Raspunsuri duhovnicesti +

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Jonnyw2013

De ce intrand in casa altuia jignesti si nefiind pregatit cred eu. Voi protestantii aveti majoritatea o "boala "crunta,cumplita as putea zice:Mandria.

Nu te-am jignit nicăieri.
Dimpotrivă tu jignesti protestantii sugerand pacatul mandriei in cazul majoritatii lor.

În prealabil postat de Jonnyw2013

Cum se purta un episcop crestin?

Un episcop crestin isi invata ucenicii cum sa-L iubeasca, cum sa-L asculte si cum sa-L slujeasca pe Mantuitorul Hristos.
Un episcop crestin NU practica relatii sexuale anale cu ucenicii lui.

În prealabil postat de Jonnyw2013

dupa ce a recunoscut vina si a inceput sa se pocaiasca?

Episcopul crestin se pocaieste dupa ce a gresit, NU cand este prins cu mata-n sac. Dar unii nici macar atunci:


Preasfinţitul Părinte Episcop Corneliu, deşi se consideră nevinovat, totuşi, pentru pacea şi binele Bisericii, a hotărât să se retragă din slujirea de Episcop al Huşilor şi să rămână în ascultare deplină faţă de Sfântul Sinod.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

[cristiboss56]

Vrăjmaşul nevăzut se războieşte mereu cu creştinul. Se poate ca creştinul să nu aibă lângă el un doctor duhovnicesc, căruia să-şi deschidă inima, să-şi spună durerile, să-şi arate rănile provocate de vrăjmaş, încât să primească de la acesta tratamentul potrivit (leacuri, poveţe, mângâiere, încurajare). În cazul acesta, adică dacă nu are doctor duhovnicesc , este în primejdie de a pieri, mai ales dacă este şi lipsit de experienţă. Eu, ca părinte şi doctor duhovnicesc, deşi sunt nevrednic, vă voi arăta o cale care, dacă nu aveţi un duhovnic lângă voi, vă va face să aflaţi uşurare durerilor voastre, vindecare rănilor şi ajutorare în vreme de primejdie.
Calea aceasta este să alergaţi prin rugăciune la Domnul Iisus Hristos, Izbăvitorul şi Mântuitorul nostru, care a fost răstignit şi a pătimit pentru noi. Să fiți încredinţaţi că orice veți cere cu credinţă fierbinte, cu inimă zdrobită şi smerită, veţi primi; fiindcă Acesta spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui care bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8).
Şi dacă vreodată Domnul va întârzia să ne dea ceea ce cerem, va fi ori din pricina puţinei noastre credinţe, ori pentru că inima noastră nu este foarte curată, ori pentru că suntem mândri, ori din vreun motiv pe care Domnul îl cunoaşte şi care este spre folosul nostru. Duhul Sfânt ne spune că inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi (Psalmi 50, 18). Oricum, atunci când afli un duhovnic, să te duci să-ţi mărturiseşti sincer păcatele.
( Părintele Filothei Zervakos, Ne vorbește Părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, p. 284-285)

[cristiboss56]

Foarte multă isterie și foarte multă agitație legat de faptul că noi am importat sărbători din occident și le-am adus în Romania, iar în felul acesta desacralizăm creștinătatea și ortodoxia!
Iar eu mă întreb așa:
Cei care au citit Harry Potter nu au citit cărți care tratează o lume a vrăjitoriilor și sf-urilor, cu spirite, cu balauri și zei vorbitori, alea nu sunt tot niște ocultisme ieftine? Îți încarci mintea cu lucruri nefolositoare, așa cum spune Apostolul Pavel: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. "(1 Corint. 6:12)
Dacă americanii au Halloween-ul și se scălămbăie o zi și o noapte, în fel și chip, și noi avem de Anu Nou tradiții păgâne unde se obişnuieşte ca „mascaţii” să umble în ceată cu personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc.
Numai că al nostru este puțin românizat, este tradițional și parcă nu este așa "mare păcat" cu toate că am putea să ne îmbrăcam în costum național și să mergem la biserică.
Așadar, cine vrea să se ducă e treaba lui, dar să nu facem atâta dramatism și ieșire din normalitate din asta.
Vai de mine.. am fost deodată pervertiți din perfecțiunea absolută..
Dar când chemăm ursitoarele la un copil mic nou-născut și le plătim pe acele doamne îmbrăcate în zâne să spună gogoși, nu e același lucru?
Dar când te duci să îți citească în cafea sau în cărți, cu dama de verde în cărare și cu ghiocul prin cimitir să cauți strigoi sau moroi, când de Sfântul Andrei umbli cu usturoi și cu ciorapi întorși pe dos, sau cu ața roșie la mână de deochi și tămâie prin buzunare.. nu-i tot un Halloween?
NUMAI CĂ NOI LE-AM DRAMATIZAT PE CELE OCCIDENTALE ȘI LE-AM SPIRITUALIZAT PE CELE ORTODOXE!
Noi uneori suntem mai Halloween decât alții!
Nu-ți place un lucru nu-l faci, taci, te abții și ești educat.
Lor asta li se pare interesant.
Gândiți-vă că poporul american este suma multiculturalismului culturilor și inculturilor, acolo s-au strâns tot felul de oameni de pe fața pământului din toate națiile păgâne și nepăgâne, ce poți să le faci?
Dar noi când stam cu nasul în zodiac și vrem să vedem cum ne merge, când calculăm la numerologie sau descifram visele nu facem la fel?
Deci trebuie să înțelegem că exagerarea nu face parte din tabieturile unui ortodox cuminte și obișnuit!
https://www.youtube.com/watch?v=_7ZEciPUcfw

[cristiboss56]

Am văzut din proprie experienţă că a trebuit să petrec la fel de mult timp învăţând despre
pocăinţă , cât am petrecut învăţând ce este
fericirea. Am învăţat că bucuria pe care mi-o oferă plăcerile lumii acesteia nu este adevărata fericire. Foarte puţine sunt însă pildele vii ale acestui adevăr în ziua de astăzi. Cum să-i învăţăm pe oameni despre un lucru atât de rar? Ştiu că, în ceea ce mă priveşte, nu-mi este greu să dovedesc că sunt supărăcios, cârtitor, sau că îl judec pe aproapele meu, dar cum să arăt virtuţi pe care nu le am? Nu vreau să fiu piatră de poticneală pentru credincioşii mei. Ştiu că sunt un exemplu rău. Ce pot face?
Intuiţia dumneavoastră este corectă, părinte. Totuşi aş dori să accentuez aici şi un alt aspect. De câte ori nu ne-am umplut de bucuria mângâierii dumnezeieşti, dar mai apoi am pierdut-o din pricina lipsei noastre de grijă? De aceea spune Sfântul Ioan Scărarul: „Apropie-te de Dumnezeu întru multă smerită cugetare şi mai multă îndrăznire vei avea” . Cu alte cuvinte, cu cât ne apropiem de Dumnezeu cu mai multă smerenie, grijă şi cumpătare, cu atât primim mai multă bucurie . Trebuie să fim însă atenţi să nu ne bucurăm peste măsură şi să nu trăim această bucurie la nivel psihologic, sufletesc, altminteri o pierdem.
Dacă atunci când sufletul ne este plin de bucurie duhovnicească începem să vorbim mult şi fără rost, să-i învăţăm pe alţii şi să ne etalăm darurile primite de la Dumnezeu, negreşit vom pierde această bucurie şi ne vom simţi sufletul gol şi pustiu. Adevărata bucurie duhovnicească este tăinuită în inimă şi, cu cât o ascundem mai mult, cu atât o păstrăm mai bine. Trebuie să facem totul cu simplitate şi cumpătare, întrucât avem vrăjmaşi care se vor folosi de orice mijloace ca să ne jefuiască. Citim în Scara Sfântului Ioan că
fiecare virtute duhovnicească poate degenera într-o patimă , dacă nu suntem cu luare-aminte.
( Arhimandrit Zaharia Zaharou )

[cristiboss56]

„Zadarnic încercăm a îmbunătăți lumea dacă mai întâi (sau concomitent) nu dăm toată atenția îmbunătățirii noastre lăuntrice: sufletului, caracterului, purtărilor noastre...
Cu mincinoșii, cu șmecherii, cu oameni cu două fețe și două grăiri - nu poți alcătui ansambluri sociabile, viabile și în progres... cu lemne putrede și cu cărămizi defecte - nu poți ridica o casă temeinică...
Tot astfel și cu indivizi corupți și subminați de impocrizie, necinste, invidie... cu indivizi care-și găsesc supapa psihică și plăcerea supremă în a-și denunța semenii și a le pregăti curse și ambuscade și belele; și care-și practică în mod dezinvolt duplicitatea; n-au probleme - nu poți spera altceva decât soarta castelului din cărți de joc când se deschide fereastra și le împrăștie vântul.
Esențiale rămân curăția cugetului și libertatea lăuntrică; ele doar pot chezășui orice înnoire, orice realizare, atât în artă cât și în viața de obște.
Să nu ne amăgim crezând că putem face abstracție din nivelul moral și mintal al insului! Libertatea și curăția conștiinței - iată care-i temelia oricărei acțiuni prealabile unei îmbunătățiri reale a societății.
Și tot libertatea și curățirea conștiinței, firește, însoțite de talent și de îndemânarea artistică rămân și bazele unei opere de artă cu adevărat viabilă, adică autentică."
(Nicolae Steinhardt)

[cristiboss56]

Sfantul Ignatie Briancianinov
Despre inselare

Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?

Staretul: Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro- toparintilor nostri. Cu totii suntem in inselare (incepu- tul celui de-al treilea Cuvant al Preacuviosului Si- meon, Nou! Teolog, ed. Pustiei Optina, l852).
Consti inta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza im potriva inselarii.
Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem inselati, cu totii sun tem amagiti, cu totii ne aflam intr-o stare mincinoasa, avand nevoie sa fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32). Sa ne facem ai acestui Adevar prin credinta in El; sa strigam prin rugaciune catre acest Adevar – si El ne va scoate din prapastia amagirii de sine si a amagirii de catre demoni. Jalnica este starea noastra. Ea este temnita din care ne rugam sa fie scos sufletul nostru, „ca sa se marturiseasca numelui” Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pamant intunecat in care a fost surpata viata noastra de catre vrajmasul care ne pizmuieste si ne prigoneste (Ps. l42, 3).
Ea este cu*getarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsita in*treaga lume, care nu-si recunoaste boala, numind-o sus si tare sanatate infloritoare. Ea este „trupul si san*gele”, care „nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu” ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este „In*vierea si Viata” (Ioan ll, 25). Astfel este starea noas*tra.
Privelistea ei este o noua pricina de plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. „Domnul nostru Iisus Hristos”, spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, „de aceea S-a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare” (Inceputui Cuvantului al 3-lea).

Ucenicul: Aceasta lamurire nu este destul de lesni*cioasa pentru intelegerea mea: am nevoie de o lamu*rire mai simpla, mai apropiata de priceperea mea.

Staretul: Drept mijloc de pierzanie a neamului ome*nesc a fost intrebuintata de catre ingerul cazut, min*ciuna (Fac. 3, l3). Din aceasta pricina, Domnul l-a numit pe diavol „mincinos, tatal minciunii si ucigas de oameni dintru inceput” (Ioan 8, 44). Domnul a unit strans notiunea de minciuna cu cea de ucidere de oameni, intrucat cea din urma este urmarea nemijloci*ta a celei dintai. Cuvantul „dintru inceput” arata faptul ca minciuna a slujit diavolului, chiar de la inceput, ca arma pentru uciderea de oameni, si ii slujeste in chip statornic ca arma pentru uciderea de oameni, spre pierzarea oamenilor.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Un episcop crestin isi invata ucenicii cum sa-L iubeasca, cum sa-L asculte si cum sa-L slujeasca pe Mantuitorul Hristos.
Un episcop crestin NU practica relatii sexuale anale cu ucenicii lui.

Daca totusi a facut-o trebuia sa fie o pocainta si un canon pe masura greselii.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Episcopul crestin se pocaieste dupa ce a gresit, NU cand este prins cu mata-n sac. Dar unii nici macar atunci:


Preasfinţitul Părinte Episcop Corneliu, deşi se consideră nevinovat, totuşi, pentru pacea şi binele Bisericii, a hotărât să se retragă din slujirea de Episcop al Huşilor şi să rămână în ascultare deplină faţă de Sfântul Sinod.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Ma sperie asta, caci daca a fost prins cu mata in sac, macar atunci trebuia sa apara pocainta, spusa de el insusi, nu de cei din jurul lui cum a fost aici:[/b]
http://www.ziare.com/social/biserica...duceri-1478092
" "Fostul episcop de Husi nu mai reprezinta institutia Bis[b]ercii, dar poate fi un simplu calugar, pentru ca misiunea Bisericii este aceea de a vindeca moral o persoana cazuta, astfel Corneliu Barladeanu se afla intr-un proces de pocainta", a declarat Banescu."

Ma mahneste ca nu stim adevarul. Omul Bisericii cred ca trebuia sa spuna direct :"BA ASTA SUNT! TRUPUL E PUTERNIC! ASTA ERAM ATUNCI! MA POCAIESC, SI CAT DE MARE A FOST CADEREA, TOT ATAT DE MARE VA FI CANONUL!"

El de fapt se considera nevinnovat.Mi se pare grav. Eu nu am vazut inregistrarile dar raman la idea ca ar fi prea complicat ca sa se trucheze un film. Masca 3D pe fata etc si ce faci cu sonorul?
Care ar fi partea unei recunoasteri dinastea foarte hotarate. Era in urma cu ani era o stareta care a avut doua fete gemene. Indiferent de consecinte ,cruce, nu a renuntat la viata copilelor. A fost un exemplu ptr tinere din lumea intreaga ca indiferent de situatia penibila in care s-a pus ,a spus despre viata pretioasa a acestor ingerasi. Daca era o predica in care se vorbea despre avort, nu era un rating prea grozav. Atunci, a fost momentul ca tota lumea sa auda o marturie mai puternica decat o mie de predici,VIATA acestei calugarite starete. Momentul asta cand viata acestor gemene au fost mai mari decat rusinea ei. O marturie teribila ptr tinrerii din zi de azi care altfel unii nu auzeau Cuvantul.

Asa si atunci(august 2017) era momentul in care putea spune ce am spus mai sus:"Ma pocaiesc ,asta sunt,ma lupt teribil cu trupul.Dar ma lupt!"

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Un episcop crestin NU practica relatii sexuale anale cu ucenicii lui.

Episcopul nu are voie să practice niciun fel de relații de natură intimă.

[cristiboss56]

În niciun caz nu trebuie ca soţii să-şi îngăduie grosolănii, violenţe şi jigniri. Adeseori, un mare rău în relaţiile conjugale este reprezentat de limba neînfrânată, atunci când soţii, aprinşi de mânie, îşi aruncă unul altuia jigniri de tot felul. Rănile lăsate în suflet de aceste săgeţi verbale sângerează apoi multă vreme.
Cartea Sfântă pune pe seama cuvântului următoarea însemnătate: „Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire” (Pilde 12, 18).
Când se aprinde răutatea, mai bine să taci puţin şi să te linişteşti (să iei apă în gură), iar pe urmă, rugându-te, să spui pe un ton binevoitor ceea ce poate să aducă folos.
Este mai bine ca tiradele de reproşuri şi de „predici” să fie înlăturate printr-un singur cuvânt magic: „Iartă-mă!” , care, de altfel, este foarte greu de rostit. În general, trebuie spus că mediul familial reprezintă condiţiile în care omul învaţă să trăiască virtuos. Soţii trebuie să vadă în căsătoria lor tocmai asta: o şcoală de viaţă creştină. Iar şcoala nu este întotdeauna uşoară...
(Episcopul Alexandru Mileant)
( Cum să ne întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 114)

[cristiboss56]

Omul a fost plămădit întru slujire şi spre slujire , după pilda Făcătorului său, Care necontenit lucrează. Slujirea izvorăşte din iubire, astfel că omul, în mod firesc, îşi slujeşte atâta lui însuşi, cât şi aproapelui, dar adevărata dragoste, care izvorăşte dinlăuntrul lui spre slujirea semenului, ţine necontenit de felul în care omul slujeşte nemijlocit lui Dumnezeu şi care se oglindeşte în chipul Crucii.
Astfel, atunci când vrem să construim o cruce , primul element pe care-l aşezăm este verticala, după care pe ea se va sprijini şi orizontala. Verticala crucii reprezintă slujirea personală a omului de a se uni cu Ziditorul său, Care este Iubirea veșnică. Această nevoinţă (a omului de a se uni cu Dumnezeu) este de fapt o ridicare… prin pogorâre întru pocăinţă. Dumnezeu Însuşi l-a învăţat pe om să se înalţe. Precum El Însuşi S-a pogorât pe Sine, ca să-l ridice pe om, slujindu-i omului, asemenea şi omul este chemat să se pogoare, să se smerească pe sine, după pilda ce i-a fost dată de Ziditorul său, pentru a se putea înălţa. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu reprezintă pilda desăvârşită a tainei iubirii şi a smereniei, care este totodată începutul mântuirii omului.
Dumnezeu ni S-a descoperit ca fiind Iubire, deoarece prin jertfă şi iubirea Sa nemărginită le-a unit pe cele de sus cu cele de jos, cerul cu pământul, veșnicia cu vremelnicia. Însă înţelesul deplin al Crucii îl aflăm în rânduirea celor două elemente, verticala şi orizontala, care se întâlnesc şi se sprijină în inima omului . Pe măsură ce iubirea omului pentru Dumnezeu creşte şi se desăvârşeşte, formându-se astfel verticala Crucii, inima lui se lărgeşte, ca să-L primească pe Cel Neîncăput şi de îndată ce Dumnezeu se naşte prin iubire în inima omului, iubirea de Dumnezeu se revarsă în iubirea pentru aproapele şi pentru întreaga zidire, întruchipând orizontala Crucii. Astfel, omul ajunge să îmbrăţişeze, în iubire, toată zidirea ‒ iubire care îl răstigneşte, dar în acelaşi timp îl adună şi îl desăvârşeşte.
( Ieromonah Luca Mirea, Crâmpeie de gând și cuvânt , Editura Predania, Bucuresti, p. 12)