Caracter duplicitar sau "criza de identitate"???

[fallen]

În prealabil postat de gpalama

Ca sa sumarizez ce ai zis:
ai inceput sa observi situatiile si reactiile tale la ele, gandurile tale.

Si in ele vezi tot felul de lucruri care inainte nu iti atrageau atentia, care tin de moralitate.

Lucrul asta pare sa tina destul de mult de un proces de curatire interioara, ajutat de Dumnezeu si de har.


Solutia pe scurt ar fi sa incerci sa fii mai curata, si sa te abtii de la 1. desertaciune, 2. bataie de joc si de la toate relele si sa intri cu adevarat in curatia mintii pe care orice crestin trebuie sa o aiba.

m

Pai tocmai ca intru tot mai adânc în necuratie...descopăr în mine patimi pe care nici nu știam ca le am...
( nu știam. Ca îmi place sa îmi bat joc de oameni, sa oi ridiculizez, sa îmi imaginez cum i-as înjură și ce vorbe le-as spune ca sa îi intimidez, și sa fantetuzez scenarii de răzbunare "în stil mafiot"). Pe de alta parte nu e vina mea ca astfel de oameni care gândesc spun și fac astfel de lucruri chiar exista și chiar le fac sa se întâmple căci nu le-am inventat eu, pana la urma...adică dacă nu as fi auzit pe cineva pe bune înjurând xa la usa cortului si blestemand si amenintand când defapt el/ea era de vina, poate nu mi-ar fi venit mie ideea asta...poate ca m-au marcat prea mult si am luat prea im serios niște vorbe în vânt. ..ce sa fac poate pentru mine nu poate sa treacă fără sa mă afecteze o înjurătură sau un blestem.sau o amenințare chiar și dacă nu mi se adresează direct ci persoanei de langa mine...îmi este mie rușine de rușinea lui /ei ca sa zic așa, la fel ca și atunci când mi se adresează mie și mai e cineva cu mine...
( așa cum am.pățit odată cu bunica-mea în mașină, voiam sa intru pe o străduță ingusta pe unde nu mai fusesem decât pe jos, mașini parcate ticsit pe toate colturile făcând imposibila vizibilitatea și când am luat curba venea o tanti mare din fata cu un logan, eu m-am.făcut mica intrun colt cât am putut sa îi fac loc ea m'a lovit cu oglinda și pe urma mia zis :ești proasta rău fetito!!!". Iar eu am murit de rușine fata de bunicamea ce fi zis ca nu știu eu sa conduc din moment ce o femeie mai în vârstă îmi face observație. ...)

[gpalama]

Nu ai descoperit tu nimic stai linistit. Sunt cateva lucruri care iti scapa (zic eu), pentru ca la cum iti faci bilantul lucrurile par usor duhovnicesti.

1. Lucrurile astea "le vezi", iti sunt aratate mintii tale.

2. Cred ca esti in punctul duhovnicesc sa le vezi si sa le indrepti. Altfel nu cred ca le-ai fi vazut. Iar ce vezi tu este exact aspectul asta de "desertaciune si mizerie morala crestineasca", lucru specific curatirii mintii.


De fapt ai nevoie de un lucru simplu, sa inveti sa iesi din desertaciunea gandurilor lumii astea, sa opresti orice vorba desarta si gand aiurea si sa iti aduni putin mintea crestineste.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de gpalama

De fapt ai nevoie de un lucru simplu, sa inveti sa iesi din desertaciunea gandurilor lumii astea, sa opresti orice vorba desarta si gand aiurea si sa iti aduni putin mintea crestineste.

O fi simplu, dar nu e facil. E greu de doare. Şi e singura opţiune validă dacă vrei să dobândeşti verticala.

[AlinB]

Cine o stie pe fallen stie cat de frustranta ii este viata de zi cu zi, nu e de mirare ca defuleaza in felul asta, relativ inofensiv.
Daca nu ar mai face-o, data viitoare o sa va spuna ca e bantuita doar de ganduri de sinucidere..

[fallen]

În prealabil postat de gpalama

Nu ai descoperit tu nimic stai linistit. Sunt cateva lucruri care iti scapa (zic eu), pentru ca la cum iti faci bilantul lucrurile par usor duhovnicesti.

1. Lucrurile astea "le vezi", iti sunt aratate mintii tale.

2. Cred ca esti in punctul duhovnicesc sa le vezi si sa le indrepti. Altfel nu cred ca le-ai fi vazut. Iar ce vezi tu este exact aspectul asta de "desertaciune si mizerie morala crestineasca", lucru specific curatirii mintii.


De fapt ai nevoie de un lucru simplu, sa inveti sa iesi din desertaciunea gandurilor lumii astea, sa opresti orice vorba desarta si gand aiurea si sa iti aduni putin mintea crestineste.

Ciudat e ca eram mai "iesita" din aceasta desertaciune, mai detașată, niciodată nu am fost cu adevărat pătimaș, ca acum. Poate doar în situațiile care mi s-au întâmplat mie personal. Când am fost doar spectator m-a revoltat patima cu care au reacționat protagoniștii. Însă acum.realizez ca defapt mI se arata ca am.greșit când i-am judecat pe aceștia. Mai ales xa nici eu nu am fost mai breaza. Aceia poate s-au enervat atunci pe moment s-au injurat, blestemat, amenințat și pe urma s-au liniștit (s-au descarcat) si-au reparat mașinile și nimeni nu a pățit nimic, nici nu a murit "familia" nimănui, nici nu au recurs la acte de necrofilie cum se amenințasera...însă eu se pare dacă nu am stiut cum sa reacționez când am.fost implicata în astfel de incidente, nu m-am descărcat în nici un fel nici de teama, nici de rușine, nici de vinovatie, și am rămas urmărită pana în ziua de azi de cele întâmplate și intrebandu-mă oare unde am greșit, oare eu am greșit, aveam sau nu prioritate, oare de ce mia zis ce mia zis, dacă nu era vina mea, etc...
Și afară de ăsta acum plătesc scump.pentru tot ce am judecat pe alții în decursul timpului...Pentru ca am criticat mereu pe cei care nu au știut sa își educe copiii sau cateii și de câte ori s-a intamplat ceva rău cu aceștia am dat vina pe stăpâni ( când lucram la veterinar), iar acum am ajuns sa am și eu un copil câte numa asculta și face numai nazdravanii și văd ca nu am.nicio autoritate în fata lui spre disperarea celuilalt părinte care zice xa el încearcă sa îl educe dar eu îl stric ca îl las sa facă ce vrea...si poate și de aici găsesc o explicație pentru ca am devenit de rea credință : dacă ca soție și mama sunt execrabila, ce rost mai are sa fiu o persoana bună pentru restul lumii??? Dacă familia mea e total nemulțumită de greșelile pe care le fac,și mă tratează și îmi vorbește ca atare, ce rost mai are sa fiu politicoasa cu vecinii? Ca doar nu ei îmi dau de mâncare și nici nu mă iau sub acoperișul lor...si da, poate ca îmi Vin și gânduri de moarte, când constant ca ce era cel mai important de făcut, sa am grija de propriul copil, nu am reușit sa fac cum trebuie, și dîn ceea ce am considerat eu o joaca inofensiva, risca sa se accidenteze grav... ideea e ca nu vreau sa fie un copil fricos, cum am fost eu, sa fie urmărit de tot felul de temeri și coșmaruri , sa îl "amenint" cu varii accidente și nenorociri care I se poT întâmpla, și poate nu as vrea sa fie nici copleșit peste măsură de sentimentul de rușine și de vinovatie. Acum nu știu Cum sa fac ăsta, nu e ok nici sa faci orice nelegiuire și sa pleci cu zâmbetul pe buze, dar nici sa faci un capăt de tara când ai făcut și tu o greșeală pe care o fac poate cei mai mulți de vârstă ta...sau din contra ai fost victima unei nedreptăți din partea altcuiva. Pentru ca am observat ca de multe ori consecințele sunt aceleași indiferent dacă ai greșit tu sau celălalt. ..iar eu aveam tendința ( ăsta tot din cauza ca așa insinua și cei apropiati ) sa îmi găsesc vina chiar și atunci când altul îmi făcea nedreptate : adică trebuie ca am greșit și eu cu ceva dacă mi-am luat bătaie de la alt copil, sau dacă m-a injurat un șofer sau un pieton ( văd ca e o practica curenta a unora ca atunci când sunt la volan sau in autobuz sa înjure pietonii și când sunt pe jos sa înjure șoferii :D) și oricum ar fi e jenant pentru cel bătut sau injurat pe nedrept sa se justifice în fata martorilor... pana acum.nu s-a intamplat dar nu știu Cum o sa mă justific când se va întâmpla de fata cu copilul meu sa primesc vreo înjurătură sau vreo jignire, cum o sa se simtă când va auzi ca ma-sa e o vaca sau o proasta; taica-su spune ca e vina mea ca mă pun în astfel de ipostaze și ca copilului.îi va fi rușine cu mine din cauza ăsta. ..
Așa ca îmi pare rău că am pierdut acea stare de detașare în care mă aflam după ce m-am convins ca toate astea sunt deșertăciuni lipsite de importanta vitala, dar poate ca trebuie intradevar sa ne aflam în situații mult mai grave pentru a aprecia ce e cu adevărat important...Pentru ca noi acuma de ex când aflam.ca cineva a suferit un accident, suntem "viteji" și ne gândim. Cum ar trebui sa îi rupem picioarele vinovatului și cât de proasta a fost victima ca nu a facut-o deja , ca "noi așa am fi făcut în locul ei"; dar poate victima acum nu se mai gândește decât sa se facă bine și mutimeste cerului ca nu a pățit mai rău, doamne ferește, sa nu se mai întoarcă acasă. ..Bine ar fi în asemenea situații sa nu ne mai gândim la răzbunare, ca poate nici noua nu near fi bine dacă am fi vinovati ca am băgat pe cineva în spital...dar bag seama ca de multe ori tot cei de alaturi din prea mult exces de zel strica când le.baga in cap atât victimei idei de răzbunare cât și vinovatului de aruncare a vinei asupra victimei. ..

[flying]

În prealabil postat de fallen

Ciudat e ca eram mai "iesita" din aceasta desertaciune, mai detașată, niciodată nu am fost cu adevărat pătimaș, ca acum. Poate doar în situațiile care mi s-au întâmplat mie personal. Când am fost doar spectator m-a revoltat patima cu care au reacționat protagoniștii. Însă acum.realizez ca defapt mI se arata ca am.greșit când i-am judecat pe aceștia. Mai ales xa nici eu nu am fost mai breaza. Aceia poate s-au enervat atunci pe moment s-au injurat, blestemat, amenințat și pe urma s-au liniștit (s-au descarcat) si-au reparat mașinile și nimeni nu a pățit nimic, nici nu a murit "familia" nimănui, nici nu au recurs la acte de necrofilie cum se amenințasera...însă eu se pare dacă nu am stiut cum sa reacționez când am.fost implicata în astfel de incidente, nu m-am descărcat în nici un fel nici de teama, nici de rușine, nici de vinovatie, și am rămas urmărită pana în ziua de azi de cele întâmplate și intrebandu-mă oare unde am greșit, oare eu am greșit, aveam sau nu prioritate, oare de ce mia zis ce mia zis, dacă nu era vina mea, etc...
Și afară de ăsta acum plătesc scump.pentru tot ce am judecat pe alții în decursul timpului...Pentru ca am criticat mereu pe cei care nu au știut sa își educe copiii sau cateii și de câte ori s-a intamplat ceva rău cu aceștia am dat vina pe stăpâni ( când lucram la veterinar), iar acum am ajuns sa am și eu un copil câte numa asculta și face numai nazdravanii și văd ca nu am.nicio autoritate în fata lui spre disperarea celuilalt părinte care zice xa el încearcă sa îl educe dar eu îl stric ca îl las sa facă ce vrea...si poate și de aici găsesc o explicație pentru ca am devenit de rea credință : dacă ca soție și mama sunt execrabila, ce rost mai are sa fiu o persoana bună pentru restul lumii??? Dacă familia mea e total nemulțumită de greșelile pe care le fac,și mă tratează și îmi vorbește ca atare, ce rost mai are sa fiu politicoasa cu vecinii? Ca doar nu ei îmi dau de mâncare și nici nu mă iau sub acoperișul lor...si da, poate ca îmi Vin și gânduri de moarte, când constant ca ce era cel mai important de făcut, sa am grija de propriul copil, nu am reușit sa fac cum trebuie, și dîn ceea ce am considerat eu o joaca inofensiva, risca sa se accidenteze grav... ideea e ca nu vreau sa fie un copil fricos, cum am fost eu, sa fie urmărit de tot felul de temeri și coșmaruri , sa îl "amenint" cu varii accidente și nenorociri care I se poT întâmpla, și poate nu as vrea sa fie nici copleșit peste măsură de sentimentul de rușine și de vinovatie. Acum nu știu Cum sa fac ăsta, nu e ok nici sa faci orice nelegiuire și sa pleci cu zâmbetul pe buze, dar nici sa faci un capăt de tara când ai făcut și tu o greșeală pe care o fac poate cei mai mulți de vârstă ta...sau din contra ai fost victima unei nedreptăți din partea altcuiva. Pentru ca am observat ca de multe ori consecințele sunt aceleași indiferent dacă ai greșit tu sau celălalt. ..iar eu aveam tendința ( ăsta tot din cauza ca așa insinua și cei apropiati ) sa îmi găsesc vina chiar și atunci când altul îmi făcea nedreptate : adică trebuie ca am greșit și eu cu ceva dacă mi-am luat bătaie de la alt copil, sau dacă m-a injurat un șofer sau un pieton ( văd ca e o practica curenta a unora ca atunci când sunt la volan sau in autobuz sa înjure pietonii și când sunt pe jos sa înjure șoferii :D) și oricum ar fi e jenant pentru cel bătut sau injurat pe nedrept sa se justifice în fata martorilor... pana acum.nu s-a intamplat dar nu știu Cum o sa mă justific când se va întâmpla de fata cu copilul meu sa primesc vreo înjurătură sau vreo jignire, cum o sa se simtă când va auzi ca ma-sa e o vaca sau o proasta; taica-su spune ca e vina mea ca mă pun în astfel de ipostaze și ca copilului.îi va fi rușine cu mine din cauza ăsta. ..
Așa ca îmi pare rău că am pierdut acea stare de detașare în care mă aflam după ce m-am convins ca toate astea sunt deșertăciuni lipsite de importanta vitala, dar poate ca trebuie intradevar sa ne aflam în situații mult mai grave pentru a aprecia ce e cu adevărat important...Pentru ca noi acuma de ex când aflam.ca cineva a suferit un accident, suntem "viteji" și ne gândim. Cum ar trebui sa îi rupem picioarele vinovatului și cât de proasta a fost victima ca nu a facut-o deja , ca "noi așa am fi făcut în locul ei"; dar poate victima acum nu se mai gândește decât sa se facă bine și mutimeste cerului ca nu a pățit mai rău, doamne ferește, sa nu se mai întoarcă acasă. ..Bine ar fi în asemenea situații sa nu ne mai gândim la răzbunare, ca poate nici noua nu near fi bine dacă am fi vinovati ca am băgat pe cineva în spital...dar bag seama ca de multe ori tot cei de alaturi din prea mult exces de zel strica când le.baga in cap atât victimei idei de răzbunare cât și vinovatului de aruncare a vinei asupra victimei. ..

Demonii vor fi dezarmati atunci cand ii razboieste cineva cu noblete care are in ea smerenie, nu cu vitejie egoista .

[Iorest]

...........................

[AlinB]

Sunt sigur ca i-ai fost de mare ajutor :)

[fallen]

Da așa ar fi cel mai bine sa nu se mai plimbe nimeni aiurea nici cu mașina nici cu autobuzul decât la munca și inapoI și la cumpărături doar cand e absolut necesar și cât mai mult pe jos...dar eu sunt prima care mă dezmint căci chiar și atunci când eram saraca și nu aveam decât câțiva lei disponibili ( bine ca îi aveam și pe aia) tot îmi găseam motiv sa ies din casa sa îmi cumpăr oarece lucru care mi se părea necesar în ziua aia ( ex. Un covrig cu mac) ca sa nu ma plictisesc sa stau intrun singur loc ( acasă și la munca)...După Cum bine îmi spune barbatul, sa umbli ca sa câștigi bani nu știi, doar ca sa cheltui. ..

[fallen]

Cat despre caracter poate ar trebui sa ne resemnam : chiar nu e musai sa avem fiecare unul propriu și personal ba poate chiar ar fi indicat sa nu avem ci sa fim sau măcar sa incercam sa fim așa cum se dorește de la noi în acel moment...adică sa nu fim rigizi, încăpățânați, ci flexibili, maleabil, chiar "proteici" - chiar dacă ăsta înseamnă sa fim ipocriți sau duplicitar, nu văd pe cine ar putea sa deranjeze atâta timp cât am face tot posibilul sa îi mulțumim pe cei de lângă noI, pentru care lucram sau îi servim.
Nu înțeleg de cu ce am deranja ca nu am.fi sinceri, atâta timp cât dacă as fi sincer sau dacă as fi myself ( eu insumi) ar însemna că sunt egoist ???

Ca sa revin la cazul meu altceva mă îngrijorează . Analizandu-mi trecutul am constataT ca o mare perioada de timp am fost o persoana foarte neserioasa. Adică de Cum am.ieșit depe băncile scolii și de sub oblăduirea părinților și am făcut de capul meu am făcut numai prostii și nimic în interesul nici măcar al meu propriu darămite al celor pentru care lucram...Am pierdut vremea, nelucrat nimic, am risipit și puținul pe care îl câștigăm și am umblat după desfrau având probabil falsa impresie ca îmi caut pe cineva cu care sa îmi întemeiez o familie...când în sfârșit dumnezeu mi-a dat familia la care aspiram am realizat ca responsabilitățile sunt covârșitoare și ca defapt nu eram pregătită ; pentri ca in anii când o așteptam nu m-am "antrenat " pentru ea ( muncind mai mult și asumandu-mi mai multe responsabilitati). Probabil credeam ca dacă am un iubit la care mă duc sâmbătă stau câteva ore, pregătesc un fel.de mâncare și spăl câteva vase după aia, eventual fac patul dimineata si pregatesc cafeaua, mă voi descurca și cu un soț, sau dacă mă joc câteva minute intrun parc cu un copil mă voi descurca și cu unul al meu...
Dar nu aici voiam sa ajung ci în alta parte: după ce am constatat cât de plina de responsabilități e viața de familie și cât de neplăcuta poate deveni atunci când datorita neîndeplinirii lor de către unul.sau celălalt apar nemulțumiri și conflicte, am.constatat ca nici dragoste nu mai exista și nici plăcere nici măcar de ordin fizic...
Și ăsta nu înțeleg acum: când eram eu însămi : atunci când îmi plăcea desfrâul sau acum când nu mai îmi place??? Sau ăsta e ceva fiziologic, ține de vârstă și de starea organismului? E normal sa iti placa la tinerețe iar mai la urma "te iartă dumnezeu"??? ( adică te iartă în sensul ca nu mai ești ispitit și cu ăsta , nu în sensul ca te iartă pentru păcatele care le-ai făcut pana atunci...)
Dar oare e de vreun real folos ca nu mai ești ispitit sa desfrânezi, atâta timp cât apar alte ispite specifice vârstei înaintate , respectiv răutatea, pizma, judecarea aproapelui, egoismul, părerea de sine ( atunci când ai cu ce sa te mândrești, sau părerea de rau ca nu ai și tu cu ce te mandri), dacă și fost risipitor acum devii zgrcit, dacă ai fost generos cu ceilalți acum.devii egoist, datorita oboselii ajungi sa precupetesti orice efort ( și dacă ai fost puturos acum devii și mai puturos pentru ca nici nu mai ai putere...)

Și mai mă pune ceva pe ganduri: se spune xa Cristos s-a adresat în special sclavilor și săracilor. ..Ceea ce nu prea inteleg; pentru ca ce îndeamnă el sa faci presupune sa fii liber sa alegi. Ori dacă ești sclav nu ești liber ci ești constrâns sa faci ce ți se cere...nu poți sa dai cămașa de pe tine ca așa grei tu ci ești obligat sa o dai atunci când ți se cere...nu faci bine ca așa vrei tu ci pentru ca ești obligat sa faci (.bine) celor pentru care lucrezi...sau ăsta nu se "pune"( la socoteala faptelor bune) ??? ( în schimb dacă nu îți faci datoria fata de "stapanire" ăsta se pune la socoteala faptelor rele. ..). Cum poate sa facă "bine" unul.care nu face decât ceea ce I se cere de către superiorii lui???
Și mai e o chestie: dacă greșești și încerci sa te dezvinovatesți se spune ca e păcat ("Viclesug"); dacă recunoști, cu sinceritate, e insolența; dacă îți pare rău, te lamentezi, ești nesincer...