dragostea care nu cade

[AlinB]

În prealabil postat de gpalama

Chestia asta mi se pare dementiala.
Trebuia sa se duca barbatu-su cu un par in mana in locul ei si rezolva rapid problema.

Deja povestea asta mi se pare de domeniul rahatului ordinar in orice forma o pui.
Nu are nici o treaba cu ingaduinta, mila, dragostea crestina.

Din crestinism milostiv si ingaduior o dam in prostie maxima... Hai sa facem distinctie intre crestinism, prostie si sex.

Exagerezi grosolan, nu esti realist, sunt multe detalii care lipsesc din povestea de mai sus (spre deosebire de cea cu care a fost deschis topicul) si te grabesti sa judeci.

In plus, ti-a fost subliniat, omul a fost bun, in masura in care omul asa de capul lui poate fi bun.
Care au fost motivele lui, sa faca asa si nu altfel, Dumnezeu stie, oricum viata pe atunci nu era ca acum, in prealabil gandeste-te la asta.

[gpalama]

În prealabil postat de AlinB

Exagerezi grosolan, nu esti realist, sunt multe detalii care lipsesc din povestea de mai sus (spre deosebire de cea cu care a fost deschis topicul) si te grabesti sa judeci.

In plus, ti-a fost subliniat, omul a fost bun, in masura in care omul asa de capul lui poate fi bun.
Care au fost motivele lui, sa faca asa si nu altfel, Dumnezeu stie, oricum viata pe atunci nu era ca acum, in prealabil gandeste-te la asta.

La cum a fost prezentata povestea nu stiu cum ai putea trage alte concluzii.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de gpalama

La cum a fost prezentata povestea nu stiu cum ai putea trage alte concluzii.

E atât cât cunosc eu din ea. Evident că nu am fost acolo să văd.
Cât despre motive, iar, nu le ştiu. Nici eu nu înţeleg de ce a răbdat un timp să-şi împartă soţia, în condiţiile în care a avut la un moment dat posibilitatea să plece (de unde eu presupun că o avusese şi înainte). Am prezentat totul aşa cum mi-a fost povestit mie. Însuşi faptul că a crescut-o pe fata aia ca şi când ar fi fost a lui (fată ce a devenit la rându-i un personaj pentru care restul familiei a suferit, şi nu o dată) m-a făcut să-l privesc ca pe un om demn (iertare, nu găsesc alt termen mai nimerit), ce poate trece peste.