Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[Lancelot]

În prealabil postat de CristianR

@Lancelot: Întâi de toate, nu văd de ce s-ar supăra cineva că întrebi. Cred că până la sfârşitul vieţii trebuie să întrebăm.

Cred că ceea ce te preocupă este pericolul idolatriei, care trebuie să recunoaştem că există, şi care ar însemna, în esenţă, să pui creatura în locul Creatorului.

După cum este o dreaptă credinţă, există şi o dreaptă închinare, respectiv aceea în care sfântul pe care îl cinsteşti şi la ajutorul căruia apelezi nu-ţi obturează calea către Hristos, ci, din contră, ţi-o deschide, ca unul ce L-a cunoscut mult mai bine, ca unul care I-a închinat întreaga lui viaţă şi s-a lăsat pătruns de Duhul Sfânt într-o măsură atât de mare, încât uneori trupul său chiar după moarte manifestă această prezenţă harică.

Deci dacă te rogi sfinţilor, cinsteşti icoanele şi sfintele moaşte ca pe nişte medii ale harului, care ţi-L aduc mai aproape pe Dumnezeu, fie aducând mulţumire, fie cerând ajutor, îţi este de folos.

Dar omul poate uşor să alunece către o credinţă magică, superstiţioasă şi idolatră, uneori considerând sfinţii ca fiind infailibili, ori alergând după noroc sau împlinirea unor dorinţe personale, fără să cunoască sau să-l intereseze ceea ce înseamnă viaţa nouă în Hristos.

Rugăciunile pentru cei adormiţi sunt bune, şi ele, ca semne ale iubirii noastre încă vii pentru ei, de care Dumnezeu va ţine cont la Judecată.

Bine, inteleg, am sa-mi respect hotararea de a nu mai pupa nimic, dar inteleg. Mai ales partea cu cei morti, in sensul ca pomenirea lor ii pastreaza vii, langa noi.
Daca tot am inceput, mai este si chestiunea sfinteniei, de unde pana unde puterea asta de a declara pe cineva sfant?