Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Rugăciunea adevărată adună mintea în inimă şi odată ce mintea se uneşte cu inima, ea stăpâneşte întreaga fire a omului şi îi întoarce întreaga fiinţă către Dumnezeu. Atunci omul împlineşte cum se cuvine prima poruncă - să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa, cu tot cugetul său, cu toată fiinţa sa (cf. Mt. 22,37).
Când îl iubeşti astfel, vei primi Duhul Său . Vei primi înlărgirea Duhului Său şi vei îmbrăţişa întreaga lume prin mijlocirea ta, împlinind astfel cea de-a doua poruncă, să îl iubeşti pe aproapele ca însuţi pe tine (cf. Lev. 19:18, Mt. 22:39), pentru că aproapele devine cuprinsul inimii tale.
( Arhimandritul Zaharia (Zaharou) )

[cristiboss56]

Ne interesează viața aproapelui nostru atât de mult încât uităm cu desăvârșire să o trăim pe a noastră!
Ne înteresează atât de mult căderile sau ridicările celui de lângă noi așa încât niciodată nu vedem când și cât suntem de căzuți.
Mereu ne acoperim greșelile noastre prin consolarea că cei de lângă noi greșesc mai mult!
Niciodată greșeala aproapelui nu este mai mare decât greșeala noastră ținând cont că la baza greșelii noastre stă judecata pentru ceea ce a greșit aproapele!
Să înmulțim iubirea dacă vrem să ne salvăm sufletele și omenirea!
Pr. Ioan Danci

[cristiboss56]

Cel ce te urăște va căuta toata viața să te înjunghie! Cel ce te urăște va căuta toată viața să te denigreze!

Există o iertare de pe buze, care mai puțin contează pentru că există tot ură și ținerea de minte a răului, există o iertare din suflet când nici măcar nu îți mai aduci aminte și există o iertare din inimă atunci când iubești!
Și acum vin și cu o salvare! Iar voi o să ziceți: "Dar cum, dacă mi-a făcut rău, îl iert?" Uite în ce condiții îl poți ierta și uite în ce condiții nu-l poți ierta! Dacă un om fumează, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om bea, se vatămă pe sine, poți să-l ierți! Dacă un om înjură și minte, poți să-l ierți că se vatămă pe sine!
DAR CÂND UN OM PREMEDITEAZĂ SĂ ÎI FACĂ UN RĂU ALTUI OM, ACELA ESTE PĂCAT ÎMPOTRIVA EVIDENȚEI ȘI NU PREA SE IARTĂ!

Deci, omul ticălos care atentează la persoana altui om, la demnitatea lui, la persoana lui, la viața lui și la mântuirea lui, pe acela îl ierți numai în momentul în care a depus mărturie între el și tine, sau între el si alți doi trei, cum spune Scriptura, că s-a îndreptat și a pus început bun de pocăință! Altminteri "să-ți fie ție ca un păgân și vameș"...nu-l urăști, nu-l iubești, nu intri în discuții, nu lungești dialogul, dar trebuie să fii atent, căci spune tot Sfânta Scriptură "întru ură păcat de moarte s-a săvârșit".

Și să știți că e mai periculos să fii tăiat cu limba, sau cu vorba de un dușman, decât cu palma sau cu sabia, pentru ca cicatricea se vindecă și palma se uită, dar cuvântul rău, tăietura cu limba (vorba) aceea nu se șterge niciodată! Întinarea cuiva, a demnității cuiva, a face rău cu bună știință, în mod voit și în răzbunare.. pe acela îl îndepărtezi de fața ta! "cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleși nu mă voi însoți.."(Ps. 141)

Pe dușmanul tău să îl binecuvântezi când el blestemă! La dușmanul tău să îi dai pâine! Și am să vă spun și ce rugăciune trebuie să faceți pentru ei ca ei să se îmblânzească sau ca Dumnezeu să îi pedepsească dacă e nevoie, căci Dumnezeu știe ce are de făcut când vede nedreptate! "Doamne Dumnezeule meu, pentru rugăciunile (numele celui în cauza) iartă-mă pe mine păcătosul!" Pentru că tu rugându-te, pentru rugăciune lui, să te ierte, pe el îl îmblânzește și pe tine te slobozește!
https://youtu.be/AiobVj0Rk8k

[cristiboss56]

Ca să nu mai intrăm în amănunte pentru explicarea științifică, noi spunem că, conștiința este glasul lui Dumnezeu pus în mintea omului încă de când a fost creat, pentru ca să înțeleagă
ce este bine și ce este rău. Binele este ascultarea de Dumnezeu , iar răul este neascultarea de Dumnezeu .
Și mintea omului înainte de păcat era atât de luminată și înțelegătoare încât Dumnezeu l-a pus pe om să dea denumire la toate viețuitoarele făcute de El. Dar cum a știut omul să le dea nume? Având mintea luminată a știut rostul pe care-l avea fiecare viețuitoare și însușirile necesare pentru a-și putea împlini acest rost.
( Părintele Ioan Filaret )

[Bucuriepedrum]

"Duhul Sfânt este cel mai bun psiholog."

[cristiboss56]

Înţelepciunea popoarelor de mult a înţeles că între prostie şi credinţă e o prăpastie.
Proverbul german: Dumnezeu ajută pe marinar la vreme de furtună, dar timonierul trebuie să fie la cârmă.
Proverbul englez: Dumnezeu dă mâini, dar nu construieşte poduri.
Proverbul danez: Dumnezeu hrăneşte păsările care dau din aripi .
Proverbul ceh: Cel căruia Dumnezeu i-a descoperit locul unde se află o comoară trebuie s-o scoată singur din locul acela.
Proverbul basc: Bunul Dumnezeu e bun, dar nu-i prost.
Ioana d'Arc: Să trudim, Dumnezeu va trudi.
Dacă ni se cere imposibilul şi să ne îndumnezeim, înseamnă că ni se cere să facem şi minuni, la rândul nostru: să prefacem apa de rând în vin ales; sărăcia pământului în belşug; scaieţii, ciulinii şi pălămida în roade şi trandafiri; meschinăria în mărinimie, neîncrederea în voioşie; nepăsarea în bunătate samarineană; făţărnicia şi legalismul în dragoste şi flacără; cârciuma în castel şi bordeiul în salon. Prin purtările şi prin strădaniile noastre.
( Nicolae Steinhardt , Jurnalul fericirii )

[cristiboss56]

Să ia aminte la cuvintele mele cei care se roagă fără vlagă şi se revoltă atunci când Domnul întârzie să le împlinească cererile. Eu le zic: „Rugaţi-vă la Dumnezeu”, iar ei îmi răspund: „Ne-am rugat o dată, de două ori, de trei, de zece, de douăzeci de ori şi n-am primit nimic”. Nu înceta să te rogi până ce nu primeşti ceea ce doreşti. Sau mai degrabă, nici când primeşti răspuns la cererea ta să nu încetezi să te rogi. Înainte să primeşti răspuns, să te rogi, iar după aceea, să mulţumeşti.

Mulţi oameni intră în biserică, spun câteva rugăciuni şi apoi ies. Ies din biserică fără să ştie ce au spus. Buzele lor se mişcă, dar urechile lor nu ascultă. Dacă tu însuţi nu asculţi rugăciunea pe care o rosteşti, cum vrei să o asculte Dumnezeu? Zici: „Am îngenuncheat”. Da, ai îngenuncheat, dar numai cu trupul, căci gândul tău zbura prin alte părţi. Cu gura rosteai rugăciunea, iar cu mintea socoteai dobânzi, încheiai contracte, vindeai mărfuri, cumpărai proprietăţi, te întâlneai cu prietenii tăi. Lucrul acesta se întâmplă pentru că diavolul, care ştie că prin rugăciune multe putem să dobândim, tocmai atunci vine şi ne seamănă gânduri în minte. De multe ori, stăm în patul nostru şi nu ne gândim la nimic; ne ducem la biserică să ne rugăm şi atunci mii de gânduri ne trec prin minte. În felul acesta, pierdem roadele rugăciunii noastre, plecând din locul de unde ne-am rugat cu mâna goală.

De aceea, în ceasul rugăciunii noastre, de fiecare dată când ne dăm seama că gândul nostru s-a îndepărtat de Dumnezeu şi s-a apropiat de problemele de zi cu zi, să-l aducem înapoi şi să-l silim să rămână atent şi nedezlipit de înţelesurile rugăciunii. Dacă ne-am pierdut atenţia, să spunem rugăciunea din nou, de la capăt, şi dacă iarăşi gândul nostru se îndepărtează, să spunem rugăciunea şi a treia oară, şi a patra oară. Să nu ne oprim din rugăciune până când nu am reuşit să o spunem toată, de la un capăt la celălalt, având cuget treaz şi netulburat. Iar când diavolul va înţelege că nu depunem armele, atunci va renunţa şi el să mai lupte cu noi.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din ”Problemele vieţii”, Ed. Egumenița, Galați