovedeasca. Si acum mi s-a pus cazul asta in fata care m-a lasat fara cuvinte. Atat de delicat incat am simtit ca un cuvant poate alina sau poate distruge. Cancer, avort, gand suicid.

Sper totusi, data viitoare cand o sa ma intalnesc cu ea, sa ma ajute Dumnezeu sa ii spun ceva folositor. :)

[CristianR]

Probabil nici nu are nevoie de un sfat, ci doar să o asculte cineva şi să-i spună, eventual, o vorbă bună.

Faptul că ţi-a încredinţat durerea ei înseamnă că te-a simţit receptiv şi de încredere. Acestei nevoi, de a nu duce singură toată greutatea suferinţei, îi răspunzi tu, şi cred că e cel mai bun lucru pe care-l poţi face.

[gpalama]

Si totusi cat de aproape este Dumnezeu cel indepartat.

Mare pacat ca nu sunt povatuitori buni in ziua de astazi.
Mare mare pacat ca nu sunt preoti care sa stie ca sa spuna omului in clipele grele si cumplite.
Infiorator sa nu te poata ajuta nimeni in clipele astea.

[Jonnyw2013]

Frate Urbanophon, da o situatie sensibila,care trebuie tratata cu multa sensibilitate si atentie.Nu pot sa nu subliniez,ca extrem de valoroase toate cele 4 mesaje ale fratelui CristianR. Am observat ca uneorri e bine sa subliniezi importanta unor mesaje, ptr cazul cand unii oameni nu sunt lamuriti legat de o anumita situatie,mai ales cand sunt mai multe parreri.

În prealabil postat de CristianR

Când e omul la mare supărare cred că cel mai important e să simtă o mână caldă pe umăr, o îmbrăţişare din inimă, care să-i spună că nu e singur în necazurile lui.

Apoi va putea primi şi ceva din credinţa ta că moartea oricărui credincios e spre înviere, dacă se apropie de Hristos.

Gândul la sinucidere ar putea fi din cauză că simte că persoana ei nu are valoare pentru cineva. Dacă pentru tine are valoare, va simţi asta. Şi în felul ăsta va putea înţelege, crede şi simţi că, dacă unui om îi pasă, lui Dumnezeu îi pasă de o mie de ori mai mult de ea şi o vrea vie pentru totdeauna.

Cât despre avort, fă în aşa fel ca să nu simtă că o judeci. Dacă o preocupă, dă-i speranţă, vorbeşte-i de iertare. Dacă s-a spovedit şi Dumnezeu a iertat-o, să primească această iertare cu toată inima şi credinţa; să se ierte şi ea însăşi.

În prealabil postat de CristianR

Nu inteleg pentru ce sa fii sever la momentul asta. Daca era s-o povatuiesti inainte, da. Insa acum cred ca are nevoie de sprijin.
Canoanele pe care le dau duhovnicii sunt personalizate, cum se spune acum. Fiecare fapta se petrece in anumite circumstante, de care duhovnicul trebuie sa tina cont ca sa gaseasca si leacul potrivit.

Sufletul e ceva sensibil,trebuie tratat ca atare, mai ales intr-o situatie extrema ca aceasta.