Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

În ziua sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, stavropighie patriarhală.

Sărbătoarea din 23 aprilie 2017 a adus o bucurie sporită, a spus Părintele Patriarh, deoarece ziua cinstirii Sfântului Gheorghe a coincis cu Duminica Tomii, a doua după Paști.






În prima parte a predicii transmise de Radio Trinitas, Patriarhul Daniel a vorbit despre credință, ca dar al lui Dumnezeu care trebuie cultivat.

Învățăm din evanghelia de astăzi că Iisus fericește nu pe cei care L-au văzut înviat, ci pe cei care au crezut, deși nu L-au văzut, arătând prin aceasta că credința este o cunoaștere dincolo de vederea trupească, a evidențiat Preafericirea Sa.

Această cunoaștere mai presus de simțurile trupești este o relație vie cu Dumnezeu. Credința este o pregustare a ceea ce a fost făgăduit și o confirmare a realităților nevăzute, a explicat Patriarhul, redând cuvintele Sfântului Apostol Pavel: «cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice» (2 Corinteni 4, 18).

Dumnezeu, Cel nelimitat, nematerial și netrecător nu poate fi văzut cu ochii noștri trupești limitați. Dar adesea, El se adaptează capacității noastre reduse de cunoaștere și se descoperă sub diferite forme: trimite îngeri și proroci, care vestesc voia Lui în lume, iar în zilele de pe urmă a trimis pe Însuși Fiul Său cel veșnic, Care din iubire pentru noi S-a făcut om, a adăugat Părintele Patriarh.

În continuare, Patriarhul Daniel a explicat faptul că Mântuitorul după Înviere nu a revenit la viața pământească, asemenea lui Lazăr, de aceea s-a arătat când și când, timp de patruzeci de zile, spre a încredința pe Apostoli de Învierea Sa.

După Înălțare, a subliniat Patriarhul României, Duhul Sfânt ni-l face prezent pe Hristos nu în fața noastră, ci în noi și cu noi, devenind viața vieții noastre.

Precum Duhul Sfânt era prezent în Hristos cât era Om pe pământ, după pogorârea Duhului Sfânt, Hristos este prezent în Duhul Sfânt, în Biserica Sa, până la sfârșitul veacurilor.

Credința este această capacitate spirituală de a simți pe Dumnezeu prezent în viața Bisericii. Această prezență este simțită de cei care Îl iubesc pe Hristos, chiar dacă nu-l văd fizic. Iar cel ce are credință primește bucurie.

Pentru această credință, spune Patriarhul citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, «dobândim ca răsplată mântuirea sufletelor noastre», adică unirea omului muritor cu Dumnezeu Cel Nemuritor.

În a doua parte a omiliei, Patriarhul României a dat exemplu de cultivare a credinței prin viața și martiriul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Preafericirea Sa a amintit de cinstirea deosebită acordată acestui martir, în toate Bisericile dar mai ales în țara noastră, unde avem localități ce îi poartă numele: orașele Sfântul Gheorghe, Sângeorz și Giurgiu.

Totodată, după exemplul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, care purta chipul acestui mucenic pe steagurile sale de luptă, Forțele Terestre ale Armatei Române îl au ca ocrotitor spiritual pe Sfântul Gheorghe.

Patriarhul Daniel a precizat de asemenea, o altă dovadă a cinstirii Sfântului serbat. În prezent douăsprezece țări creștine îl consideră patron spiritual pe Marele Mucenic: Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia și Serbia.

În final, Întâistătătorul Bisericii noastre a adresat urări de bine celor care își serbează onomastica:

Ne rugăm Sfântului Gheorghe să ocrotească pe toți cei care îi poartă numele, îi felicităm dorindu-le ani mulți cu sănătate, bucurie, ajutor de la Dumnezeu, credință multă și fapte bune!

[cristiboss56]

În Duminica Tomii, care anul acesta a coincis cu sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a slujit la Catedrala Sfântul Spiridon – Nou din Capitală.

În cuvântul rostit la slujba din 23 aprilie 2017, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre viața Sfântului Gheorghe, făcând referire și la suferințele muceniciei în rândul creștinilor de azi.

În diferite locuri ale lumii creștinii mor pentru faptul că se adună în biserici și participă la slujbe, într-o vreme în care se vorbește de atât de multă libertate, care de fapt doar îi amăgește pe oameni, a spus Preasfinția Sa, conform Radio Trinitas.







Sfântul Gheorghe, prăznuit în ziua martiriului său din anul 303, a crescut într-o familie de oameni bogați și foarte credincioși. Tatăl său, ofițer în armata romană a murit încă din vremea copilăriei sfântului.

Sfântul Gheorghe a ajuns la rândul său ofițer în garda imperială. Din această poziție a mărturisit credința sa în Hristos și a fost supus la foarte multe chinuri, iar în final a fost decapitat.

Ierarhul a subliniat faptul că în vremea împăratului Dioclețian nu doar Sfântul Gheorghe a pătimit. Au curs atunci, precum mărturisesc Sfinții Părinți, pâraie de sânge.

Noi ar trebui să ne rușinăm de tăcerea și atitudinea noastră față de adevărurile pe care Mântuitorul ni le-a lăsat, față de taina credinței noastre, față de această comoară pe care nu o prețuim, a adăugat PS Timotei.

Referitor la textul evanghelic citit, Preasfinția Sa evidențiat trei aspecte principale:

Credința este un mare dar al lui Dumnezeu, iar îndoiala trădează lipsa iubirii;
Nu trebuie să-l criticăm pe Sfântul Apostol Toma, numindu-l necredinciosul, pentru că și noi suntem asemenea lui, având umbre de îndoială.
Martirii au învățat pilda curajului de la Sfinții Apostoli, care au mărturisit pe Hristos în toată lumea.
La finalul Sfintei Liturghii, PS Timotei Prahoveanul a premiat câștigătorii Concursului Icoana și Școala mărturisirii din Arhiepiscopia Bucureștilor.





Preasfinția Sa a apreciat interesul pentru Biserică al elevilor participanți.

Ce mult înseamnă când acești tineri încep să înțeleagă tainele credinței. Ei sunt nădejdea de mâine și bucuria Bisericii, a spus ierarhul în cadrul de festivității de premiere.

Elevii au primit daruri din partea Arhiepiscopiei Bucureștilor constând în diplome, cărți și iconițe.

[cristiboss56]

În Duminica Mironosiţelor, Mănăstirea Pantocrator din Eparhia Alexandriei şi Teleromanului îşi sărbătoreşte hramul. Cu acest prilej, o delegaţie a Mitropoliei de Kerkyra va aduce spre închinare credincioşilor moaștele sfântului Ierarh Spiridon din Insula Corfu, informează arhid. Serafim Baciu, Consilier Mass Media al Eparhiei.

Programul acestui eveniment va debuta vineri, 28 aprilie 2017, începând cu ora 17:00.

Delegaţia care va însoţi sfintele moaşte va fi întâmpinată, la aşezământul monahal din Teleorman, de Chiriarhul Eparhiei, Preasfințitul Părinte Galaction, şi de Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Roman al Ungariei. În continuare va fi oficiată slujba Privegherii.

Duminică, 30 aprilie, de la orele 09:00, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în altarul de vara al Mănăstirii. Sfintele moaște vor rămâne spre închinare până în data de 1 Mai, orele 14:00.

În toată această perioadă, odoarele vor fi aşezate spre cinstire, într-un baldachin special amenajat, alături de moaștele Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena.

Mănăstirea Pantocrator este situată în localitatea Drăgănesti Vlaşca jud. Teleorman.

[cristiboss56]

Institutul Cultural Român va găzdui miercuri, 26 aprilie 2017 conferința Între cer şi pământ, ancoraţi în Dumnezeu (Viaţa şi cultura monahilor români din Sfântul Munte Athos), informează site-ul oficial al instituției de cultură.

În cadrul evenimentului vor conferenția: părintele Constantin Necula, profesor la Universitatea din Sibiu, profesorul Pavel Chirilă de la Fundația Sfânta Irina și Valentin-Lucian Beloiu.

Vor mai participa la dezbatere: Laurenţiu Tănase, secretar de stat CNSAS, Facultatea de Teologie și preotul Teofan, Stareţul Mănăstirii Nera.

Muntele Athos este locul unde se păstrează cu fidelitate cultura şi civilizaţia milenară a imperiului bizantin.

[cristiboss56]

La inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, mâna dreaptă a Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian va fi adusă sâmbăta aceasta la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.

Delegația patriarhală care însoțește sfintele moaște va fi întâmpinată de Arhiepiscopul Râmnicului sâmbătă, 29 aprilie, la ora 16.00, în parcul Teatrului municipal Anton Pann, informează site-ul oficial al Eparhiei.

Moaștele vor fi purtate în Procesiunea intitulată Calea Sfinților, după care vor fi așezate spre închinare la Catedrala Arhiepiscopală.

Mâna dreaptă a Sfântului Ciprian, care face parte din tezaurul Bisericii Zlătari din Capitală, vor rămâne în Râmnicu Vâlcea în zilele de 29, respectiv 30 aprilie.

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian este prăznuit în Biserica Ortodoxă în data de 2 octombrie. Acesta era originar din Antiohia Pisidiei şi a trăit în vremea împăratului Deciu (pe la anul 250), făcând parte dintr-o familie înstărită, devenind filosof şi vrăjitor cumplit.

A fost convertit la credința în Hristos de o fecioară creștină, Iustina.

Încă din secolul al IV-lea, Sfântul Ciprian a fost cinstit în Biserică ca izbăvitor de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească.

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un cuvânt de binecuvântare și recunoștință tuturor femeilor creștine cu prilejul Duminicii Femeilor Purtătoare de Mir (30 aprilie 2017).

Hristos a înviat!

În Duminica a treia după Paști, numită și Duminica Mironosițelor, Biserica Ortodoxă le pomenește pe femeile purtătoare de miruri sau aromate, care, în dimineața Învierii lui Iisus Hristos, au mers primele la mormântul Domnului și au fost întâmpinate de Iisus Hristos Cel înviat. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat această zi de sărbătoare tuturor femeilor creștine dreptmăritoare, urmașe ale mironosițelor, care mărturisesc credința lor în Învierea Domnului Iisus Hristos în familie și în societate.

În momentele Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos „erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu” (Matei 27, 55-56). Prin fidelitatea şi evlavia lor, aceste femei s-au dovedit mai curajoase și mai devotate Domnului Iisus Hristos, decât Ucenicii Săi.

În Duminica Învierii lui Iisus, pe când răsărea soarele, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, Salomeea și Ioana au venit cu miruri, pentru a unge trupul Domnului Iisus, așezat în grabă în mormânt în Vinerea Răstignirii Sale, înfruntând teama de cei care L-au răstignit. Curajul și evlavia femeilor mironosiţe au fost răsplătite de binevestirea îngerilor și de către Domnul Iisus Hristos Cel înviat, Care „le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat” (Matei 28, 9). Apoi, alergând „cu frică și cu bucurie mare” (Matei 28, 8) să vestească Ucenicilor lui Iisus Învierea Sa, femeile mironosițe au devenit „apostoli către Apostoli”, după cum le-a numit Sfântul Ioan Gură de Aur.

Vestirea Învierii Domnului Hristos de către femeile mironosițe a deschis în istorie drumul mărturisirii credinței în Hristos Cel răstignit şi înviat de către mulțimi de femei mucenițe și cuvioase, mame și fiice, ostenitoare în gospodărie sau regine şi împărătese creștine.

În acest sens, Sfânta Împărăteasă Elena a arătat iubire smerită şi evlavie față de Hristos Cel răstignit şi înviat, căutând, cu multă osteneală şi cheltuială, şi descoperind, cu bucurie, Sfânta Sa Cruce, cea dătătoare de viață, iar apoi a contribuit financiar la construirea bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, precum şi la zidirea altor biserici din Ţara Sfântă.

Astăzi, în contextul anului 2017, declarat în Patriarhia Română drept An omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești, amintim că, în Biserica Ortodoxă, cinstirea sfintelor icoane a fost restabilită de către două sfinte femei, şi anume: Sfânta Împărăteasă Irina, care a convocat, în anul 787, Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea și Sfânta Împărăteasă Teodora, care a convocat, în anul 843, Sinodul din Constantinopol.

Duminica a treia după Paști ne pune în față icoana Sfintelor Femei Mironosițe, chip al iubirii jertfelnice și curajoase, al compasiunii, al credinței puternice și al dărniciei. Asemenea lor, femeile creștine evlavioase şi harnice din România susțin construirea de lăcașuri sfinte şi educația religioasă a copiilor în școlile publice, cultivă iubirea milostivă față de cei aflați în spitale şi în instituții de asistență socială, ori excelează în alte domenii de activitate benefică pentru poporul român, dar mai ales, ca mame şi soţii, aduc pace şi bucurie sfântă în familiile lor și în societate.

În această Duminică adresăm tuturor femeilor creștine cuvânt de binecuvântare şi recunoştinţă pentru întreaga lor lucrare săvârșită cu multă dăruire de sine şi ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, precum şi Sfintelor Femei Mironosițe să umple sufletele lor de pace şi bucurie, să le dăruiască sănătate şi mult ajutor!

Întru mulţi şi binecuvântați ani!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește marți, 2 mai 2017, pe Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea Patelarie, Patriarhul Constantinopolului. În ziua de cinstire a sfântului, două parohii din municipiul Galați își cinstesc ocrotitorul.

Proclamarea solemnă a trecerii în rândul sfinților a cinstitului ierarh a avut loc în data de 3 mai 2009. Evenimentul a avut loc în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Atanasie Patelarie

Sfântul Atanasie Patelarie s-a născut către sfârşitul veacului al XVI-lea, în oraşul Rethimno, din insula Creta, primind la botez numele de Alexie. El a purtat crucea a nenumărate încercări, mărturisind dreapta credinţă într-o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea răsăriteană.

Încă din fragedă vârstă se străduia să împlinească poruncile Evangheliei. Râvnind la viaţa duhovnicească, se îndeletnicea cu citirea Vieţilor Sfinţilor, aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevoinţele acestora.

După moartea tatălui său s-a călugărit la metocul sinaitic din Iraclion, primind numele de Atanasie. Dorind însă o viaţă duhovnicească mai înaltă, după ce a vieţuit o vreme într-o mănăstire din Tesalonic, unde a fost hirotonit ierodiacon, a plecat în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, apoi la Xiropotamu, unde i s-a dat ascultarea de a sluji la trapeză.

Se hrănea doar cu pâine şi apă, iar nopţile le petrecea în rugăciune, dormind câteva ore şi având drept aşternut, atât vara cât şi iarna, pământul gol. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai, Atanasie Patelarie a venit pe la anul 1626 în Ţara Românească, ca dascăl. Aici a tradus Psaltirea în limba greacă populară.

Marele patriarh al Constantinopolului, Chiril Lucaris († 1638), l-a chemat pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necreştini şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului. De aici, el va trimite mai multe scrisori ţarului Rusiei, cerându-i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci.

În anul 1634, când Patriarhul Chiril Lucaris este trimis în exil, la Constantinopol este aşezat, pentru puţină vreme, Mitropolitul Atanasie al Tesalonicului. În cele din urmă, otomanii l-au silit să părăsească tronul patriarhal.

Nevoit să strângă milostenie pentru a plăti datoriile mitropoliei, a plecat spre Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi.

Întorcându-se însă la Constantinopol, este reales patriarh în vara anului 1652. N-a păstorit însă decât puţină vreme, după care a fost nevoit să renunţe, din pricina potrivniciei turcilor otomani, şi s-a întors la Galaţi.

Slujitorii bisericeşti şi credincioşii din oraşul de la Dunăre s-au bucurat mult de blânda şi înţeleapta păstorire a patriarhului Atanasie, care s-a arătat statornic în credinţă, purtându-şi crucea în chip neşovăielnic.

Sfântul Atanasie şi-a exprimat dorinţa de a-şi sfârşi viaţa la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi (pe care o numea „mănăstirea sa”), dar voia lui Dumnezeu a fost alta: astfel, el a continuat să strângă milostenie pentru creştinii celorlalte Biserici Ortodoxe căzute sub ocupaţie otomană.

Ajungând pentru aceasta în Rusia, fiind bătrân şi bolnav, a primit însemnate daruri de la ţar şi de la patriarhul Nicon (1652-1666). La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk.

Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar mai multor mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi din Muntele Sinai.

A rânduit de asemenea a se aduce daruri şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi. Apoi s-a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i-au făcut bine şi pentru cei care l-au prigonit ori nedreptăţit în viaţă; şi-a cerut iertare de la toţi, iertându-i la rândul său pe toţi.

Cu cugetul împăcat şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze şi în inimă rugăciunea, a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Paşti, în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu!”.

A fost îmbrăcat în veşminte arhiereşti şi aşezat în jilţ, ţinând în mână cârja. Apoi a fost pus într-un mormânt săpat în lăuntrul bisericii Mănăstirii din Mgarsk.

Prin rânduială dumnezeiască, trupul ostenit de nenumărate nevoinţe al cinstitului Ierarh a rămas neschimbat. Lucrul acesta s-a aflat după opt ani de la mutarea sa la locaşurile cele veşnice, atunci când mitropolitul Paisie Ligaridis al Gazei, venind la Mănăstirea din Lubnî, a avut o vedenie.

Sfântul Atanasie i s-a arătat şi i-a cerut să fie scos din mormânt. Când acesta a fost deschis, trupul Sfântului Atanasie era întreg şi neputrezit, răspândind bună mireasmă.

Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea între Sfinţi a Ierarhului Atanasie Patelarie s-a hotărât a fi la 2 mai, odată cu cea a ocrotitorului său, Sfântul Atanasie al Alexandriei. Cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins de două ori biserica, dar nu şi pe vieţuitorii mănăstirii, pe care i-a păzit Sfântul.

La începutul veacului al XX-lea, Sfintele sale moaşte au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 au fost puse spre închinare, în catedrala Buna Vestire din acel oraş.

În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la mutarea sa la ceruri, a fost adusă de la Harkov, la Galaţi, un fragment din moaştele Sfântului Atanasie Patelarie.