Găsirea partenerului de viata/căsătoria binecuvantata

[AlinB]

În prealabil postat de lidiap

Buna ziua,
Nu stiu daca este topicul potrivit dar sigur are legatura cu casatoria. Voi ce ati face in locul meu?
Pe scurt iata povestea: sunt casatorita de 10 ani si am o fetita de 6 ani. !0 ani teoretic pentru ca de doi ani au inceput problemele. Sotul meu a ales un alt drum adica o amanta la locul de munca. Are si acum una, nu cred ca e aceeasi persoana. De doi ani lupt cu toate fortele sa salvez casnicia. De multe ori ma intreb cum de nu am luat-o inca razna sau cate femei ar fi suportat umilintele si suferinta pe care le traiesc de atunci. Evident, nu mai exista sentimente intre noi, nu sunt relatii sot -sotie, si de vreo 4 luni a parasit domiciliul . Nu sunt rupta de credinta sau de Dumnezeu ci dimpotriva. Am uitat sa spun ca de cand a luat-o razna nu vrea sa mai auda de biserica, post, rugaciune. Drama e ca fetita sufera cel mai mult. Sigur, si eu sunt om si ma sperie gandul singuratatii dar nu ma mai gandesc la asta. Important e sa fiu sanatoasa si sa pot creste fata. Parintele nici nu vrea s auda de divort dar asta e casnicie?

Este, inca mai este.

Daca parintele duhovnic asa a spus, de ce sa cauti motive de razvratire?

Cine stie, daca cu rabdarea ta, nu se va intoarce la tine iar cu neascultarea de duhovnic poate niciodata si abia atunci vei sti ce inseamna singuratatea.

Daca ar fi un sot betiv, violent, e greu sa ramai langa un astfel de om, ba chiar contraindicat mai ales daca ar fi violent si cu copiii.

Dar atat timp cat lipseste de acasa, pana la urma n-ai nici o paguba. Poate pana la urma va cere el divortul si nu-ti faci tu pacate.

Da, casatoria trebuie sa fie binecuvantata dar au tinerii intelepciunea necesara sa faca lucrurile asa cum trebuie astfel incat sa nu regrete mai tarziu?

Sigur ca nu, ca atunci cand esti tanar..mai greu sa faci lucruri cu cap, mai ales daca n-ai primit si o educatie buna - care e rara in ziua de azi.

[suslik]

În prealabil postat de AlinB

Este, inca mai este.

Daca parintele duhovnic asa a spus, de ce sa cauti motive de razvratire?

Cine stie, daca cu rabdarea ta, nu se va intoarce la tine iar cu neascultarea de duhovnic poate niciodata si abia atunci vei sti ce inseamna singuratatea.

Daca ar fi un sot betiv, violent, e greu sa ramai langa un astfel de om, ba chiar contraindicat mai ales daca ar fi violent si cu copiii.

Dar atat timp cat lipseste de acasa, pana la urma n-ai nici o paguba. Poate pana la urma va cere el divortul si nu-ti faci tu pacate.



Sigur ca nu, ca atunci cand esti tanar..mai greu sa faci lucruri cu cap, mai ales daca n-ai primit si o educatie buna - care e rara in ziua de azi.

Duhovnicul nu este infailibil. Se pare ca oamenii nu se simt bine cu prea mult liber arbitru: il arunca nelinistiti in o prapastie extradimensionala; e mult mai bine sa asculti de o autoritate. Te-ai gindit ca ascultarea oarba de un duhovnic poate porni de la /duce la (re)modelarea in personalitati care cauta intotdeauna un tap ispasitor pentru probleme si decizii? Gindeste-te la situatii, nu pe subiectul discutiei, ci de pilda la duhovnici cipofobi, legionaroizi sau antisemiti, "marturisitori" sau "nepomenitori" (protoschismatici). etc. "Pai duhovnicul mi-a zis ca ierarhia a cazut din har dupa Sinodul din Creta/cipurile din cardul de sanatate contin 666/evreii sint rai, si legionarii au fost sfinti/sa ne ingradim de Patriarhul eretic si de Sinodul care vrea unirea cu papistasii". Suna cunoscut? Duhovnicii care il "marturisesc" pe dra..., pardon, pe raspopiti, sint mai multi, precum ce numeste stiinta medicala "rezervorul de virus" dintr-o pandemie, decit pelagra vizibila a raspopitilor. Unora ca acestia le convine ca omul sa faca o ascultare ca de saman, rabin sau muftiu. "A dat imamul o taqwa/duhovnicul mi-a dat ascultare sa dau cu huo la Dealul Mitropoliei". Nu iti amintesti ca faceau ametitii aia, cu "fratele Ioan din Athos" in frunte, spre placerea lui Vulvanescu, pe asfalt? "Anatema ierarhilor". Aruncau la gunoi propria mintuire (si pe a altora, a citor mai multi ispititi, daca se putea), si erau fericiti ca...ascultau pe magul tribului, pardon, pe "duhovnic".
E mai bine ca doamna sa faca, in liniste si neinflunetata de oricare dintre noi, un inventar al greselilor din cuplu, personale si ale sotului, sa se smereasca, sa se puna in locul lui (sa exercite empatia), si mai ales sa se roage. Daca barbatul nu si nu, atunci nu are pacat daca da divort. A da divort nu e pacat; nu sintem precum irlandezii, sau precum neoprotestantii fundamentalisti.

[AlinB]

Eram sigur ca trebui sa te iei tu de asta.. :)

Daca citeai cu atentie, observai ca logica si ascultarea de duhovnic merg mana in mana in cazul asta.

De multe ori ai mai mult de pierdut facand lucrurile in forta decat nefacandu-le deloc.

Din experienta. :)

Si exemplele date de tine tot la categoria de "lucruri facute in forta" sunt. :))