Steaua Mărilor

[Mihnea Dragomir]

Un milion de catolici polonezi s-au aflat la hotarele tarii, unde s-au rugat Sfintei Fecioare, cu rozariile in mana, in amintirea victoriei crestinatatii in lupta de la Lepanto. Lucrul e cu atat mai remarcabil cu cat acest formidabil lant de rugaciune a fost realizat la initiativa laicatului. Multumim, Polonia! Nu uitam de Lepanto, dar nu uitam nici de Viena. Atunci a fost o alta inclestare in care lupta disperata a crestinatatii a fost castigata, in inferioritate numerica, de spada lui Cristos. Dar aceasta spada a lui Cristos a purtat un nume nobil: acela de Sobieski, regele Poloniei.

Tot astfel, nu uitam rolul hotarator al vitejilor polonezi in cea mai stralucita victorie obtinuta de o armata romaneasca impotriva dusmanilor crestinatatii, in anul de gratie 1475, la Podul Inalt.

Sfanta Fecioara a Rozariului, roaga-te pentru noi!
Sfintilor polonezi, rugati-va si pentru natiunea noastra!

[stefan florin]

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară

Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,

Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,

Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!…

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,

Să-mi arate calea către cele bune,

Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,

La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!…

Să gonească toate duhurile rele,

Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,

Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,

Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!…

Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,

Sufletul la tine vine să se-nchine:

Mila Ta din ceruri peste el coboară,

Maică Prea Curată, pururea Fecioară!

[Mihnea Dragomir]

Frumoase cuvinte, frumoasa rugaciune! Retin, din ea, un apel la rugaciunea de dimineata. Rugaciunea de seara o mai spunem, ca sa adormim cu gandul leganati ca suntem crestini, dar rugaicunea de dimineata, acea multamita la Domnul ca ne mai indura o zi: nexam, pauza, lipsa, gaura. Mai intai ne spalam pe dinti, pe urma ne bem cafeaua, alte prioritati. Rugaciunea: catre pranz, in cazul cel mai optimist, la "si altelele". Multi dintre cei care incaseaza spovezile mele intreaba "spui rugaciunea de seara si de dimineata, fiule ?". "Spun rugaciunea de seara, parinte!" "Si cea de dimineata ?". "Cea de dimineata ? Aaa, pai cea de dimineata ? Hmm, cea de dimineata ziceti, parinte ?". Stau si ma intreb: sa se fi vorbit intre ei, sau chestia asta vine din experienta lor duhovniceasca ?