Caracter duplicitar sau "criza de identitate"???

[Iorest]

...........................

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Asta așa e, dar nu reieșea din poveste că ar fi cazul, ci mai degrabă că a scăzut afecțiunea între soți care înainte de căsătorie era desfrâu.

Afecţiunea nu e totuna cu interesul sexual, chiar şi între soţi.

În prealabil postat de Iorest

Ești prea severă cu tine :)

Nope, nu sunt. Mă bucur că trăiesc. Idem de fratele meu, care e în aceeaşi situaţie. Doar casc ochii curioasă când citesc ce perorează unii duhovnici, că ne-a pedepsi (pe noi, urmaşii) Dumnezeu pentru asta. Mama habar n-avea de interdicţii de felul (abstinenţă în cadrul căsătoriei) pe vremea aia. Şi uite că până în prezent suntem sănătoşi amândoi şi nici pe cărări reprobabile n-am luat-o. :)

[Iorest]

...........................

[AlinB]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Nope, nu sunt. Mă bucur că trăiesc. Idem de fratele meu, care e în aceeaşi situaţie. Doar casc ochii curioasă când citesc ce perorează unii duhovnici, că ne-a pedepsi (pe noi, urmaşii) Dumnezeu pentru asta. Mama habar n-avea de interdicţii de felul (abstinenţă în cadrul căsătoriei) pe vremea aia. Şi uite că până în prezent suntem sănătoşi amândoi şi nici pe cărări reprobabile n-am luat-o. :)

Nu zii "hop" pana n-ai trecut de hopul acestei vieti..

[Bucuriepedrum]

Nu zic "hop". Repet, eu mă bucur că m-am născut.

Yasmina, cunoscând data naşterii, nu trebuie să fii geniu ca să te prinzi că e vorba de Postul Crăciunului. Deci, da, perioadă de abstinenţă pentru ortodocşi.

[suslik]

În prealabil postat de AlinB

Nu zii "hop" pana n-ai trecut de hopul acestei vieti..

Nu imi spune ca si tu crezi prostia asta: ca niste copii conceputi in post sunt, cumva...damnati. Mie imi suna a un amestec infect de predestinare, aruncare a raspunderii si pe copii, si superstitie.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de suslik

Nu imi spune ca si tu crezi prostia asta: ca niste copii conceputi in post sunt, cumva...damnati. Mie imi suna a un amestec infect de predestinare, aruncare a raspunderii si pe copii, si superstitie.

Dacă ar fi fost aşa, nu mai eram de mult. Ocazii au fost. Dar Dumnezeu iubeşte dincolo de ce-şi imaginează oamenii şi se milostiveşte în toată vremea, chiar şi atunci când ceartă.

[AlinB]

În prealabil postat de suslik

Nu imi spune ca si tu crezi prostia asta: ca niste copii conceputi in post sunt, cumva...damnati. Mie imi suna a un amestec infect de predestinare, aruncare a raspunderii si pe copii, si superstitie.

Chestia asta o mai ziceau unii altii asa mai printre dinti, dar de cand e la moda par. Arsenie - care a sustinut-o ferm se pare, e un adevar indiscutabil :)

[Bucuriepedrum]

Uite, fallen, pentru liniştea ta (şi implicit a mea, mi-e absolut necesar să scriu asta), mai ales aici o mărturie, a propos de copii concepuţi în afara situaţiilor canonice: am o prietenă care mai are doi fraţi. Pe toţi trei mama i-a făcut cu bărbaţi pe diferiţi; pe ea, cu unul cu care nu era măritată, ba mai mult, el era însurat la vremea respectivă (cu altă femeie, se înţelege). Bon, iar fata asta a fost botezată şi a ajuns în adolescenţă la biserică, ba chiar mergea din drag. Pe la 17 ani s-a rătăcit, a trăit 13 ani în cele mai groaznice păcate. Anul acesta, în Postul Mare, s-a întors la Hristos. Ba mai mult, chiar la duhovnicul din adolescenţă, un călugăr care îi e un real sprijin.

Ce vreau să vă spun despre fata asta e că se luptă permanent cu ea, frecventează mănăstirea şi îşi doreşte să devină maică. Nu se poate călugări acum, fiindcă are un frate mai mic ce depinde de ea, plus rate pe trei ani pe care nu le-ar pasa familiei. Să-mi spună cineva că Dumnezeu nu îi primeşte pocăinţa sau că îi dă încercări pentru că a fost concepută în afara căsătoriei mi se pare o aberaţie. Cu ce sunt eu, de exemplu, mai bună decât ea? Sau altul care a avut şansa să aibă părinţii cununaţi? Mai ales că ea se nevoieşte mult peste mine, îşi dă silinţa, renunţă la lucruri pământene precum literatura sau filmele ori muzica. Eu m-am depărtat de ele doar în perioada imediat următoare şederii la Putna; nu ca o penitenţă, ci fiindcă nu mai simţeam nevoia.

Vă rog să nu cădeţi în exagerări, nici o viaţă pe pământul ăsta nu apare fără ştirea şi iubirea lui Dumnezeu. Toţi suntem în planul Lui, indiferent de contextul în care am apărut. Iar mântuirea e deschisă tuturor, ăsta e şi unul dintre lucrurile care mă apropie cu curaj de Hristos: primeşte orice suflet care vrea să-L urmeze. Da, în regulă, nu avem toţi şansa să ne naştem din părinţi sfinţi/pe drumul sfinţeniei, nu pornim toţi cu acelaşi fundal duhovnicesc. Dar asta nu anulează binele pe care Dumnezeu îl poate lucra în viaţa noastră. Totul e să-I dăm voie.

N.b. Nu vreau nici să subminez autoritatea părintelui Arsenie în vreun fel. Nici să ridic în slăvi relaţiile de tip concubinaj. Spun doar să nu mai dăm de pământ cu viaţa unor oameni pentru că, după canoanele Bisericii, sunt nişte păcătoşi (toţi suntem, în fond). Mie îmi este de ajuns să ştiu că părinţii m-au iubit şi mă iubesc, ştiu precis că şi-au dorit să mă aibă (idem cazul fratelui meu) şi se bucură că suntem împreună. Îmi e arhisuficient. Iar de iubirea atotcurpinzătoare a lui Dumnezeu nici nu mai vorbesc, de aceea nu mă pot îndoi.

[Iorest]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Ce vreau să vă spun despre fata asta e că se luptă permanent cu ea, frecventează mănăstirea şi îşi doreşte să devină maică. Nu se poate călugări acum, fiindcă are un frate mai mic ce depinde de ea, plus rate pe trei ani pe care nu le-ar pasa familiei. Să-mi spună cineva că Dumnezeu nu îi primeşte pocăinţa sau că îi dă încercări pentru că a fost concepută în afara căsătoriei mi se pare o aberaţie. Cu ce sunt eu, de exemplu, mai bună decât ea? Sau altul care a avut şansa să aibă părinţii cununaţi? Mai ales că ea se nevoieşte mult peste mine, îşi dă silinţa, renunţă la lucruri pământene precum literatura sau filmele ori muzica. Eu m-am depărtat de ele doar în perioada imediat următoare şederii la Putna; nu ca o penitenţă, ci fiindcă nu mai simţeam nevoia.

N-a spus nimeni că nu-i primește Dumnezeu pocăința, nici n-a fost vorba că nu ar primi Dumnezeu pocăința unor oameni, indiferent ce ar face (în sensul îndreptării), asta da ar fi o aberație.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

„...sau că îi dă încercări pentru că a fost concepută în afara căsătoriei mi se pare o aberaţie.”

Încercările vin fie că ne par nouă sau nu aberații, de altfel egiptenii au fost pedepsiți prin întâi născuți, ce i se pare omului aberație, nu e musai să fie aberație în realitatea duhovnicească; dacă ar fi după mintea omului noțiunea de păcat n-ar trebui să existe.

Nici pe departe nu se problema că „x e mai breaz ca unul născut în afara familiei”, nicidecum ci oamenii au confruntări diferite în funcție de situațiile și condițiile de viață, de atavisme.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Vă rog să nu cădeţi în exagerări, nici o viaţă pe pământul ăsta nu apare fără ştirea şi iubirea lui Dumnezeu. Toţi suntem în planul Lui, indiferent de contextul în care am apărut. Iar mântuirea e deschisă tuturor, ăsta e şi unul dintre lucrurile care mă apropie cu curaj de Hristos: primeşte orice suflet care vrea să-L urmeze. Da, în regulă, nu avem toţi şansa să ne naştem din părinţi sfinţi/pe drumul sfinţeniei, nu pornim toţi cu acelaşi fundal duhovnicesc. Dar asta nu anulează binele pe care Dumnezeu îl poate lucra în viaţa noastră. Totul e să-I dăm voie.

Nu cred că au căzut în exagerări părinții care au indicat printre necazuri păcatele din viața de familie.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

N.b. Nu vreau nici să subminez autoritatea părintelui Arsenie în vreun fel. Nici să ridic în slăvi relaţiile de tip concubinaj. Spun doar să nu mai dăm de pământ cu viaţa unor oameni pentru că, după canoanele Bisericii, sunt nişte păcătoşi (toţi suntem, în fond). Mie îmi este de ajuns să ştiu că părinţii m-au iubit şi mă iubesc, ştiu precis că şi-au dorit să mă aibă (idem cazul fratelui meu) şi se bucură că suntem împreună. Îmi e arhisuficient. Iar de iubirea atotcurpinzătoare a lui Dumnezeu nici nu mai vorbesc, de aceea nu mă pot îndoi.

Cine a dat de pământ, așa se pune problema ?
Tu ai ironizat faptul că ești concepută în post, ai pus în umbră niște învățături, mie nu mi se pare nimic de glumit în treaba asta, sau ceva de afișat.
Morala care ar fi - „sunt conceput în postul Crăciunului, n-am pățit nimic notabil, deci învățătura nu e valabilă ?”

Deși am anumite rezerve față de părintele Arsenie Boca, nu cred că el a scris ceva cu pretenția că a epuizat răspunsurile pentru care vin necazurile asupra unui om, mai degrabă a dat unele posibile cauze în funcție și de starea sa cu care a cunoscut diferiți oameni care i s-au adresat.

Când venea cineva la el normal, că i-o fi cercetat viața, din copilărie dacă nu s-au mai spovedit precum se cere și-n învățătura de spovedanie.

Cu atât mai mult nu a inventat el explicația aceasta cu părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii și mi se pare că se găsește și la alți părinți din ortodoxia universală.

Cartea aceea cu „tinerii familia și copiii născuți în lanțuri” au încropit-o alții din manuscrisele lui, deși ar fi bine ca întreaga lui operă să se găsească reunită într-un loc, spre cercetare publică și extensivă nu să fie bucățelită ca un rețetar de edituri în goana după profit facil.

S-a scris atât despre părintele Arsenie și s-au piratat cărți, încât nu mai știi ce a scris sau spus el și ce au pus alții pe seama lui.