Avort - dilema

[Urbanophon]

O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.

O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii.

Doamne ajuta!

[Copacel]

În prealabil postat de Urbanophon

O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.

O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii.

Doamne ajuta!

Tratament medicamentos(antidepresiv+antipsihotic) + o viata duhovniceasca
bogata.

[Demetrius]

În prealabil postat de Urbanophon

O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.

O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii.

Doamne ajuta!

Avortul nu poate fi justificat in niciun fel pentru ca de la Dumnezeu vine zamislirea. Oare nu stia Dumnezeu de problemele ei? Oare nu de aceea i-a dat Dumnezeu sarcina pentru ca ea o putea duce, din moment ce El nu da mai mult nimanui decat poate duce?

Ar fi bine sa stie ca de cancer nu se poate scapa fara convertire, iar avortul indeparteaza convertirea, asta insemnand agravarea "bolii" care va reveni sub alta forma, daca nu-si schimba "conceptiile" de viata si modul de trai.

Nu de la doctorul care"a rezolvat-o" i se trage gandul de suicid, ci de la neimplinirea gandurilor si asteptarilor sale, cu atat mai mult cu cat, femeie fiind, a ajuns sa inteleaga ca sunt sanse foarte mici ca sa devina sotie si mama ca-n filmele americane.
Si totusi, inca poate deveni mama, iar asta ar demonstra ca si-a schimbat conceptia de viata si ca boala o va ocoli fiindca e implicata in viata copilului dat ei.

Asadar(parerea mea), are nevoie de incurajare multa si de spovada neintarziata, iar tu sa-i demonstrezi cat de bucuros esti daca primesti un e-mail, daca ai terminat o zi de post negru, cum dai firimituri de paine pasarilor, cat de bucuros esti ca nu deschizi televizorul... Asta numai pentru a o determina sa vada minunile din jurul ei, nu de la Hollywood.

Un copil ar rezolva toate problemele ei.

[Urbanophon]

@Copacel: nu am incredere in medicamentatie experimentale in domeniul psihologiei. Am auzit ca in SUA un procent mare a populatiei e pe antidepresive. Cunosc si eu substante sintetice care te fac sa uiti de orice problema. Nu cred ca e mare diferenta intre ele.

@Demetrius: Eu pot doar sa trag concluzi din situatia care mi-a prezentat-o ea. Nu vreau sa fac presupuneri, sa sap in viata ei personala. Nu m-am lovit niciodata de un asa caz extrem. Cand mi-a povestit stiam ca Biserica e anti-avort indiferent de situatie. Nu cred ca era intelept sa ii zic asta. Sau sa ii dau de inteles ca se accepta. Am evitat subiectul avort. I-am zis sa nu lase starea actuala sa puna stapanirea pe ea. Am mai vazut oameni mahniti, melancolici, scarbiti, dezamagiti etc....dar in privirea ei era ceva si mai sumbru.

Eu as intreba un preot care ar fi canonul, expunandu-i ce mi-a povestit ea. Sa intermediez cumva, sa o pregatesc.

[Demetrius]

În prealabil postat de Urbanophon

...@Demetrius: Eu pot doar sa trag concluzi din situatia care mi-a prezentat-o ea. Nu vreau sa fac presupuneri, sa sap in viata ei personala. Nu m-am lovit niciodata de un asa caz extrem. Cand mi-a povestit stiam ca Biserica e anti-avort indiferent de situatie. Nu cred ca era intelept sa ii zic asta. Sau sa ii dau de inteles ca se accepta. Am evitat subiectul avort. I-am zis sa nu lase starea actuala sa puna stapanirea pe ea. Am mai vazut oameni mahniti, melancolici, scarbiti, dezamagiti etc....dar in privirea ei era ceva si mai sumbru.

Eu as intreba un preot care ar fi canonul, expunandu-i ce mi-a povestit ea. Sa intermediez cumva, sa o pregatesc.

Daca tu te limitezi, pe baza spuselor ei, sa nu intelegi mai mult, atunci nu te hazarda la alte raspunderi decat sa o conduci la duhovnic; parerea mea. Asta e tot ce esti insarcinat sa faci.

[Urbanophon]

O sa vad...

[Demetrius]

În prealabil postat de Urbanophon

O sa vad...

De ce crezi ca ti-a dat Dumnezeu sa managerizezi acest caz daca nu ca sa-l rezolve El cat se poate de bine prin tine?

Asuma-ti ce ti s-a dat; nu tu ai cautat, ci ti s-a dat. Sau vrei sa eviti, precum ea sarcina?

De ce ai adus aici pe forum subiectul, daca nu ca sa primesti ajutor? Eu imi asum ce ti-am spus.

[Urbanophon]

Cu rabdare. Vreau sa o imbarbatez cat se poate de subtil. Nu sa ii cer sa imi expuna drama ca pe un film. Sper sa se detensioneze. Si daca va face un pas imi voi da silinta sa ii raspund pe cel mai potrivit ton. Nu e in regula sa tragi omul de maneca. Eu personal, cand am o zi proasta si sunt ingandurat, ma scoate din sarite: "ce esti suparat? ce ai? cum esti etc." Cand dau de omul caruia vreau sa ii spun oful, la momentul potrivit, i-l spun. Si cazul de fata e mai delicat.

Sper sa gasesc cuvintele potrivite la momentul potrivit...

[AlinB]

În prealabil postat de Urbanophon

O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.

O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii.

Doamne ajuta!

Graba mare.
Stii cum se zice: boala lunga, moarte sigura.

Daca lasi lucrurile in seama timpului, chiar daca nu o vei vedea murind trupeste, cu siguranta va muri duhovniceste iar acea fereastra ingusta in care inca putea cineva sa mai faca ceva pentru ea o sa dispara cu totul.

Cu avortul e relativ simplu: daca sarcina pune in pericol viata mamei, este justificat moral.
Iar aici sunt doua aspecte: daca sarcina este viabila dar pune in pericol viata mamei sau nu este. In primul caz e vorba de o alegere dureroasa, in al doilea clar, nici nu se discuta, moral vorbind nici nu se poate numi avort.

Si desigur, mai exista cazul: sarcina nu pune in pericol viata mamei, poate fi viabila, dar exista riscul sa fie un copil cu malformatii grave, pentru ca de ex. mama a facut chimioterapie in timp ce era insarcinata. Asta e trist si dureros si o decizie dificila mai ales pentru o constiinta morala puternica.