Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Morala Crestina
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 28.09.2017, 16:18:41
Bucuriepedrum Bucuriepedrum is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.08.2017
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 224
Implicit Despre iertare

Cred că aceasta reprezintă un compartiment al vieții morale a omului (și cu atât mai mult a creștinului) pe care deseori îl neglijăm. Nu ne punem de multe ori problema directă a iertării, a iertării autentice și complete, fără de care iubirea celor care ne fac răul e iluzorie (și doar știm deja că asta așteaptă Hristos de la noi, să-i iubim inclusiv pe aceia).

Am citit și eu "A iubi înseamnă a ierta" – chiar dacă acum tot ce-mi amintesc e titlul –, m-a întrebat și pe mine duhovnicul la spovedanie dacă am iertat și mi-a venit să-mi sap o groapă acolo și să-mi bag capul în ea, fiindcă venisem să mă împărtășesc fără a le ierta în mod real celor care-mi greșiseră. Problema asta am rezolvat-o întrucâtva prin construirea ideii că oamenii nu pot să-mi greșească mie, deci, practic, nu am ce să le iert. Că neplăcerile pe care le suport din partea altora sunt infime, în comparație cu ce le fac eu sau cu ce păcătuiesc în fața lui Dumnezeu (iar de iertarea Lui avem nevoie toți, nu-i așa?).

Concepția asta încă dă roade, pentru că nu trăiesc situații extreme de viață și, exceptând o ființă toxică cu care m-am intersectat de-a lungul vremii, mie oamenii nu-mi fac rău, rareori se întâmplă să mă insulte vreunul (și asta doar pe internet, că în față nu îndrăznesc). Nu sunt aproape de mucenicie, n-am fost marginalizată (dimpotrivă), nu mă torturează/traumatizează nimeni.
Dar cum rămâne cu cei care au trecut prin lucruri grave? Abuzuri fizice și psihice (uneori choar din partea părinților), violuri, batjocoriri și nedreptăți. Dar cei care au trăit experiența lagărelor de concentrare, de exemplu? Ei bine, astăzi am dat peste acest filmuleț în care o supraviețuitoare de la Auschwitz povestește pe scurt ce i s-a întâmplat (era copil la vremea respectivă) și cum s-a raportat, ani mai târziu, la tragedia mondială. Pe mine m-a lăsat fără cuvinte, vă rog să vă rupeți și voi 15 minute din viață și să-l urmăriți. Nu vă va părea rău (e în engleză, a propos):
https://www.facebook.com/diana.sasar...48?pnref=story
Reply With Quote
  #2  
Vechi 29.09.2017, 22:35:53
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 405
Implicit Si pe mine m-a lasat fara cuvinte!!!

Diana si pe mine m-a lasat fara cuvinte. Ea traia cu senzatia ca ceea ce ar face ea nu are nici o influenta asupra calailor sai, si dintr-o data a realizat ca ea poate sa le ofere un lucru teribil IERTAREA.
S-a intalnit cu unul din calai, care a marturisit ca traieste greu cu amintirea a ceea ce s-a petrecut in lagarul de la Auschwitz.Mi se pare hazlie comparatia care o face despre ea cu un porcusor de Guinea.Adica se faceau experimente pe ea ca pe un pet,animal de companie si ea credea ca ea nu poate avea nici o influenta supra calailor sai.
O concluzie interesanta si aici:
http://theforgivenessproject.com/sto...va-kor-poland/

” Iertarea este la fel de personală ca chimioterapia - o fac pentru mine."

"La vârsta de zece ani, gemenele Eva și Miriam Mozes au fost duse la Auschwitz, unde dr. Josef Mengele le-a folosit pentru experimente medicale. Ambele au supraviețuit, dar Miriam a murit în 1993, când a dezvoltat cancer de vezică ca o consecință a experimentelor făcute pe ea cand era copil. Eva Kor a vorbit în mod explicit despre experiențele ei de la Auschwitz și a fondat Muzeul Holocaustului CANDLES din Indiana, unde locuiește acum. În 2003, muzeul a fost distrus într-un atac de incendiere, considerat a fi de către supremații albi.

Miriam și cu mine eram parte dintr-un grup de copii care trăiau numai dintr-un singur motiv - să fie folosiți ca cobai umani. În timpul cat am fost la Auschwitz am vorbit foarte puțin. Înfricoșati pentru mâncare și bunătate umană, a folosit fiecare strop de putere doar pentru a rămâne în viață. Pentru că eram gemeni, am fost folosiți într-o varietate de experimente. De trei ori pe săptămână am fost plasati dezbrăcați într-o cameră, timp de 6-8 ore, pentru a fi măsurați și studiați. Era incredibil de injositor.

Într-un alt tip de experiment au luat sânge de la un braț și ne-au dat injecții în celalalt. După o astfel de injectare, am devenit foarte bolnava și am fost dusa la spital. Dr. Mengele a venit a doua zi, s-a uitat la diagrama mea de febră și a declarat că am doar două săptămâni de trăit. Timp de două săptămâni am fost între viață și moarte, dar am refuzat să mor. Dacă aș fi murit, Mengele i-ar fi dat Miriamei o injecție letală pentru a face o dublă autopsie. Când nu am murit, a continuat să experimenteze cu noi și, ca urmare, rinichii lui Miriam au încetat să crească. Ei au rămas la mărimea vieții unui copil toata viata ei.

La 27 ianuarie 1945, cu patru zile înainte a implinii 11 ani, Auschwitz a fost eliberat de armata sovietică. După nouă luni în lagărele de refugiați, m-am întors în satul meu din România pentru a constata că nimeni din familia mea nu a supraviețuit.

Ecourilee de la Auschwitz au făcut parte din viața mea, dar nu am vorbit public despre experiențele mele până în 1978 după ce a fost difuzată seria de televiziune "Holocaustul". Oamenii m-au întrebat despre experimente, dar nu mi-am amintit prea mult, așa că am vrut să găsesc și alte gemeni care au fost eliberați împreună cu mine. Am scris ziarelor cerându-le să publice un apel pentru alți supraviețuitori ai lui Mengele să mă contacteze. Până în 1980 am trimis 500 de scrisori pe an - dar nu am primit răspuns. În disperare, într-o zi am decis să încep o organizație în care m-aș fi făcut președinte. Oamenii sunt întotdeauna impresionați dacă primesc o scrisoare de la un președinte și a funcționat. În cele din urmă am reușit să găsesc și alți supraviețuitori gemeni și sa schimbam amintiri. A fost o experiență imensă de vindecare.

In 1993 am fost invitata să predau unor doctori din Boston și mi sa cerut daca pot aduce un doctor nazist cu mine. Am crezut că a fost o cerere nebunească, până când mi-am amintit că am fost o dată într-un documentar, care a prezentat și pe un dr. Hans Munch de la Auschwitz. L-am contactat în Germania și mi-a spus că se va întâlni cu mine, pentru un interviu filmat pentru a participa la conferință. În iulie 1993 eram pe drum spre întâlnirea cu acest medic nazist. Am fost atât de speriata, dar când am ajuns acasă, m-a tratat cu mare respect. L-am întrebat dacă a văzut camerele de gazare. A spus că acesta a fost un coșmar cu care traieste în fiecare zi a vieții sale. Am fost surprins de faptul că și naziștii aveau coșmaruri, și l-am întrebat dacă va veni cu mine la Auschwitz să semneze un document la ruinele camerelor de gazare. El a spus că i-ar place să o facă.

În efortul meu disperat de a găsi un cadou de mulțumire pentru Dr Munch, am căutat magazinele, și ininima mea timp de mai multe luni. Atunci ideea unei scrisori de iertare mi-a venit în minte. Știam că ar fi un dar semnificativ, dar a devenit și un dar pentru mine, pentru că am realizat că nu sunt o victimă fără speranță, fără putere. Când i-am cerut unui prieten să-mi verifice ortografia, m-a provocat să-l iert pe doctorul Mengele. La început a fost indiscutabil că nu l-aș putea ierta pe Dr Mengele, dar apoi mi-am dat seama că acum am puterea ... puterea de a ierta. A fost dreptul meu să il folosesc. Nimeni nu a putut să mi-l ia.

La 27 ianuarie 1995, la cea de-a 50-a aniversare a eliberării de la Auschwitz, am stat lângă ruinele camerelor de gazare cu copiii mei - Dr Alex Kor și Rina Kor - și cu Dr Munch și copiii și nepoții lui. Dr. Munch și-a semnat documentul despre funcționarea camerelor de gaze, în timp ce eu am citit documentul de iertare și l-am semnat. După ce am făcut-o, am simțit că o povară de durere a fost ridicată de pe mine. Nu mai eram în mâinile urii; Am fost în sfârșit liberă.

În ziua în care i-am iertat pe naziști, în mod particular, i-am iertat pe părinții mei, pe care i-am urât toată viața, pentru că nu m-au salvat de la Auschwitz. Copiii se așteaptă ca părinții să-i protejeze; ai mei nu au putut. Și apoi m-am iertat, pentru că ii urasem pe părinții mei.

Iertarea nu este altceva decât un act de auto-vindecare și de auto-împuternicire. Eu îl numesc un medicament miraculos. Este gratuit, funcționează și nu are efecte secundare.
Cred cu fiecare fibră a ființei mele că fiecare ființă umană are dreptul să trăiască fără fara povara durerii trecutului.
Pentru majoritatea oamenilor există un mare obstacol în calea iertării, deoarece societatea se așteaptă la răzbunare. Se pare că trebuie să ne onorăm victimele, dar întotdeauna mă întreb, dacă cei dragi si-ar dori să trăiesc cu durere și furie până la sfârșitul vieții mele. Unii supraviețuitori nu doresc să renunțe la durere. Ei mă numesc trădător și mă acuză că vorbesc în numele lor. N-am făcut niciodată asta. Iertarea este la fel de personală ca chimioterapia - o fac pentru mine."
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
  #3  
Vechi 02.10.2017, 10:38:28
Bucuriepedrum Bucuriepedrum is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.08.2017
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 224
Implicit

Da, ai dreptate. Mulțumim pentru traducere și interes :)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 02.10.2017, 11:42:24
bin000 bin000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 30.06.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 506
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Jonnyw2013 Vezi mesajul
am citit documentul de iertare și l-am semnat. După ce am făcut-o, am simțit că o povară de durere a fost ridicată de pe mine. Nu mai eram în mâinile urii; Am fost în sfârșit liberă.[/b]

În ziua în care i-am iertat pe naziști, în mod particular, i-am iertat pe părinții mei, pe care i-am urât toată viața, pentru că nu m-au salvat de la Auschwitz. Copiii se așteaptă ca părinții să-i protejeze; ai mei nu au putut. Și apoi m-am iertat, pentru că ii urasem pe părinții mei.

Iertarea nu este altceva decât un act de auto-vindecare și de auto-împuternicire. Eu îl numesc un medicament miraculos. Este gratuit, funcționează și nu are efecte secundare.
Cred cu fiecare fibră a ființei mele că fiecare ființă umană are dreptul să trăiască fără fara povara durerii trecutului.
Pentru majoritatea oamenilor există un mare obstacol în calea iertării, deoarece societatea se așteaptă la răzbunare. Se pare că trebuie să ne onorăm victimele, dar întotdeauna mă întreb, dacă cei dragi si-ar dori să trăiesc cu durere și furie până la sfârșitul vieții mele. Unii supraviețuitori nu doresc să renunțe la durere. Ei mă numesc trădător și mă acuză că vorbesc în numele lor. N-am făcut niciodată asta. Iertarea este la fel de personală ca chimioterapia - o fac pentru mine."
Foarte frumoasa si profunda postare.Ziditoare.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 04.10.2017, 22:37:47
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 405
Implicit

Va multumesc ptr aprecieri.

Ce m-a mirat ca Eva Mozes niciunde nu a spus nimic de Dumnezeu. Adica cred ca unii ar fi inteles mai usor, ca e o datorie sa iertam ,spunandu-ne pilda Datornicului nemilostiv.Matei cap 18.23-35

Dar Dumnezeu lucreaza in chip minunat, tin minte ca vazusem un film interesant, ceva de genul "Tu poti sa iti schimbi viata" de Louise Hay un psiholog american. Acolo la ei e foame de cuvantul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a lucrat in chip minunat a pus in gura acestei femei niste vorbe scurte, dar clare."Iert si ma eliberez!" Nu stiu daca crede in Dumnezeu dar a spus ceva deosebit, prin doar cateva cuvinte.

Adresa filmului respectiv care m-a impresionat:
https://documentare.rightbe.com/docu...ata-louise-hay
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
  #6  
Vechi 04.10.2017, 22:50:43
Bucuriepedrum Bucuriepedrum is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.08.2017
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 224
Implicit

Nu prea văd de ce ar da citate din Evanghelia după Mateinîn felul ăsta, din moment ce e evreică.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 06.10.2017, 00:55:34
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 405
Implicit

Da, e ciudat, ca evrei sa citeasca doar in Vechiul Testament. Adica atatea milioane de Biblii in intreaga lume si nu si-au pus intrebarea, oare de ce s-au mai adaugat inca niste capitole? Cu atat mai mult cu cat Sf Pavel dupa ce a colindat toata Asia mica ca sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu,la urma desi stia ca va fi dat in mainile evreilor (Faptele Apostolilor 21.11) ,stia ca era important sa dea marturie si in fata evreilor.Dar la ce le-a folosit?

Ma rog Parintele Cleopa spunea in cartea "Ne vorbeste parintele Cleopa" Cred in volumul 1, la un moment dat despre o lege a firii, care o au si neamurile, adica chiar si cei care nu au auzit de Hristos.Aici legea firii isi face lucrarea, desi e mai intortocheat , sa nici nu ai pe cineva sa te indrume (duhovnic) sa nici nu ai Noul Testament si totusi sa mergi pe Calea dorita de Dumnezeu.
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
  #8  
Vechi 11.10.2017, 02:38:44
anne77 anne77 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 16.07.2017
Mesaje: 5
Implicit

A nu ierta e omeneste, dar, in acelasi timp, e o povara pe suflet ce nu ar trebui sa o purtam. Eu incerc intotdeauna sa iert, nu neaparat sa si actionez in consecinta, sa ma impac cu repsectiva persoana etc. Dar ma ajuta intotdeauna sa o iert in adancul sufletului.
__________________
Proprietar magazin de cafea boabe
Reply With Quote
  #9  
Vechi 11.10.2017, 06:29:57
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.091
Implicit

Din pacate sunt oameni care au o logica opusa.

Sunt atat de morti inauntru incat ura e o sursa de satisfactie, se lipesc atat de mult de ea incat lasa impresia ca e singurul motiv care ii face sa simta ca traiesc.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare