Am nevoie de sfaturi in legatura cu viata mea

[M.Andronic]

În prealabil postat de Demetrius

Draga M. Andronic, esti intr-o situatie foarte grea in care te-ai bagat pana la gat si din care iti va fi foarte greu sa iesi pentru ca pana acum n-ai avut mari responsabilitati personale si nici sociale, pana acum doar ai crescut pe langa parinti nesupravegheat indeaproape.
Faptul ca din senzatii virtuale ti-ai starnit placeri instinctuale te pun intr-o situatie si mai grea fiindca deja le-ai infaptuit si sunt in tine ca senzatii placute.

Acest mesaj al tau e un strigat de disperare al sufletului tau care se va pierde daca nu te schimbi radical. Atentie, radical!
Adica, sa nu te mai apropii de jocuri de niciun fel, nu ai nevoie de ele; ele nu-ti dezvolta nimic din ce nu e deja dezvoltat in tine, dar apelezi la ele din spirit de mandrie ca sa te compari cu altii si sa crezi despre tine ca esti destept. Fii sigur, nu esti cel mai destept. Daca erai ai fi mers la olimpiade.
Jocurile sunt facute ca sa te inrobeasca prin satisfactia dobandita la victorie, dar si prin imaginile in care te postezi pe tine insuti si care astfel te leaga de patimi prin simbolismul lor.
Trebuie sa le elimini din viata ta daca vrei sa scapi sufletul tau, fiindca asta inseamna schimbare radicala, altfel ramai legat cu patima care te-a cuprins.

Va mai trebui sa te inconjori, sa ai legaturi cu oameni de nadejde, cu oameni virtuosi, care sa te influenteze spre o viata curata, exemplara, fara compromisuri, asta insemnand si participarea la programul bisericii. Este foarte greu fiindca nu e o dorinta de-a ta, ci o preocupare constienta, oarecum impusa din exterior, daca chiar vrei, insa acest efort se va transforma in binecuvantare care te va motiva cu aceeasi putere; numai sa te tii de treaba fara menajamente.

Ok, tu imi sugerez sa ma las complet de jocuri pentru ca nu ma dezvolta cu nimic. Recunosc ca ce jucam pana acum era inutil pentru mine (LoL, Dota, overwatch, in principiu jocuri in care aleg un caracter cu care sa joc si sunt pus intr-o echipa aleatorie intr-un meci 5v5). In cel mai bun caz imi dezvoltam simtul de echipa si reflexele.(desi majoritatea vocabularului englezec de aici il am). Ideea e ca aceste jocuri sunt repetitive si inutile pe termen lung. Dar jocurile care au o poveste ca The last of us sau Skyrim in care tu esti eroul principal si e ca si cum ai trai experienta (in loc sa o vezi ca intr-un film sau sa o citesti ca intr-o carte) nu cred ca sunt rele. Evident ca nu am sa mai stau ore intregi zilnic sa le joc dar cred ca povestea si experienta ar merita sa le joc. Marea mea problema erau jocurile multiplayer pentru ca stateam cu prietenii tarziu sa le joc si am sa le evit de acum dar nu cred ca este necesar sa renunt total la jocuri. La fel ca altii care au comentat cred ca daca imi fac un program clar si imi pun limite nu o sa mai fie probleme. Inainte nu imi faceam temele si amanam proiecte ca sa ma joc, dar daca acum chiar le fac la timp plus invatat in plus pentru bac nu cred ca imi mai ramane mai mult de 1-2 ore seara.
Motivul pentru care incerc sa ma schimb sunt oamenii din jurul me in special un prieten care este mai religios si care m-a convis sa ma schimb. Incerc sa merg la biserica mai des chiar in fiecare duminica doar ca nu am multa rabdare sa stau 4 ore.

Oricum intrebarea mea principala era ce continut ar fi aceptabil pentru un crestin int-un film/joc. Evident ca lucruri ca SAW sau mortal kombat nu sunt in regula pentru ca promoveaza moartea si violenta. Dar filmele/jocurile care folosesc violenta ca mijloc de povestire (luptele din filmele cu Jackie chan sau brutalitatea din filmele despre razboaiele mondiale sau lucrurile groaznice ce le fac lumea pentru a supravietui in The last of us/Walking dead).
In principiu daca te invata ceva e in regula?

[Demetrius]

În prealabil postat de M.Andronic

...

Motivul pentru care incerc sa ma schimb sunt oamenii din jurul me in special un prieten care este mai religios si care m-a convis sa ma schimb. Incerc sa merg la biserica mai des chiar in fiecare duminica doar ca nu am multa rabdare sa stau 4 ore.

Adica 4 ore pe saptamana la biserica e mult, dar 12 ore la jocuri(scur-ta-te!!!) nu e mult fiindca jocurile iti plac.

Prietenul tau te-a convins sa incepi un lucru folositor, iar eu, in sprijinul prietenului tau, iti spun un secret: jocurile nu te vor mai face dependent de ele (nu te vor mai captiva intr-atat), daca vei fi in stare sa le lasi deoparte pana cand iti va fi indiferent daca joci sau nu joci. Atunci nu vei mai fi nerabdator la biserica.

Acela ti-e un prieten adevarat.

[M.Andronic]

În prealabil postat de Demetrius

Adica 4 ore pe saptamana la biserica e mult, dar 12 ore la jocuri(scur-ta-te!!!) nu e mult fiindca jocurile iti plac.

Prietenul tau te-a convins sa incepi un lucru folositor, iar eu, in sprijinul prietenului tau, iti spun un secret: jocurile nu te vor mai face dependent de ele (nu te vor mai captiva intr-atat), daca vei fi in stare sa le lasi deoparte pana cand iti va fi indiferent daca joci sau nu joci. Atunci nu vei mai fi nerabdator la biserica.

Acela ti-e un prieten adevarat.

Avand in vedere faptul ca eu niciodata nu am mers la biserica duminica nu cred ca este surprinzator faptul ca nu am rabdare sa stau 4 ore la rand. Am cunostinte care vin de la 10 si stau 2 ore si sunt mai religioase decat toata clasa mea la un loc. Ideea e ca eu incerc sa merg. Poate ca acum nu am rabdare dar peste 1, 2 saptamani, luni, ani o sa stau de dimineata pana la pranz in fieare duminica.

Prietenul meu e religios in simplul sens ca merge cu familia in fiecare duminica de la 9:30 pana la 12 si crede cu adevarat ca exista dumnezeu. Nu m-a rugat sau a insistat pur si simplu prin actiunile sale el m-a inspirat sa imi regandesc viata si de asta am inceput sa ma documentez ce am facut gresit si ce nu.

Apreciez raspunsurile tale dar te rog sa fi mai detaliat in privinta cu motivatia ta. eu am incercat sa imi exprim punctul de vedere si motivele pe care le am in legatura cu opinia mea. Tu tot ce ai spus e ca jocurile video sunt rele sa le las ca sunt inutile si apoi m-ai criticat ca nu am rabdare sa stau 4 ore la biserica dar sunt dispus sa stau 12 ore la calculator. Inteleg de ce este important sa merg la biserica si incerc sa stau cat mai mult, dar pe moment tot cantatul si vorbele care de multe ori nu le inteleg daca preotul nu le vorbeste normal ( fara iiiiiiiiiiiiiiinnnnn sfaaaaaaaaaaaantaaaaaaaaa treeeeeeeeeeeiiiiiiiiiimeeeeeeeeeee...) ma plictisesc.

Eu incerc sa-ti explic ca poti invata lucruri folositoare din jocurile video. Cunosc ca nu toate jocurile sunt folositoare si majoritatea sunt inutile (am fost de acord cu tine pe tema asta) dar consider ca exista si unele care te pot dezvolta (ca Portal - joc puzzle care iti dezvota gandirea neconventionala). In plus seara dupa ce am terminat toate lucrurile ce trebuiau facute la fel cum unii se uita la jocuri de fotbal, altii la seriale/telenovele, altii joaca jocuri de masa cu prietenii asa si eu ma joc pe calculator cu amicii. Nu vad ce poate fi rau in asta daca nu ma las obsedat de ele, dar daca opinia ta difera te rog explic-o mai dezvoltat decat "jocurile sunt rele caci nu te invata nimic".

(daca acest comentariu te-a jignit imi pare rau dar incerc sa fiu cat mai onest in opiniile mele)

[Seraphim7]

Sunteți niște dezaxati ,naivi care caută refugii pentru niște probleme imaginare

[M.Andronic]

În prealabil postat de Seraphim7

Sunteți niște dezaxati ,naivi care caută refugii pentru niște probleme imaginare

La fel as putea spune si eu ca tu esti un bosorog tehnofob care su se poate adapta cu schimbarile timpurilor si care se crede superior fata de "generatia tanara" dar asta suna un pic cam nesimit nu crezi (ca si comentariul tau).Eu macar explic punctul meu de vedere. De ce sunt naiv? Sunt dezaxat fata de ce? Care sunt aceste probleme imaginare? Poti da un exemplu? Daca vrei sa ma ajuti jignirea nu este o modalitate buna. Eu sunt dispus sa ma schimb daca cineva poate sa-mi dea motive. Dar daca vii si incepi sa spui ca sunt dezaxat si naiv si explici nimic mai bine taci.

[Seraphim7]

În prealabil postat de M.Andronic

La fel as putea spune si eu ca tu esti un bosorog tehnofob care su se poate adapta cu schimbarile timpurilor si care se crede superior fata de "generatia tanara" dar asta suna un pic cam nesimit nu crezi (ca si comentariul tau).Eu macar explic punctul meu de vedere. De ce sunt naiv? Sunt dezaxat fata de ce? Care sunt aceste probleme imaginare? Poti da un exemplu? Daca vrei sa ma ajuti jignirea nu este o modalitate buna. Eu sunt dispus sa ma schimb daca cineva poate sa-mi dea motive. Dar daca vii si incepi sa spui ca sunt dezaxat si naiv si explici nimic mai bine taci.

Boșorog tehnofob zici:)))...Nu mai încerca să mimezi inteligenta,că poate te obisnuiesti si ar fi păcat.Oricum ratiunofobismul tău pare a fi malign

[M.Andronic]

mesaj sters

[Demetrius]

În prealabil postat de M.Andronic

Avand in vedere faptul ca eu niciodata nu am mers la biserica duminica nu cred ca este surprinzator faptul ca nu am rabdare sa stau 4 ore la rand. Am cunostinte care vin de la 10 si stau 2 ore si sunt mai religioase decat toata clasa mea la un loc. Ideea e ca eu incerc sa merg. Poate ca acum nu am rabdare dar peste 1, 2 saptamani, luni, ani o sa stau de dimineata pana la pranz in fieare duminica.

Prietenul meu e religios in simplul sens ca merge cu familia in fiecare duminica de la 9:30 pana la 12 si crede cu adevarat ca exista dumnezeu. Nu m-a rugat sau a insistat pur si simplu prin actiunile sale el m-a inspirat sa imi regandesc viata si de asta am inceput sa ma documentez ce am facut gresit si ce nu.

Apreciez raspunsurile tale dar te rog sa fi mai detaliat in privinta cu motivatia ta. eu am incercat sa imi exprim punctul de vedere si motivele pe care le am in legatura cu opinia mea. Tu tot ce ai spus e ca jocurile video sunt rele sa le las ca sunt inutile si apoi m-ai criticat ca nu am rabdare sa stau 4 ore la biserica dar sunt dispus sa stau 12 ore la calculator. Inteleg de ce este important sa merg la biserica si incerc sa stau cat mai mult, dar pe moment tot cantatul si vorbele care de multe ori nu le inteleg daca preotul nu le vorbeste normal ( fara iiiiiiiiiiiiiiinnnnn sfaaaaaaaaaaaantaaaaaaaaa treeeeeeeeeeeiiiiiiiiiimeeeeeeeeeee...) ma plictisesc.

Eu incerc sa-ti explic ca poti invata lucruri folositoare din jocurile video. Cunosc ca nu toate jocurile sunt folositoare si majoritatea sunt inutile (am fost de acord cu tine pe tema asta) dar consider ca exista si unele care te pot dezvolta (ca Portal - joc puzzle care iti dezvota gandirea neconventionala). In plus seara dupa ce am terminat toate lucrurile ce trebuiau facute la fel cum unii se uita la jocuri de fotbal, altii la seriale/telenovele, altii joaca jocuri de masa cu prietenii asa si eu ma joc pe calculator cu amicii. Nu vad ce poate fi rau in asta daca nu ma las obsedat de ele, dar daca opinia ta difera te rog explic-o mai dezvoltat decat "jocurile sunt rele caci nu te invata nimic".

(daca acest comentariu te-a jignit imi pare rau dar incerc sa fiu cat mai onest in opiniile mele)

Apreciez mesajul tau si te rog sa ma scuzi , eu punand accentul pe esenta situatiei, nu pe explicarea ei, gandind ca explicarea nu mai este necesara pentru cineva care intra pe un sait ortodox argumentat de citate subintelese din Scriptura, insa tu ai draptate acum si de aceea te rog sa ma ierti ca nu m-am aplecat mai mult spre explicatii pertinente foarte necesare.

Tu ai nevoie de un stimul interior care sa te motiveze sa simti satisfactie cand mergi la biserica, iar eu vad ca tu ai deschiderea intelectuala sa intelegi sacrificiul(jertfa) lui Iisus Hristos pentru mine, pentru tine, pentru oricine, daca ti-e atinsa coarda inimii. Pentru asta e nevoie ca inima ta sa fie deschisa, curata, insetata.
Pentru asta iti recomand cu caldura o carte minunata pe care eu am citit-o de 2 ori pe vremea lui Ceausescu si ma simt si acum impresionat; atunci mi-am zis: "Nu stiu daca exista Dumnezeu, dar Iisus a existat cum exist si eu."
Cartea se numeste "Camasa lui Cristos", scrisa de Loyd C Douglas.
Nu se poate sa nu-ti placa. Cartea asta iti va deschide inima.

Dupa aceea ar fi bine sa vorbesti cu un preot cu har(poate la o manastire) care sa-ti faca o catehizare pentru adulti, spunandu-i toate cate ne-ai spus noua.

Despre jocuri, ti-am spus ce am trait si eu, fara sa ajung pe unde ai ajuns tu, insa de aceea iti spun ca e foarte greu pentru tine, pentru mine nu a fost chiar asa de greu fiindca mi-am dat seama mai devreme de situatia grea si de consecinte si mai grele. De aceea iti spun ca nu e voie sa faci compromisuri(Compromisul compromite!) si sa aplici jumatati de masura pentru ca ti se pare ca ai situatia sub control si asta te face sa te crezi vrednic jucand in continuare (mai putin, e drept) dar esti mai pacalit pentru ca totusi joci cu aceeasi satisfactie. Nu alerga dupa 2 iepuri ca nu prinzi niciunul.

Am incredere ca vei citi cartea si deja ma bucur.

[M.Andronic]

În prealabil postat de Demetrius

Apreciez mesajul tau si te rog sa ma scuzi , eu punand accentul pe esenta situatiei, nu pe explicarea ei, gandind ca explicarea nu mai este necesara pentru cineva care intra pe un sait ortodox argumentat de citate subintelese din Scriptura, insa tu ai draptate acum si de aceea te rog sa ma ierti ca nu m-am aplecat mai mult spre explicatii pertinente foarte necesare.

Tu ai nevoie de un stimul interior care sa te motiveze sa simti satisfactie cand mergi la biserica, iar eu vad ca tu ai deschiderea intelectuala sa intelegi sacrificiul(jertfa) lui Iisus Hristos pentru mine, pentru tine, pentru oricine, daca ti-e atinsa coarda inimii. Pentru asta e nevoie ca inima ta sa fie deschisa, curata, insetata.
Pentru asta iti recomand cu caldura o carte minunata pe care eu am citit-o de 2 ori pe vremea lui Ceausescu si ma simt si acum impresionat; atunci mi-am zis: "Nu stiu daca exista Dumnezeu, dar Iisus a existat cum exist si eu."
Cartea se numeste "Camasa lui Cristos", scrisa de Loyd C Douglas.
Nu se poate sa nu-ti placa. Cartea asta iti va deschide inima.

Dupa aceea ar fi bine sa vorbesti cu un preot cu har(poate la o manastire) care sa-ti faca o catehizare pentru adulti, spunandu-i toate cate ne-ai spus noua.

Despre jocuri, ti-am spus ce am trait si eu, fara sa ajung pe unde ai ajuns tu, insa de aceea iti spun ca e foarte greu pentru tine, pentru mine nu a fost chiar asa de greu fiindca mi-am dat seama mai devreme de situatia grea si de consecinte si mai grele. De aceea iti spun ca nu e voie sa faci compromisuri(Compromisul compromite!) si sa aplici jumatati de masura pentru ca ti se pare ca ai situatia sub control si asta te face sa te crezi vrednic jucand in continuare (mai putin, e drept) dar esti mai pacalit pentru ca totusi joci cu aceeasi satisfactie. Nu alerga dupa 2 iepuri ca nu prinzi niciunul.

Am incredere ca vei citi cartea si deja ma bucur.

O sa spui ca sunt greu de cap sau insistent dar eu tot nu inteleg care sunt aceste consecinte grele ale jocurilor video sau de este gresit sa simt o satisfacie cand le joc. Eu ma simt satisfacut cand castig din acelasi motiv pentru care ma simt satisfacut atunci cand iau o nota mare: am reusit sa depasesc un obstacol si o situatie dificila cu ajutorul a ceea ce aveam la dispozitie. Eu de exemplu mai folosesc jocurile drept mediu de socializare, seara vorbind cu prietenii si jucandu-ma cu ei. Nu cred ca ei vor sa vorbim la telefon sau sa ne intalnim undeva la 7-8 seara sa mai vorbim diverse. Unele jocuri m-am apucat de ele doar pentru ca majoritatea clasei jucau si petreceau timp impreuna in acel joc.

In raspunsul tau care sunt cei doi iepuri? Nu se poate sa fii crestin si sa vezi filme si sa te joci? Nu pricep de ce trebuie una sa se excluda pe cealalta. Ideea postarii mele pe acest forum este sa vad opinia la mai multi oameni. Sunt sigur ca exista preoti care cred ca jocurile sunt ok la fel cum exista preoti care cred ca sunt o creatie a satanei. De asta nu voiam opinia la o singura persoana caci nu am cum sa stiu cine are dreptate, cine nu sau daca exista o hotarare finala absoluta in aceasta disputa sau ea difera de la persoana la persoana. era un citat in biblie (http://www.ebible.ro/biblia/romana/c...scu/romani/14/) care spune ca nimic e necurat in propia sa natura dar daca te face sa-ti pierzi credinta atunci este pacat. De asta eu nu cred ca jocurile trebuie eliminate complet ci doar cele ce m-ar indeparta de la credinta (cele violente, demonice etc,) nu cele prietenoase sau inofensive.

[AlinB]

În prealabil postat de M.Andronic

O sa spui ca sunt greu de cap sau insistent dar eu tot nu inteleg care sunt aceste consecinte grele ale jocurilor video sau de este gresit sa simt o satisfacie cand le joc. Eu ma simt satisfacut cand castig din acelasi motiv pentru care ma simt satisfacut atunci cand iau o nota mare: am reusit sa depasesc un obstacol si o situatie dificila cu ajutorul a ceea ce aveam la dispozitie.

Pai cam asta e problema.

Iti gasesti satisfactia in ceva facil, ieftin, de moment in loc sa cauti sa investesti timpul si energia ta mentala in ceva care sa-ti ofere satisfactie pe termen lung.

Ai un fals sentiment de invingator in timp ce viata ta se indreapta spre statutul de ratat.

Eu de exemplu mai folosesc jocurile drept mediu de socializare, seara vorbind cu prietenii si jucandu-ma cu ei. Nu cred ca ei vor sa vorbim la telefon sau sa ne intalnim undeva la 7-8 seara sa mai vorbim diverse. Unele jocuri m-am apucat de ele doar pentru ca majoritatea clasei jucau si petreceau timp impreuna in acel joc.

Socializarea in sine nu e o valoare daca se rezuma la a face trivialitati impreuna cu alti oameni.

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/c...scu/romani/14/) care spune ca nimic e necurat in propia sa natura dar daca te face sa-ti pierzi credinta atunci este pacat. De asta eu nu cred ca jocurile trebuie eliminate complet ci doar cele ce m-ar indeparta de la credinta (cele violente, demonice etc,) nu cele prietenoase sau inofensive.

Pana la credinta... pierzi un timp pretiosc dupa care ai sa plangi mai tarziu, cand ai sa lucrezi de exemplu la Kaufland pentru salariul minim pe economie, locuind inca cu parintii si maximul tau de asteptare de la viata e sa te descurci cu ratele pentru ultima placa video de la NVIDIA si abonamentul la nu WoW sau alta aiureala unde te "intalnesti cu prietenii" - la fel de virtuali ca si jocul in sine.