Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Sa alergam la Maica Domnului
“Cine nu vrea nu se vindeca. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. In cele din urma intelegem cine este de vina, intelegem ce se intampla inlauntrul nostru si ne lasam convinsi sa ne vindecam.

Sa alergam la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Credinta se manifesta prin vointa. Daca omul vrea sa se faca sanatos: “Vrei sa te faci sanatos?”, sa raspunda: “Da, vreau sa ma fac sanatos!”. Cand vrea cu adevarat, manifesta credinta adevarata. Cand are credinta adevarata, va manifesta si vointa adevarata. Ceilalti oameni care traiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-si gasesc odihna, nu-si gasesc vindecarea. Crestinii adevarati au aceasta sansa, Il au pe Hristos, o au pe Maica Domnului.

Cei care credem in Hristos, cei care suntem membri vii ai Bisericii si credem in Maica Domnului, o consideram Maica a noastra, sa alergam cu indrazneala la ea. Sa alergam si sa o rugam. Sa o rugam din tot sufletul nostru, din toata inima noastra, cu toata credinta si puterea din noi. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul nostru, sa ne vindecam de bolile trupesti si sufletesti”.(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnita mea, Editura Bizantina, 2009)

[cristiboss56]

"Suflet drag care citesti aceste randuri, oricare ai fi si de unde ai fi, nu stiu usile sau ferestrele tale ce cantec canta.Cunosc doar cantecul frunzelor asezate in simfonie pe pamant dupa ce le-am sarutat cu chitara obrajilor mei...Sa nu-ti pese niciodata ce cred altii !Gura lumii o inchide doar buza mormantului.Viata este ca o carte inchisa din care ei vad doar titlul...Adevarul il cunosti doar tu.Impaca-te cu Dumnezeu, cu tine insuti si cu cei din jur ! Fa-ti timp sa te rogi, sa iubesti, sa razi, sa crezi, sa vezi lumina din viata oamenilor!Adevarata fericire nu costa nimic, cand costa ceva nu este adevarata!Astazi zambetul este fericirea care se afla chiar sub nasul tau.Bucura-te de minunea de a fi si cauta Bucuria in Potir !" (Hrisostom Filipescu,din PUTINE CUVINTE, MULTA IUBIRE)

[cristiboss56]

De scris pe suflete:

"Cu ce-ai în suflet, cu aceea dai în oameni!"
(Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei: 1624 - 1693)

Citiți și vă folosiți!👉https://doxologia.ro/viata-sfant/via...litul-moldovei

[cristiboss56]

Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi cu lacrimi îl ca*ut. Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi şi mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, şi sufletul meu Te-a iubit.

Tu vezi, Doamne, întristarea mea şi lacrimile… Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aş căuta aşa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc şi sufletul meu se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu şi până la lacrimi tânjesc după Tine.

Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.

Milostive Doamne, Tu vezi căderea şi întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsă asupra mea, a pă*cătosului, harul Sfântului Tău Duh. Amintirea lui atrage mintea să găsească iarăşi milostivirea Ta.

Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai şi după Dumnezeu.

In primul an al vieţii mele în mănăstire sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt.

Mult ne iubeşte Domnul; ştiu aceasta de la Duhul Sfânt pe Care mi L-a dat Domnul prin singură milostivirea Lui.

Sunt un om bătrân şi mă pregătesc de moarte, şi scriu adevărul de dragul norodului. Duhul lui Hristos, pe Care mi L-a dat Domnul, vrea mântuirea tuturor, ca toţi să cunoască pe Dumnezeu.

Domnul a dat tâlharului raiul; tot aşa va da raiul şi oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios, dar m-am rugat lui Dumnezeu să mi le ierte, şi mi-a dat nu numai iertarea, dar şi Duhul Lui, şi în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu.

Din cartea Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei – Sfântul Siluan Athonitul

[cristiboss56]

În câteva cuvinte v-aş zugrăvi tristul tablou al dezbinării familiei prin divorţ, care în zilele noastre se întâmplă destul de des.
Ce este divorţul? Divorţul e urmarea unei vieţi de familie trăită în neînţelegeri din cauza unor înclinaţii păcătoase, a unor patimi . Divorţul este călcarea unui jurământ, este ruperea celui mai solemn legământ de credinţă, care dezbină un cămin familial. Divorţul e cel mai mare duşman al familiei, e chiar lovitura de moarte ce se poate da unei vieţi familiale.
Unitatea şi indestructibilitatea căsătoriei îşi are începutul în crearea femeii din coasta lui Adam: „Eva, os din oasele mele şi carne din carnea mea ” (Facerea 2, 23). Divorţul, pentru cei care s-au cununat, este tot aşa de nefiresc ca şi despărţirea oaselor de carne, întrucât acestea înseamnă moartea, şi tot o moarte sufletească este şi divorţul.
Taina Sfintei Cununii se întemeiază pe un jurământ făcut de bună voie în faţa Sfântului Altar, deci este o împreunare sufletească făcută cu ştirea şi voia lui Dumnezeu , care trimite harul binecuvântării asupra noii familii. Mântuitorul zice: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 5-6). Aşadar, divorţul este împotriva voinţei lui Dumnezeu, deoarece desface ceea ce Dumnezeu a unit.
Ce urmări are divorţul asupra copiilor? Aceştia devin nişte nefericite victime ale păcătoşeniei părinţilor lor , nişte nenorociţi fără nici o vină. Nişte fiinţe cu inimile rupte în două, căci dacă tribunalul îi va încredinţa mamei, autoritatea tatei nu va putea fi înlocuită de nimeni, iar de vor fi încredinţaţi tatălui, copiii vor suferi după dragostea duioasă a mamei lor. Deci, copiii sunt sortiţi a nu cunoaşte adevărata dragoste părintească, ci răutatea invidioasă a unui tată sau mame vitrege, de multe ori ajungând mai îndureraţi decât copiii orfani.
( Arhimandrit Serafim Man)

[cristiboss56]

– Dacă încerc să cunosc un om în întregime, simt că înnebunesc. Parcă totuşi trebuie păstrată o oarecare distanţă între oameni şi trebuie acceptat fiecare aşa cum este. Cum să porţi neputinţa împreună cu el, să suferi împreună cu el?
– Păi, sigur că înnebuneşti dacă vrei să-l cunoşti în întregime. De exemplu, dacă am fi pe malul mării şi am dori să băgăm marea în poşetă, n-am înnebuni? Am înnebuni! Nu putem cunoaşte pe nimeni în întregime, nici pe noi, nici pe cel din faţa noastră, pentru că omul este o mare taină . Şi tocmai asta îl face întreg. Omul din faţa mea nu mai e întreg, e ciopârţit, devine pentru mine o caricatură când cred că-l cunosc: „A... ştiu eu ce-i poate capul, ştiu eu...”. Nu ştim nimic! Ştim ce a făcut ieri sau ce a făcut alaltăieri sau ce poate să facă într-o situaţie anume. Dar nu-l
cunosc .
Şi a-l accepta în întregime înseamnă să-l acceptăm cu ceea ce nu cunoaştem . Şi nu numai cu ce nu cunoaştem pentru că nu e manifestat, ci cu ce va fi. Gândiţi-vă că Mântuitorul îi spune Sfântului Petru: „Piei înapoia mea, satano!”. După ce-i spusese că îi dă cheile Împărăţiei. Şi te întrebi: „Ce, Dumnezeu nu ştia ce-o să zică Sfântul la cinci minute după ce a zis că va întemeia Biserica pe mărturisirea lui? Şi că de la Tatăl este ceea ce a zis?”. Ba ştia. Şi, cu adevărat, Mântuitorul a întemeiat Biserica pe mărturia Sfântului Petru, acel Sfânt Petru care a fost apostolul Lui, care L-a propovăduit în toată lumea. Şi nu acel Petru care s-a speriat că va suferi Învăţătorul lui şi i-a zis: „Să nu-ţi fie Ție una ca asta”.
Aşa să facem şi noi cu neputinţele aproapelui. Să nu ne fie frică să-i spunem un cuvânt sever sau să-l certăm. Gândiţi-vă ce cuvânt aspru i-a spus Mântuitorul Apostolului Lui: „Piei înapoia Mea, satano!”. Asta nu înseamnă să ne drăcuim acum toată ziua. Dar să nu ne fie teamă de ceea ce facem în vâltoarea iubirii noastre sau a neputințelor noastre în relațiile dintre noi. Suntem în mare păcat în fața lui Dumnezeu dacă credem că asta e tot, dacă nu-l vedem pe om întreg, adică cum îl vom vedea la Înviere. Deodată să te oprești să vezi: cum o să fie el, cum o să fie ea în ziua Învierii. Și totul se schimbă atunci, chiar dacă acum nu vrea să audă de Înviere.
( Monahia Siluana Vlad )

[cristiboss56]

Privește la nebunia profeţilor şi a sfinţilor. Unii sfinţi au trăit în sălbăticie sau în vârful stâlpilor ani întregi, până la moarte. Unii au stat împotriva regilor şi a mai-marilor lumii. Moise a fost îndeajuns de nebun să-l sfideze în mod repetat pe Faraon. Unii profeţi au stat goi înaintea mulţimilor, nădăjduind să trezească în ele conştiinţa sărăciei lor spirituale. Există o întreagă categorie de sfinţi cunoscută sub numele de
„nebuni pentru Hristos” . Sfântul Simeon, „cel ce o făcea pe-a prostul”, ţopăia, dansa şi compunea cântece ciudate pentru a dezvălui adevărul oamenilor. Filmul rusesc Ostrov este un exemplu foarte grăitor al sfintei nebunii şi al frumuseţii rugăciunii răscumpărătoare. Acesta nu este un comportament normal!
Atunci când medităm la Hristos cel Răstignit, descoperim cea mai cumplită nebunie dintre toate . Imaginează-ţi cel mai inocent om care a păşit vreodată pe acest pământ purtând Crucea păcatelor omenirii şi, ca Dumnezeu, nimicind moartea prin moarte. Imaginează-ţi cum a stat El gol înaintea unei mulţimi batjocoritoare. Poţi să-ţi imaginezi adâncimea iubirii pe care o va fi avut El pentru a pătimi Răstignirea? Este cu putinţă să înţelegi caracterul sfidător al iubirii Sale, căci El a fost Cel care a strigat: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” . El „privea în abis” pentru întreaga omenire. O nebunie limpede, la o scară cosmică!
Artistul învaţă de la Hristos nebunia iubirii: până unde va merge Dumnezeirea, pentru a ne face una cu Ea. În ochii lumii, iubirea lui Dumnezeu este cea mai înaltă formă de nebunie. Scriptura spune: „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16); aceasta înseamnă că, într-un anumit chip tainic şi sfânt, Dumnezeu este nebun! Nu în sensul că are probleme psihice, ci că iubirea Sa trece dincolo de hotarele convenţiilor şi decenţei omeneşti, atingând inima arzândă a veşniciei. A iubi aşa cum a iubit Hristos este nebunie pentru lume. Lumea propovăduieşte că libertatea este a te iubi pe tine mai presus de orice. Smerenia lui Dumnezeu este nebunie pentru lume. Monahii din Muntele Athos sunt nebuni. Slavă Domnului pentru rugăciunile lor! Sfântul Ioan Scărarul a scris în Scara dumnezeiescului urcuş că iubirea „nu cade şi nici nu se opreşte în alergarea sa, iar celui pătruns de sfânta nebunie nu-i dă nici o clipă de odihnă” . Artiştii care doresc să creeze întru Duhul sunt chemaţi să se întâlnească cu Izvorul originalităţii lor. În inima lui Hristos există un adânc de compasiune care trece dincolo de mijloacele temporale ale meşteşugului artistic – o voce care strigă în pustia sufletului tău! Este o nebunie sfântă. Adevăratul Artist este Duhul Sfânt . El este Poetul cel Veşnic, Stăpânul poveştii, Creatorul luminii şi al mişcării şi Domnul vieţii.
( Jonathan Jackson, Taina artei. A deveni artist după chipul lui Dumnezeu
, Traducere: Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 46-48)

[stefan florin]

În prealabil postat de cristiboss56

Divorţul e cel mai mare duşman al familiei, e chiar lovitura de moarte ce se poate da unei vieţi familiale.

cat de adevarat si trist in acelasi timp

[cristiboss56]

MĂRTURISIRE SMERITĂ

Nu mă tem de moarte pentru că îmi place viața asta și lumea în care trăiesc. Sincer să fiu, nu sunt atât de afecționat de realitatea în care mă învârt.. Aș schimba-o bucuros cu alta mai reușită! Mă tem de moarte, fiind absolut convins de existența celorlalte două lumi paralele: Împărăția lui Dumnezeu și împărăția demonilor. Problema este că nu sunt foarte convins că aș merita biletul de intrare în "casa Tatălui" lui Hristos! Ba.. nu sunt convins deloc! Ba.. cred că nu prea am ce căuta pe-acolo, în starea duhovnicească în care mă găsesc!
Hai să vă spun adevărul gol-goluț: sunt convins că dacă aș muri în noaptea asta, aș cădea în ghearele demonilor! De ce?.. Pentru că "nimic spurcat și necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu"!
Doamne, mai dă-mi timp de pocăință! Doamne, mai dă-mi lacrimi de pocăință!
De asta mă tem de moarte.. Că dacă aș ști că mă ia Domnul la El, v-aș saluta pe toți și L-aș ruga să o facă mai repede..
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)