Pomenirea ( parastasele )

[Yasmina]

În prealabil postat de Demetrius

Nu e vorba de exprimare, ci de inima ta.
Iisus Hristos si-a dat sangele ca tu sa nu mai ai dreptul asta.

https://www.facebook.com/Ibelongtoki...c_ref=NEWSFEED

[Demetrius]

Se vede din satelit că te plângi pe tine, nu pe Valentin.

13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut.(Mt8,13a)

[Yasmina]

În prealabil postat de Demetrius

Se vede din satelit că te plângi pe tine, nu pe Valentin.

13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut.(Mt8,13a)

Nu este usor sau firesc sa plangi dupa cineva necunoscut ,nu ?
Si totusi,am plans dupa o idee.

Sunt constienta de toate aspectele expuse de tine,nu cred ca mai este nimic de adaugat la acest subiect.
Multumesc pt sugestii.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Yasmina

Vrand-nevrand am ajuns sa-i fac parastas unui om forte important din viata mea,pe care nu l-am inteles niciodata si pe care am fost suparata toata viata.

Zic important nu intr-o corelatie benefica ci important in viata mea grea,in zbaterile dureroase de zi cu zi, crescuta si pe la rude sau cu tata de imprumut.Nu important in sensul ala maret ,ci doar asa ca mostenire genetica.


Tatal meu natural a murit in Mai pe 5 ,diagnosticat cu cancer...
Tocmai dadusem de ceva membri de familie pe FB si imi doream sa vorbesc cu el ,sa punem un sfarsit acestei urate telenovele care m-a urmarit toata viata.Era normal sa am multe intrebari si inchid niste valize cu ganduri invechite ,sa inchid niste rani din copilarie ,sa-l iert si pe el,si pe mine...
Numai ca am fost inca o data dezamagita ca acest episod nu a luat loc si am fost anuntata de ruda lui ca a murit. Sec.

Am fost furioasa ,imi venea sa sparg ceva!
Acum cand il gasisem si planuiam o reuniune( defapt o amanam de frica eterna a respingerii) viata mai mi-a jucat inca o festa si sansa s-a evaporat.
Nu o stiu nicioadata de ce nu a fost langa mine si nu pot sa inchid cazul daca m-a parasit in mod constient sau chiar nu a stiut ca m-am nascut.

Oamenii care imi cunosc trecutul sunt plictisiti de dramele mele obsedante in jurul tatalui. Ce pot sa spun? Toate persoanele care au aceasta reactie,nu au decat sa umble in papucii mei pt o vreme si mai vorbim...
Stiu...sa iert,sa iert,sa uit... important este cum ajungi la resortul ala, Dumnezeu te ajuta dar nu poate uita si ierta pt tine.

O durere si o povara de vreo 40 de ani...ca la sfarsit sa inteleg ca exista posibilitatea ca el sa nu stie...???

In sfarsit,pe drumul greoi si anevoios al iertarii,care se pare ca incepe ironic cu parastasul de 40 de zile si florile la mormant!

Telenovela din aia,ieftina si proasta laolalta.

Numele lui a fost Valentin ,rugati-va impreuna cu mine pt iertarea pacatelor si pt vesnica lui pomenire +

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Imi aduc aminte, aveam un var de-a lui nevastamea foarte volubil,el locuia in alt oras,si ma intalneam destul de rar cu el (nunti,inmormantari).Si ii tot promiteam ca ne vom duce pe la ei,si chiar imi doream asta. Si totdeauna mai gaseam ceva tot timpul,"ca altadata ,nu azi, ca ajungem prea tarziu etc".Omul a murit destul de tanar pe la cincizeci si ceva de ani si nu am mai apucat sa il vad. Sunt unele lucruri care nu trebuie amanate, le tot amani si nu mai apuci sa te intalnesti cu omul. Yasmina mesajul tau imi aduce aminte sa caut pe cineva, care tot nu am putut sa il caut,tot asa amanare.

Legat de tatal tau. E usor sa dai sfaturi de pe margine, dar era bine daca nu amanai intalnirea cu el .Legat de supararea care ai avut-o asupra lui, nu stiu daca stii ,relatia reala care a fost cu mama ta. Sunt cazuri cand celalalt parinte este "demonizat" asa ca copilul e la mijloc.Iar celalalt parinte nu initiaza nimic ca stie ca i se opreste orice initiativa.
Iti scriu acum pe PM.
Dumnezeu sa il ierte!

[cristiboss56]

Cel ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarand tuturor vremea si felul sfarsitului, iarta, Doamne, pacatele celor din veac adormiti, primeste-i in locasul luminii si al bucuriei si le deschide bretele parintesti. Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea si strigam: Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

[cristiboss56]

Așa cum ai un tablou în casă cu părinții tăi și îl pui la loc de cinste, trebuie să știm că tabloul are aceeași valoare cu mormântul unde sunt înmormântați părinții tăi, rudele tale, soția sau copilul, prietenul sau bunicii, unde trebuie să te duci din când în când și faci curat la locul acelui mormânt, să pui o floare sau aprinzi o lumânare..
Aruncând o privire peste mormintele și cimitirele patriei noastre, vom vedea că în unele cimitire este ca în pădure, copaci și bălării înalte cât omul, iar noi doar atunci înainte de Paști mergem și facem curățenie, aprindem o lumânare, aducem un cozonac și două ouă roșii și apoi tot anul cimitirul este un loc unde pot să crească toate sălbăticiunile pentru că nu le mai deranjează nimeni!
ACESTA ESTE UN APEL DE REFERINȚĂ SUFLETEASCĂ, ATUNCI CAND PREȚUIEȘTI PE CINEVA! Cel din cimitir stă acolo uitat, singur și își toarce somnul veșniciei până la chemarea Înfricoșătoarei Judecăți.

Morminte uitate şi părăsite!
Mormântul poate fi îngrădit cu un gărduleţ discret şi semănat pe el iarbă şi flori, iar lângă cruce, aşezată o candelă pe care să o aprindem cât mai des cu putinţă, mai ales în zilele de sărbătoare, când credincioşii vin pe la mormintele răposaţilor pentru a aprinde lumânări, a aduce flori, a tămâia şi a face milostenie spre pomenirea sufletelor lor. Trebuie să veghem să nu lipsească de la căpătâiul lor Sfânta Cruce, ca semn al biruinţei morţii prin Înviere şi ca mărturie a faptului că cel adormit nădăjduieşte în învierea cea de apoi. Sa nu uitam de chemarea preotului la mormânt pentru a tămâia, a stropi cu vin mormântul şi a rosti rugăciunile prevăzute de rânduielile bisericeşti

"Vederea mormintelor îmboldeşte pe fiecare dintre noi să cugete asupra sfârşitului său propriu, iar cine a luat această încredinţare nu se va lăsa pe sine lesne în mrejele păcatului".
https://youtu.be/5ZYfT30uMns

[fallen]

Doamne ajuta!

Exista un loc pe lumea ăsta situat cam.la 800 mile de polul nord, și la 78° N, un arhipelag,.care aparține Norvegiei dar în care au fost mai multe așezări concesionate și exploatate de ruși de prim 1920-1930. Acum mai este doar unul singur, unde s-a ridicat în 1996 o mica capela din lemn , cea mai nordica biserica ortodoxa din lume, dar ăsta abia după ce s-a prăbușit un avion cu vreo 140 de suflete la bord.
https://www.ortodoks.no/russisk/svalbard
( am reușit o data sa traduc pagina , nu eu ci telefonul, dar ulterior nu a mai vrut)

A mai existat și mai la nord un alt oraș, mai mare, care a fost abandonat prin anii 60 și acum este obiectiv turistic în conservare. Turiștii dau bani grei ca sa viziteze ruinele unei ere apuse. Cum ar fi și aceasta:
https://www.spitsbergen-svalbard.com...mber-2017.html
Nu pot însă sa nu îmi pun o intrebare: Cum au putut face cimitir si înmormântări în acel loc în lipsa unei biserici ??? Pentru ca nu menționează nimeni nicăieri de existenta măcar a vreunei ruine a ce ar fi fost vreodată o biserica ( in schimb se lauda cu cea mai noridica statuie a lui Lenin...oare din cauza ăsta s-o fi ales praful.și ruina de acele locuri ???)... mă întreb oare dacă acei copii despre care se spune ca sunt îngropați acolo au apucat măcar sa fie botezați. ... și nu vorbim de vreun popor barbar, păgân, ci de unul.cu o veche tradiție ortodoxa... și mă mai întreb iarăși de ce când au plecat nu si-au luat și morții cu ei??? ( mai ales ca în capitala insulei de vreo 70.de ani nici nu se mai fac înmormântări pentru ca s-a constata ca pur și simplu datorita frigului cadavrele nu se descompun). Oare s-o fi făcut vreodată în acele locuri unde înca mai zac rămășițe omenești măcar vreo slujba de pomenire? Ar fi indicat sa se facă sau nu e absolut necesar?

Din punctul meu de vedere, în acele locuri s-ar putea ridica chiar o mănăstire, sau măcar un schit, nu neapărat ca obiectiv turistic , ci ca loc de nevoință pentru monahi, ar fi chiar un loc destul de "close to heaven", din multe puncte de vedere. ..

[Yasmina]

În prealabil postat de cristiboss56

În cele ce urmează voi arăta semnificaţia pomenirilor , a parastaselor ce se efectuează astfel : - la trei zile după moarte se face pomenirea mortului în cinstea Sfintei Treimi, întru care ne mântuim, şi în amintirea Învierii celei de-a treia zi a Domnului, care este chezăşie celor adormiţi ( I Corinteni 15 , 20 ) ; - Pomenirea la nouă zile se face pentru ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele nouă cete îngereşti sau cele nouă cete ale sfinţilor şi în amintirea Ceasului al noulea, când Domnul , înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul, pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri ; - Pomenirea la 40 de zile se face în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa, pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul nostru la cer ; - La un an se face pentru că se urmează exemplul creştinilor din primele veacuri, care prăznuiau în fiecare an ziua morţii martirilor şi sfinţilor ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo. De reţinut, că pomenirea se face în fiecare an până la 7 ani ; - La 7 ani se face pentru că 7 este număr sfânt, amintind de cele 7 zile ale creaţiei. Există credinţa că la 7 ani trupul se descompune complet din ceea ce a fost alcătuit. < < Bibliografie : Părinte dr. Ioan Valentin Istrati > >

Dupa 7 ani de la moarte nu se mai face?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Yasmina

Dupa 7 ani de la moarte nu se mai face?

De câte ori poți și simți nevoia , dar cele scrise mai sus sunt într-un fel "obligatorii ".

[Yasmina]

În prealabil postat de cristiboss56

De câte ori poți și simți nevoia , dar cele scrise mai sus sunt într-un fel "obligatorii ".

Am inteles,multumesc Cristian.