vreau sa imi schimb duhovnicul

[Iorest]

...........................

[AlinB]

În prealabil postat de Iorest

Nu știu exact motivele pentru care ceartă, poate consideră și un ton mustrător tot ca pe o parte a canonului prin care enoriașul face pe loc nițică penitență și i se mai șterge să suporte o mustrare împletită și cu discernământ, pentru că nu era spovedania un țipăt continuu.
Până la urmă am văzut niște fii duhovnicești respectabili de la el așa că Dumnezeu știe.

Ce fii duhovnicesti respectabili, au fost unii care sfinti au devenit dupa ce au suportat cu crestineasca rabdare ani de zile dojana aspra pe ne-buna dreptate din partea fratilor (de calugarie).

Dar asta nu inseamna ca purtare aspra sau mai rau, izvorata din patimi personale, da roade bune la toata lumea.

[simpllu]

Numai unul să pierzi şi...

[simpllu]

Pe de altă parte, uite prin ce trec duhovnicii:

– Tot voiam să vă întreb: apasă pe duhovnic încărcătura aceasta de răutăţi deşertate de către pătimitori la spovedanie?

– Dacă ar şti un duhovnic tânăr ce‑l aşteaptă, n‑ar mai spovedi în viaţa lui! Când am început eu să mărturisesc, Spovedania duhovnic penitent inger diavolau venit peste mine nişte patimi, dar nu aşa…ci cu putere mare! Şi erau patimi despre care eu nici măcar nu auzisem vreodată! Şi mă luptau cu atâta forţă încât nu mai dormeam nopţile. Duhovnicii nu spun. Nu spun pentru că e descurajant pentru tineri. Nu ştie nimeni cu câtă furie e atacat un duhovnic! Când mi‑am dat seama cu cine am de‑a face şi cât de mare e lupta mi‑am zis: şi dacă am să văd cu ochii mei un preot duhovnic, sau chiar un ierarh păcătuind, nu odată, ci chiar în repetate rânduri şi tot nu‑l voi judeca vreodată, când ştiu câte pătimeşte de la diavolul un duhovnic. O singură dată în viaţă şi într‑un singur punct să fie slab un duhovnic şi să vezi cu ce forţă va fi atacat prin acea slăbiciune a lui. Legiuni de draci aşteaptă o breşă la un duhovnic. Spovedesc de şase ani. Însă un an şi jumătate n‑am ştiut prea bine ce‑i cu mine din cauza ispitelor ce au venit asupra mea. Uneori mă întrebam dacă voi mai rămâne creştin, nu monah, aşa atacuri diavoleşti am avut de îndurat. Nici n‑apucam bine să mă ridic dintr‑o ispită că mă lovea cu alta. Eei! Atuncea de mă vedea cineva ce‑ar fi zis despre mine? De asta mă doare tare mult lipsa de înţelegere şi a dragostei. Vezi cum stau lucrurile? De exemplu, să zicem că un om îşi dă viaţa pentru ţara lui. Cum este el privit? Ca un erou, nu? Dar duhovnicul – preot de mir sau monah fiind – care se sacrifică pentru ca să salveze un suflet de la moarte, cum se numeşte el? Iar de se întâmplă să se piardă ‑ să nu fie! – în încercarea de a salva sufletul cuiva, ce vei spune despre el? El, care a „murit” luptând să salveze suflete de la moarte! Celui căzut în tranşee pe bună dreptate i se spune erou, dar de ce îl dispreţuim pe duhovnicul căzut în încercarea de a salva un suflet de la moarte? El de ce devine un paria şi nu e un erou? Măcar să nu‑l judecăm… (Ierom. Iustin Pârvu)

[Iorest]

...........................

[simpllu]

Aşa este legat de părintele Iustin, apropo nu mai este stareţ. Însă nu sunt de acord cu cearta la spovedanie, la Oaşa nu întâlneşti aşa ceva. Totuşi, cred că sunt rari duhovnicii care sunt "duri" cu penitenţii la spovedanie.