Pomenirea ( parastasele )

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Yasmina

Vrand-nevrand am ajuns sa-i fac parastas unui om forte important din viata mea,pe care nu l-am inteles niciodata si pe care am fost suparata toata viata.

Zic important nu intr-o corelatie benefica ci important in viata mea grea,in zbaterile dureroase de zi cu zi, crescuta si pe la rude sau cu tata de imprumut.Nu important in sensul ala maret ,ci doar asa ca mostenire genetica.


Tatal meu natural a murit in Mai pe 5 ,diagnosticat cu cancer...
Tocmai dadusem de ceva membri de familie pe FB si imi doream sa vorbesc cu el ,sa punem un sfarsit acestei urate telenovele care m-a urmarit toata viata.Era normal sa am multe intrebari si inchid niste valize cu ganduri invechite ,sa inchid niste rani din copilarie ,sa-l iert si pe el,si pe mine...
Numai ca am fost inca o data dezamagita ca acest episod nu a luat loc si am fost anuntata de ruda lui ca a murit. Sec.

Am fost furioasa ,imi venea sa sparg ceva!
Acum cand il gasisem si planuiam o reuniune( defapt o amanam de frica eterna a respingerii) viata mai mi-a jucat inca o festa si sansa s-a evaporat.
Nu o stiu nicioadata de ce nu a fost langa mine si nu pot sa inchid cazul daca m-a parasit in mod constient sau chiar nu a stiut ca m-am nascut.

Oamenii care imi cunosc trecutul sunt plictisiti de dramele mele obsedante in jurul tatalui. Ce pot sa spun? Toate persoanele care au aceasta reactie,nu au decat sa umble in papucii mei pt o vreme si mai vorbim...
Stiu...sa iert,sa iert,sa uit... important este cum ajungi la resortul ala, Dumnezeu te ajuta dar nu poate uita si ierta pt tine.

O durere si o povara de vreo 40 de ani...ca la sfarsit sa inteleg ca exista posibilitatea ca el sa nu stie...???

In sfarsit,pe drumul greoi si anevoios al iertarii,care se pare ca incepe ironic cu parastasul de 40 de zile si florile la mormant!

Telenovela din aia,ieftina si proasta laolalta.

Numele lui a fost Valentin ,rugati-va impreuna cu mine pt iertarea pacatelor si pt vesnica lui pomenire +

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Imi aduc aminte, aveam un var de-a lui nevastamea foarte volubil,el locuia in alt oras,si ma intalneam destul de rar cu el (nunti,inmormantari).Si ii tot promiteam ca ne vom duce pe la ei,si chiar imi doream asta. Si totdeauna mai gaseam ceva tot timpul,"ca altadata ,nu azi, ca ajungem prea tarziu etc".Omul a murit destul de tanar pe la cincizeci si ceva de ani si nu am mai apucat sa il vad. Sunt unele lucruri care nu trebuie amanate, le tot amani si nu mai apuci sa te intalnesti cu omul. Yasmina mesajul tau imi aduce aminte sa caut pe cineva, care tot nu am putut sa il caut,tot asa amanare.

Legat de tatal tau. E usor sa dai sfaturi de pe margine, dar era bine daca nu amanai intalnirea cu el .Legat de supararea care ai avut-o asupra lui, nu stiu daca stii ,relatia reala care a fost cu mama ta. Sunt cazuri cand celalalt parinte este "demonizat" asa ca copilul e la mijloc.Iar celalalt parinte nu initiaza nimic ca stie ca i se opreste orice initiativa.
Iti scriu acum pe PM.
Dumnezeu sa il ierte!