Caracter duplicitar sau "criza de identitate"???

[Iorest]

În prealabil postat de fallen

Cat despre caracter poate ar trebui sa ne resemnam : chiar nu e musai sa avem fiecare unul propriu și personal ba poate chiar ar fi indicat sa nu avem ci sa fim sau măcar sa incercam sa fim așa cum se dorește de la noi în acel moment...adică sa nu fim rigizi, încăpățânați, ci flexibili, maleabil, chiar "proteici" - chiar dacă ăsta înseamnă sa fim ipocriți sau duplicitar, nu văd pe cine ar putea sa deranjeze atâta timp cât am face tot posibilul sa îi mulțumim pe cei de lângă noI, pentru care lucram sau îi servim.

Poți să-i mulțumești vreodată ?
Cu cât faci mai multe după pofta lor, cu atât vor fi mai nemulțumitori.

În prealabil postat de fallen

Nu înțeleg de cu ce am deranja ca nu am.fi sinceri, atâta timp cât dacă as fi sincer sau dacă as fi myself ( eu insumi) ar însemna că sunt egoist ???

I-ai nemulțumi pentru că orice neîndeplinire întocmai li s-ar părea celor care le faci pe plac un egoism al tău.

În prealabil postat de fallen

Și ăsta nu înțeleg acum: când eram eu însămi : atunci când îmi plăcea desfrâul sau acum când nu mai îmi place??? Sau ăsta e ceva fiziologic, ține de vârstă și de starea organismului? E normal sa iti placa la tinerețe iar mai la urma "te iartă dumnezeu"??? ( adică te iartă în sensul ca nu mai ești ispitit și cu ăsta , nu în sensul ca te iartă pentru păcatele care le-ai făcut pana atunci...)

Erai în pata oarbă a relației...
Ai auzit pe cineva să zică faptul că era pregătit de căsătorie când s-a angajat la ea ?
Chiar și oameni căsătoriți la 28-30 de ani, spun că nu erau pregătiți/antrenați ori suficient de maturi, deci ce să mai zic.
De vreme ce ai copil mic, nu cred că ești prea în etate.
Despre ce desfrâu să mai fie vorba față de cineva cu care ești căsătorită ?

În prealabil postat de fallen

Și mai mă pune ceva pe ganduri: se spune xa Cristos s-a adresat în special sclavilor și săracilor. ..

A miluit săracii, dar nu le-a cerut lor să-și dea haina de pe ei, ci celor care aveau ce da, să împartă cu ei.

În prealabil postat de fallen

Cum poate sa facă "bine" unul.care nu face decât ceea ce I se cere de către superiorii lui???

Pe același considerent pentru care novicele (care nu are nimic al lui) își agonisește mântuirea prin ascultare față de stareț, odihnindu-l pe acesta.
Doar ca aici funcționează legile duhovnicești cum era la gheron Iosif Isihastul, îl făcea netrebnic pe ucenicul cel mai mic - Efrem Filotheinul și-l certa (pentru ca să-l antreneze în tăierea voii), dar îndată ce pleca acesta, îl blagoslovea „să fii binecuvântat, fiul meu!” (dau mărturie ceilalți ucenici care au observat).

Față de mireni porți de grijă pe cât poți, îți ceri iertare pentru că nu ai putut mai mult, dar nu e o soluție ca prin „flexibilitate proteică și nesinceră” să hrănești și mai mult egoismul lor, ce se alege de un copil daca tu ai sta în cap să-i împlinești dispozițiile mereu nemulțumitoare ?
N-ar ajunge un alintat ?

Pe de altă parte, poate ai citit și tu că părintele Paisie Aghioritul spunea că soții se completează în unele nepotriviri, că unii au frâna, alții accelerația iar la copil dacă un soț e mai restrictiv, celălalt contrabalanseaza fiind mai îngăduitor, altfel copilul s-ar îndărătnici.

Tăierea absolută a voii funcționează cel mai mult în monahism pentru că nici povățuitorului duhovnicesc nu-i este îngăduit să folosească ascultarea pentru câștig urât sau în interes personal (spre a-și hrăni egoismul), pe când mirenii abuzează de multe ori prin așteptările lor.