De Naşterea Domnului - poezii , rugăciuni , colinde +

[cristiboss56]

Versuri pentru Pruncul Sfânt
Sub raza stelei
Ignatie Grecu
Sub raza stelei cea din Betleem
Cu dragoste şi evlavie vă chem,
Precum odinioară un înger de văpaie
Pe cei trei magi, când li s-a arătat pe cer
Şi i-a îndemnat în grabă să purceadă
Cu daruri scumpe la Ierusalim.
Să-ntâmpine acolo pe Cel curând născut,
De veacuri proorocit şi aşteptat,
Pe Domnul, nevinovat copil, în scutece înfăşat,
Atât de simplu şi smerit, în iesle culcat.
Şi noi ca magii să aducem Lui
Ce-avem mai scump şi sfânt şi drag:
În loc de aur evlavie adâncă,
În loc de smirnă credinţa dreaptă
Şi dragoste curată în loc de boabe de tămâie,
Ca unui Dumnezeu prea milostiv, dar drept şi sfânt.
Din Tată în Fiu
Gheorghe Simon
Din Tată în Fiu
Părinte ceresc
sufletul viu
e luare aminte
Verb în lucrare
cum ai clipi
cât ai clipi
şi moartea va conteni.
Şi numele ca un vlăstar de vie
prin Fiu se va înnoi
ca o adiere la Înviere
precum tâmpla de dor
în pridvor
în numele Tatălui
şi al Fiului Risipitor.
În aşteptare cuminte
Duhul tău
Părinte ceresc
îl rostesc uşor
cum curgător
ar fi să te auzi pe tine firesc
rezonând în văzduh
de prea plin părintesc.
Şi-i cale de-o clipă
cât urma de zbor în aripă
şi-i cale necercetată
cât prinos de iubire
e între Fiu şi Tată.
Facă-se voia Ta
Părinte ceresc
şi pe mine mă eliberează
de prea greul pământesc
şi mă dezleagă
de lumea întreagă
ca întreg sufletul meu
să fie spre mântuirea
neamului meu.
Şi în răstimp de duh întrupat
cum Verb eşti Tu
Doamne
Duh în lucrare
Fiul meu îşi cere iertare
de la firul de iarbă
auzindu-l cum creşte
de la sufletul viu
văzându-l cum se arată
doar în copilăria neîntinată.
Prin via de-o vecie în agonie
lăcrimând părinteşte
în sălaşul tăcerii
nu conteneşte
făcând să vibreze
din ceruri până în Hobiţa
ca o lamură crescută în tăcere
fiindu-ne viţa.
Nașterea Ta, Hristoase
Tiberiu N. Olariu
Din câte stele-au răsărit, de când se știe luna,
Doar una lumii a vestit că s-a născut cununa.
Aflat-au mările de jos și munții-nalți cu creste
Că s-a născut Iisus Hristos, la Betleem în iesle.
Din depărtări vin magi călări,
Călăuziți de steaua Ta, Hristoase,
Grăbiți mai vin Gașpar, și Melkior,
Și Balthasar, plini de prinoase.
Aur, tămâie, smirnă, smerită închinare
Voit-au să-Ți închine cei trei din depărtare,
Cu gândul lor curat și plini de bucurie
Cântau cei trei persani a Ta doxologie.
Iar îngeri și păstori, ca într-o simfonie,
Slăveau pe Domnul slavei, cântând doxologie.
Nașterea Ta, Hristoase, e semnul biruinței
Ce ne-a sădit în suflet lumina cunoștinței.
Noaptea Lui
Ioan Sandu
Aur cunosc cu mătasea privirii,
Și știi cât de dulce e ochiului?
E gând luminat și podoaba simțirii,
Cu fruptul și farmecul focului.
O Maică curată zâmbește spre mine
Și parcă mă mângâie-n șoaptă,
Și ieslea de noapte cu fân și suspine
Deschide și-arată ce poartă:
Un prunc lămurit și tot numai aur!
E ceea ce-mi mângâie ochiul,
Și numai în Dânsul lumina mi-o caut,
Și-n El îmi sunt viața și focul.
Aud ca din spate un cântec înalt,
Iar cerul se frânge și lasă
Să cadă lumina pe creștetul Lui
Umbrindu-L cu flori de mireasmă.
Mai sus e un sus ce nu-l pot atinge.
Pricina sunt îngeri de slavă,
Ce mult, de lumină ce n-are-a se stinge,
L-au preaîncuiat cu-a lor strajă.
Dar știu că de-acolo e-un gând scoborât
În pieptul cu inima-n sine.
Și-mi zice că noaptea nu ține atât
Cât văd. Ci de mult, din vechime.
Lerui-Ler
Claudius-Ioan Cheleșanu
De mult plecat-au triști cocorii
Și este iar vremea ninsorii.
Flori dalbe firav ne cuprind
În noaptea sfântă de colind.
Reazem iar Lerui-i Ler
Cu heruvimi ce cântă-n cer.
În Betleem, divin profet,
Renaște-ntregul Nazaret.
La fel ca ieri îi văd trecând,
Cu clinchet, zurgălăi sunând,
„Ne dați ori nu ne dați”, o spun
Copiii-n noaptea de Ajun.
Icoane sfinte sunt și-acum
Dragi troițe-n margini de drum
Pe care vântul suveran
Le troienește an de an.
Doar fulgii mari vin,
mă-mpresoară
Din clipele de-odinioară,
Iar la fereastră încă sper
S-aud același Lerui-Ler!

[cristiboss56]

Sfântă Maică, Sfânt Copil,
dulce Taină Sfântă,
sufletul plecându-mi-l,
gura mea Vă cântă:
Fiu Frumos şi Sfânt,
Maică Preacurată,
ceruri şi pământ
preamăresc cântând
Taina minunată.
Înfăşat în scutecaş
de inuţ subţire,
vine Sfântul Copilaş,
Miel pentru jertfire.
În grăjduţ cu mieluşei,
păstoraşi de stână
dar călduţ I-aduc şi ei,
cojocel de lână.
Dulce Copilaş Ceresc
şi Măicuţă bună,
ceruri şi pământ privesc
Taina împreună.
Noi cu îngerii venim
înălţând osane
şi din coruri împletim
dragostei coroane.

[cristiboss56]

Să se bucure cerul, să se veselească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit fără de sămânţă din Fecioară; de Acela magii s-au înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc.
Amin , amin , amin !

[cristiboss56]

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.
Amin , amin , amin !

[cristiboss56]

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu
şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
(Luca 2, 14)

Dumnezeu Cel veşnic viu se face Om muritor, pentru a dărui oamenilor muritori viaţa veșnică.

[cristiboss56]

Să se bucure cerul, să se veselească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit fără de sămânţă din Fecioară; de Acela magii s-au înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc.
Amin , amin , amin !

[cristiboss56]

Doamne, miluieşte. Ea este rugăciunea lui Iisus pe scurt şi o înlocuieşte atunci când rostirea întregii rugăciuni a lui Iisus este anevoioasă – cum ar fi în vreme de spaimă, de bucurie neaşteptată, în vreme de boală grea, în vremea unei vedenii duhovniceşti, în acest din urmă caz, strigătul: Doamne, miluieşte! slujeşte minţii drept ecou al acelor cunoştinţe harice care i se arată după curăţirea lui, întrecându-i puterea de pătrundere şi neputând fi arătate prin cuvânt.
(Sfântul Petru Damaschin, Despre cele şapte vederi ale minţii, articolul: „Despre unirea rugăciunii cu toate cunoştinţele”
Ce însemnătate are în rugăciuni cuvântul miluieste-mă sau milostiv fii ?
El arată recunoaşterea de către om a stării sale de pierzare; arată simţirea acelei mile, acelei păreri de rău pentru noi înşine pe care ne-a poruncit Domnul să le simţim şi pe care le simt foarte puţini oameni; arată lepădarea de vrednicia proprie; arată cererea milei Dumnezeieşti, fără de care nu are nădejde de mântuire cel pierdut.
"Mila lui Dumnezeu nu este nimic altceva decât harul Atotsfântului Duh, pe care noi, păcătoşii, trebuie să i-L cerem lui Dumnezeu şi să strigăm neîncetat:
«Doamne, miluieşte-mă!», lucru care înseamnă fie-Ţi milă de mine, Doamne, păcătosul, în starea în care mă aflu. Adu-mă din nou la harul Tău. Dă-mi duhul puterii, spre a putea fi întărit şi să pot înfrunta ispitele diavolului şi răul obicei al păcătosului. Dă-mi duhul pocăinţei, ca să mă pot schimba, ca să pot ajunge la cunoaşterea de sine şi să mă pot îndrepta. Dă-mi duhul temerii şi al fricii, ca să mă tem de Tine şi să păstrez poruncile Tale. Dăruieşte-mi duhul dragostei, ca să Te pot iubi şi să nu mă mai despart de Tine. Dăruieşte-mi duh de pace, ca să-mi păstrez sufletul în pace, să-mi pot aduna gândurile şi să fiu calm şi liniştit. Dăruieşte-mi duh de curăţie, ca să mă pot păstra curat de orice pângărire. Dăruieşte-mi duh de umilinţă, spre a-mi putea păstra calmul între fraţii mei creştini şi a mă păzi de mânie. Dăruieşte-mi duh de smerenie, ca să nu cad în mândrie"!'.
„Milostiveşte-Te, Doamne al meu, de starea mea cea nenorocită în care am căzut lipsindu-mă de harul Tău şi iarăşi sălăşluieşte în mine harul Tău. Cu duh stăpânitor (Ps. 50, 13), cu Duhul puterii Tale întăreşte-mă, ca să pot sta împotrivă ispitelor aduse de către diavol şi ispitelor ce odrăslesc din firea mea căzută. Trimite-mi Duhul întregii înţelepciuni, ca să mă ridic din starea de nebunie întru care mă aflu şi să îndreptez paşii obiceiurilor mele. Dăruieşte-mi Duhul temerii Tale, ca să mă tem de Tine, cum se cuvine făpturii celei cu totul neputincioase a se teme de Marele Dumnezeu, Făcătorul său, ca având evlavie către Tine să păzesc cu sfinţenie poruncile Tale. Sădeşte în inima mea dragostea către Tine, ca mai mult să nu mă despart de Tine, să nu fiu tras cu tragere nebiruită către păcatul cel urât. Pacea Ta dăruieşte-mi, ca aceasta să păzească întru nestricată linişte sufletul meu, să nu îngăduie cugetelor mele a rătăci prin lume fără de trebuinţă, spre vătămarea mea, spre tulburarea mea, ca să le adune întru vedere de sine şi din aceasta să le înalţe la scaunul Tău. Dăruieşte-mi Duhul blândeţii, ca să mă înfrânez de la mânie şi răutate, să fiu mereu preaplin de bunătate faţă de fraţii mei.
Dăruieşte-mi Duhul smeritei cugetări, ca să nu gândesc semeţ, să nu îmi închipui lucruri mari despre mine însumi, să nu caut lauda şi slava cea de la oameni, ci să îmi amintesc că pământ şi cenuşă sunt, fiinţă căzută, aruncată pe pământ din pricina nevredniciei mele, ce trebuie să fie scoasă din trup şi din această lume de către moarte, ce trebuie să fie înfăţişată la înfricoşătorul Tău judeţ. Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Doamne, miluieste!”
Doamne, miluieste!
( După tâlcuirea rugăciunii: Doamne, miluieşte de către Stareţul Paisie Velicikovski de la Neamţ, Scrierile Stareţului Paisie, ediţia Pustiei Optina, 1847. )
“Este imposibil să te apropii de Dumnezeu altfel decât prin rugăciunea neîncetată” (Sf. Isaac Sirul).
Slăvit să fie Dumnezeu pentru toate!
Vă doresc multa sănătate,pace si liniste sufletească.
Bunul Dumnezeu si Măicuta Lui Sfăntă să ne binecuvânteze pe toti!
Doamne, miluieste!
Post binecuvântat!