Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Dar el i-a luat apararea ca nu stia omul randuiala noastra,si apoi omul a devenit monah acolo, la manastiirea lor.A lasat budismul si s-a facut ortodox.

In primul rand, sunt sigur ca n-a fost atat de simplu pe cat suna povestea.
Si cum crezi ca ar fi sunat povestea daca in loc sa se aseze in mijlocul bisericii, se ducea in fata si incepea sa-l contrazica pe parinte, zicand ca nu face bine ce face, ca nu vorbeste cum trebuie, ca mai buna ar fi o "liturghie" budhista si mantuirea cu Raiul e o poveste pentru naivi, stie el o "mantuire" superioara?

Este o diferenta cand cineva se pune in drum, din ignoranta, si altceva cand vine sa-ti spuna ca el stie mai bine cum stau lucrurile cu mantuirea decat 2000 de ani de crestinism..

In al doilea rand, exista si o varianta in care cineva s-a convertit in urma unei intalniri pe Internet, un forum, ceva?

Sigur, postarile si atitudinea asta denonta frustrari, neimpliniri, o suferinta interioara - dar problelemele astea nu se rezolva pe Internet, cel mult omul poate fi lamurit, daca ar cauta lamuriri, si a tot fost lamurit daca se vroia lamurit, dar se pare ca vrea altceva.

Iar intr-o biserica nu vrea sa calce, nici macar cat sa stea acolo cuminte intr-un colt, lotus sau nu, de spovedit se spovedeste la duhuri imaginare, etc...

Uite, o pilda chiar pe limba lui, din "spiritualitatea" budhista:

Nan-in, un maestru japonez care a trait in timpul erei Meiji (1868-1912), a primit vizita unui profesor universitar. Acesta era dornic sa cunoasca mult mai multe despre traditia Zen.
Nan-in a servit un ceai. Acesta l-a servit si pe vizitatorul sau. I-a turnat ceai in cana pana la refuz, iar apoi a continuat sa-i toarne.
Profesorul a privit uimit intreaga scena, pana in momentul in care nu s-a mai putut stapani: "Este plina! Nu mai ai de ce sa mai torni ceai."
"La fel ca si in cazul acestei cesti", a spus Nan-in, "esti plin de propriile tale opinii si speculatii. Cum pot sa-ti arat eu Zen daca nu reusesti sa-ti golesti ceasca?"

Ei bine, calugarul par. Sofronie era in biserica, cu o atitudine provocatoare dar si smerita in acelasi timp, pentru ca a intuit ca in ciuda filosofiei pe care o practica, ceasca lui a ramas in continuare (in mare parte) goala de ceea ce este spiritual autentic.

Daca ar fi fost plina (de sine, ca altceva nu avea ce), nu mai era acolo.

Asa si cu olteanul nostru, nu o sa-i oblojeasca nimeni ranile pe Internet, oricat de mult ajutor ar cere prin atitudinea lui, cel putin atat timp cat este dublata de infatuarea unei pseudo-spiritualitati, dar daca isi mai iubeste cat de cat sufletul, o sa caute acolo unde poate primi ajutor.